Curtea compusă din:

Președinte: A___ A______ T_____– judecător

Judecător: I____ B______

Judecător: A______ T_____

Grefier: Drăguța-I____ C____

S-a luat în examinare pentru soluționare, recursul declarat de reclamanta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice C______, cu sediul în C______, ____________________________.2, județul D___ – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V_____, cu sediul în Rm. V_____, ________________________.17, județul V_____, împotriva sentinței nr. 6874 din 20.11.2013, pronunțată de V_____, Secția a II –a civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, intimați fiind pârâții T____ N______ O_______, cu domiciliul în Rm. V_____, _________________, _____________, apt.11, județul V_____, și T____ R_____, cu domiciliul în Rm. V_____, _________________, _____________, apt.11, județul V_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Analizând actele dosarului și observând că s-a solicitat judecarea în lipsă potrivit art. 242 alin.2 Cod procedură civilă, Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra acesteia.

C U R T E A

Deliberând, asupra recursului de față,

Constată că, prin acțiunea înregistrată la 11.01.2013, creditoarea Direcția G_______ a Finanțelor Publice V_____ a chemat în judecată pe pârâții T____ N______ O_______ și T____ R_____, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța în cauză să se dispună antrenarea răspunderii solidare a acestora în calitate de foști administratori statutari ai debitoarei ______________ Rm.V_____, în temeiul art.138 din Legea nr.85/2005, pentru suma de 6.866 lei, reprezentând obligații către bugetul general consolidat al statului, precum și instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor mobile și imobile proprietatea pârâților

În motivarea acțiunii s-a arătat că prin sentința civilă nr.2201/C/06.06.2012 a fost admisă cererea formulată de debitoarea ______________ pentru deschiderea procedurii insolvenței în temeiul art.32 din Legea nr.85/2006.

Creditoarea a susținut că în raportul întocmit de către lichidator s-a reținut că nu au existat indicii care să conducă la promovarea acțiunii în antrenarea răspunderii personale a foștilor administratori, astfel că față de lipsa de interes a lichidatorului a promovat acțiune în antrenare răspundere, apreciind că vinovați de _________________________________ se fac foștii administratori ai debitoarei, pârâții din prezenta cauză.

Cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art.138 lit. a) din Legea nr.85/2006 potrivit cu care pârâții au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.

Se mai arată că din raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență întocmit de lichidatorul G___ Axa IPURL a rezultat că debitoarea înregistra la data de 31.12.2011 disponibilități bănești în cuantum de 20.612 lei. Ca atare, se susține că pârâții, ca reprezentanți legali ai debitoarei, aveau posibilitatea să achite creanța bugetară, însă au folosit aceste disponibilități în scop personal săvârșind fapta prevăzută de art.138 lit. a) din Legea nr.85/2006.

Totodată, s-a mai susținut că pârâții trebuiau să dovedească calități manageriale, să asigure o bună gestiune și să ia măsuri în vederea recuperării creanțelor și plății debitelor scadente.

Ca atare, creditoarea a solicitat și instituirea sechestrului asigurator asupra bunurilor proprietatea pârâților.

Tribunalul V_____ prin sentința nr.6874/20.11.2013 a respins acțiunea creditoarei ca neîntemeiată.

Pentru a se pronunța în sensul arătat instanța de fond a reținut că societatea debitoare ______________ a fost înființată în anul 2008, obiectul principal de activitate fiind „transporturi cu taxiuri”.

Inițial, societatea a avut ca administrator pe C_________ M_____, iar ulterior, prin act adițional au fost cooptați la data de 03.05.2010 cei doi pârâți, administratorul societății fiind T____ N______ O_______.

La data de 01.06.2012 societatea debitoare a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, arătând că nu deține lichidități pentru plata datoriilor, cerere admisă prin sentința nr.2201/06.06.2012.

În cadrul procedurii, lichidatorul judiciar, prin Raportul privind cauzele insolvenței, depus la fila 98 dosar, a precizat că în perioada 2010-2011 societatea a desfășurat o activitate economică extrem de redusă, la data de 31.12.2011, societatea având disponibilități bănești în cuantum de 20.612 lei, fără a deține active de natura mijloacelor fixe.

Lichidatorul judiciara arătat că din documentele prezentate nu rezultă săvârșirea vreunei fapte dintre cele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.

Analizând actele dosarului, instanța a constatat că temeiul juridic al cererii îl constituie dispozițiile art.138 alin.1,3 și 4 lit. a) din Legea nr.85/2006, conform cărora„În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.”

(3) Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală.

(4) În caz de pluralitate, răspunderea persoanelor prevăzute la alin. (1) este solidară, cu condiția ca apariția stării de insolvență să fie contemporană sau anterioară perioadei de timp în care și-au exercitat mandatul ori în care au deținut poziția care ar fi putut cauza insolvență. Persoanele în cauză se pot apăra de solidaritate dacă, în organele colegiale de conducere ale persoanei juridice, s-au opus la actele ori faptele care au cauzat insolvență sau au lipsit de la luarea deciziilor care au cauzat insolvență și au făcut să se consemneze, ulterior luării deciziei, opoziția lor la aceste decizii.”

În speță, s-a invocat existența sumei de 20.612 lei cu titlu de disponibilități bănești, la data de 31.12.2011, sumă de bani ce putea fi folosită de societatea debitoare pentru achitarea datoriilor față de stat.

Împrejurarea că societatea deținea aceste disponibilități a fost reținută de către lichidatorul judiciar în raportul său cu privire la cauzele insolvenței.

Cu toate acestea, s-a observat că debitoarea a anexat cererii de deschidere a procedurii insolvenței, pe lângă actele contabile analizate de lichidator în raportul menționat anterior și Balanța analitică de verificare de la data de 30.04.2012, fila 47 dosar, din care a reieșit că societatea deținea la acea dată numai suma de 246,07 lei, fiind descris rulajul disponibilităților bănești în cuantum de 21.793,59 lei.

Față de acest înscris coroborat cu Extrasul de pe Registrul de casă aferent lunii aprilie 2012, fila 50 dosar, din care rezultă existența disponibilităților în cuantum de 46,07 lei, instanța a concluzionat că cei doi pârâți nu și-au însușit în interes personal vreo sumă de bani din patrimoniul debitoarei, însușire care să fi contribuit la încetarea de plăți a societății.

În concret, s-a constatat că dispozițiile art.138 lit. a) presupun îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții, care reies din prevederile art.998-999 Cod civil: prejudiciul, fapta ilicită, raportul de cauzalitate dintre fapta ilicită și insolvența debitorului și culpa persoanelor a căror răspundere se solicită, condiții ce nu sunt îndeplinite în speța de față.

Astfel, s-a apreciat că nu orice deficiență managerială, așa cum susține reclamanta, este de natură a conduce la stabilirea răspunderii pârâților, textul de lege sancționând numai acea faptă care implică o deturnare a activității societății de la scopul comercial în vederea căruia a fost înființată și o utilizare a societății în vederea satisfacerii intereselor personale sau ale unor terți.

Împotriva acestei sentințe s-a formulat recurs, în termen legal, de către creditoare, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie pe dispozițiile art.304 pct.9 Cod procedură civilă, în sensul că, în mod greșit instanța de fond a respins acțiunea sa fără a observa că prin înscrisurile depuse s-a făcut dovada încălcării de către intimații-pârâți a dispozițiilor art.138 lit. a) din Legea nr.85/2006 prin folosirea bunurilor sau creditelor debitoarei în folos propriu.

S-a mai susținut că judecătorul sindic a reținut că a fost achitată suma de 538 lei cu titlu de contribuții șomaj, dar nu a precizat și documentul care să ateste stingerea acestei obligații fiscale și nici nu a avut în vedere faptul că intimații au înțeles să-și depună obligațiile declarative pentru veniturile cu regim de reținere la sursă, dar fără să-și îndeplinească și obligația corelativă de stingere a acestor sume datorate bugetului general consolidat al statului.

Totodată s-a criticat faptul că judecătorul sindic a reținut greșit că nu s-a dovedit fapta regăsită la lit. a) din art.138, pronunțând o hotărâre nelegală.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței și admiterea acțiunii sale.

Curtea, examinând recursul prin prisma criticilor aduse pe temeiul invocat, dar și sub toate aspectele, conform art.304¹ Cod procedură civilă, reține că acesta este nefondat, pentru cele ce se vor expune în continuare.

Astfel, Curtea are în vedere că răspunderea membrilor organelor de conducere, ca formă specială a răspunderii civile delictuale, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv fapta ilicită a acestora, prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea. Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență. Simpla constatare a stării de insolvență nu constituie însă o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii.

Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 impun condiția ca fapta membrilor organelor de conducere să fi cauzat ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și, indirect, creditorii săi.

Cu alte cuvinte, nu este suficient ca această faptă să fi contribuit la starea de insolvență, fiind necesară existența unui raport de cauzalitate direct.

Vinovăția trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea stării de insolvență, este insuficientă pentru antrenarea răspunderii.

Raportând aceste considerații teoretice la specificul cauzei, Curtea constată că în sarcina pârâților nu se poate reține fapta ilicită regăsită la lit. a) a art.138 din Legea nr.85/2006, la care face referire creditoarea, întrucât analizând raportul lichidatorului judiciar asupra cauzelor și împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, se reține că acestea sunt de natură obiectivă, fiind determinate de activitatea economică extrem de redusă, pe fondul crizei economice, obiectul de activitate fiind „transporturi cu taxiul”. Astfel, s-a evidențiat că din analiza indicatorilor economico-financiari în evoluție s-a observat că în perioada 2010-2011 cifra de afaceri cumulată a fost sub 50.000 lei, iar la data de 31.12.2011, debitoarea nu deținea active de natura mijloacelor circulante,ci numai disponibilități bănești în cuantum de 20.612 lei, care de asemenea se situează sub limita pasivului înregistrat de debitoare (f.100 dosar insolvență, nr.XXXXXXXXXXXX).

De asemenea, lichidatorul a învederat că nu s-au constatat fapte de natura celor prevăzute de art. 138 din Legea insolvenței.

Cum de altfel a motivat prima instanță în cauză se face aplicarea art. 998 - 999 Cod civil, fiind necesar a se demonstra dacă organele de conducere au săvârșit aceste fapte și dacă faptele respective au condus debitoarea la incapacitate de plăți. Or, lichidatorul a arătat în mod constant că nu există cauze obiective care au determinat starea de insolvență.

Ca atare, în cauză nu se pune problema aplicării unor prezumții, dimpotrivă se pune problema dovedirii în concret a vinovăției, a faptei ilicite, a cuantumului concret al prejudiciului și a legăturii de cauzalitate, independent de aplicarea acestui gen de răspundere pentru cea mai ușoară culpă.

Creditoarea susține că judecătorul nu a interpretat corect dispozițiile prevăzute la art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006, dar în aplicarea regulii actori incumbit probatio, recurenta ar fi putut face dovada vreunei acțiuni sau inacțiuni din partea pârâților, cu consecințe păgubitoare atât față de societate, cât și creditori, or, cu privire la sumele precizate nu a produs nici o dovadă a însușirii acestora de către pârâți, ci se fac numai afirmații care nu au suport probator.

Se va sublinia și faptul că în data de 13.02.2013, judecătorul sindic a dispus închiderea procedurii, în temeiul art.131 din Legea nr.85/2006, sentință rămasă irevocabilă, conform informațiilor generale existente cu privire la acest dosar.

Așadar, neexistând motive care să conducă la modificarea sau casarea hotărârii atacate, în temeiul art.8 din Legea nr.85/2006, raportat la art.312 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea urmează să respingă recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Direcția G_______ Regională a Finanțelor Publice C______, cu sediul în C______, ____________________________.2, județul D___ – prin Administrația Județeană a Finanțelor Publice V_____, cu sediul în Rm. V_____, ________________________.17, județul V_____, împotriva sentinței nr. 6874 din 20.11.2013, pronunțată de V_____, Secția a II-a civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXX, intimați fiind pârâții T____ N______ O_______, cu domiciliul în Rm. V_____, _________________, _____________, apt.11, județul V_____, și T____ R_____, cu domiciliul în Rm. V_____, _________________, _____________, apt.11, județul V_____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 septembrie 2014, la Curtea de Apel Pitești – Secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Red.I.B.

EM/2 ex./09.09.2014

Jud.fond M.C_______