R O M Â N I A

TRIBUNALUL HARGHITA

SECȚIA CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR. 1544

Ședința publică de la 08 octombrie 2015

Completul compus din:

Judecător sindic: S____ C_______ – Președinte

Grefier: V_______ S_____ S______

Pe rol pronunțarea sentinței în cauza comercială promovată de ______________ SRL PRIN LICHIDATOR JUDICIAR LEX FORI I.P.U.R.L. în contradictoriu cu pârâtul G____ B______, având ca obiect angajarea răspunderii conform art. 138 din Legea nr. 85/2006.

În lipsa părților.

Se constată că dezbaterea cauzei pe fond a avut loc în ședința publică din 01 octombrie 2015, iar încheierea din acea zi face parte integrantă din prezenta sentință.

JUDECĂTORUL –SINDIC,

deliberând asupra cauzei de față în camera de consiliu, constatã urmãtoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Harghita sub nr. 1139/96/23.04.2014, LEX FORI I.P.U.R.L, , în calitate de lichidator al debitoarei ______________ SRL, cu sediul social în Miercurea C___, ___________________________. 27, scara A, _____________________, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Harghita sub nr. JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx, a solicitat deschiderea procedurii simplificate a insolvenței, prevăzută de Legea nr. 85/2006, împotriva debitoarei.

Prin Sentința civilă nr. 2255/2014 s-a admis cererea.

Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, lichidatorul judiciar a solicitat atragerea răspunderii personale a pârâtului G____ B______, fostul administrator statutar al debitoarei și obligarea acestuia, la plata sumei de 4.634 lei, reprezentând pasivul debitoarei.

In motivarea acțiunii s-a arătat că pârâtul a prejudiciat debitoarea cu suma de 50.976,82 lei, din care 28.572,55 lei, reprezintă valoarea bunurilor nepredate lichidatorului, 11.025,19 lei creanțe nerecuperate și 11.379,08 lei disponibilități bănești care lipsesc din casierie.

In drept, lichidatorul a indicat prevederile art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.

S-au atașat înscrisuri, respectiv raportul întocmit în temeiul art. 59 din Legea nr. 85/2006 (f. 3-16)

Cererea este scutită de taxa de timbru conform prevederilor art. 77 din Legea 85/2006 privind procedura insolvenței.

Pârâtul nu a depus întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța constată următoarele:

Antrenarea răspunderii materiale în condițiile art.138 din Legea 85/2006, presupune existența uneia dintre faptele culpabile enumerate expres în text, a unui prejudiciu și a unui raport de cauzalitate între fapta și prejudiciul creat – instalarea stării de insolvență.

Potrivit textului de lege indicat de administratorul judiciar, angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor enumerate de art.138, intervine atunci când “au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu sau în cel al unei alte persoane”.

Natura juridică a răspunderii prevăzute de art. 138 din Legea nr. 85/2006 împrumută cele mai multe din caracteristicile generale ale răspunderii civile delictuale, fiind totuși o răspundere specială.

Faptul că o persoana își asumă responsabilitatea de a gestiona o activitate sistematică, organizată, care presuspune cunoștințe de natură profesională și prin desfășurarea căreia pot fi afectate în mod grav și ireversibil din punct de vedere patrimonial mai multe persoane, nu poate rămâne fără consecințe în planul angajării răspunderii delictuale.

Astfel, în astfel de cazuri răspunderea trebuie angajată chiar în cazul culpei ușoare, neglijenței simple, având în vedere că neglijența administratorului nu afectează doar societatea debitoare ci și terțe persoane private care pot intra în insolvență ca urmare a nerespectării obligațiilor asumate de debitoare, precum și întreaga societate, prin neplata creanțelor bugetare.

Mai mult, în măsura în care evidențele contabile ale debitoarei nu sunt ținute în ordine sau/și nu pot fi identificate fizic bunurile care potrivit evidențelor ar trebui să existe în patrimoniul debitoarei, fiind vorba despre o activitate profesională, funcționează prezumția de culpa a administratorului în apariția stării de insolvență și a imposibilității recuperării creanțelor prin lichidarea patrimoniului debitoarei, prezumție care poate fi răsturnată prin proba contrarie de către administrator.

Potrivit prevederilor art. 998, 999 din vechiul cod civil, și art. 1349 și art. 1381 și urm. din NCC, orice fapta a omului, care cauzeaza altuia prejudiciu, obligă pe acela din a carui greseala s-a ocazionat a-l repara, omul fiind responsabil nu numai de prejudiciul ce a cauzat prin fapta sa, dar si de acela ce a cauzat prin neglijenta sau prin imprudenta sa.

Angajarea răspunderii civile delictuale presupune ca reclamantul, căruia îi revine sarcina probei, să facă dovada prejudiciul, a faptei ilicite, vinovăției, precum și a legãturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.

Referitor la fapta culpabilă, se constată că potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar trebuie să facă dovada că pârâtul a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice in folosul propriu lor sau în cel al unei alte persoane.

In speță, lichidatorul judiciar căruia îi revenea obligatia legala de a verifica situatia economica a societatii debitoare (art. 25 lit. a din legea insolventei) a constatat că societatea deținea resurse care i-ar fi permis să-și achite datoriile, cel puțin parțial, dar că nu a predat activele lichidatorului.

Faptele nu au fost contestate de altfel de catre pârât, care este fostul administrator statutar (f. 25 verso, din dosarul de bază).

In privinta raportului de cauzalitate, este evident ca în procedura insolventei, analiza acestuia prezintă particularitatea ca trebuie plecat de la constatarea că administratorului statutar îi revin obligatii stricte prin legislatia speciala (Legea nr. 31/1990, Legea nr. 82/1991, Legea nr. 85/2006, Codul fiscal, Codul de pr. fiscala), obligatii instituite exact cu scopul de a proteja, pe cât posibil, societatea și terțele persoane care intră în relatii cu societatea de consecințele unui comportament abuziv sau doar neglijent din partea persoanei fizice care are putere de directie si control asupra societații.

Cum în speță societatea a acumulat datorii care nu pot fi plătite din resursele societatii, deși din evidentele contabile, la un moment dat, rezulta că existau resurse, dar în prezent nu mai exista din vina administratorului statutar, se reține a fi îndeplinita si conditia existentei raportului de cauzalitate.

In concluzie, lichidatorul judiciar a dovedit existența prejudiciului, reprezentat creanțele înscrise în tabelul creditorilor, ce nu pot fi acoperite din resursele debitoarei, faptele culpabile au fost si ele dovedite iar legatura de cauzalitate, este prezumata, asa cum s-a arătat mai sus, motiv pentru care se admite acțiunea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Admite acțiunea formulată de către LEX FORI I.P.U.R.L, cu sediul social în municipiul Miercurea C___, ___________________________. 47, jud. Harghita, lichidatorul judiciar al debitoarei ______________ SRL, cu sediul social în Miercurea C___, ___________________________. 27, scara A, _____________________, înregistrată la ORC de pe lângă Tribunalul Harghita sub nr. JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx împotriva pârâtului G____ B______, domiciliat în Miercurea C___, ___________________________. 27, scara A, _____________________, CNP xxxxxxxxxxxxx.

Obligă pârâtul G____ B______ să vireze în contul de faliment al debitoarei ______________ SRL suma de 4.634 lei.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare. Apelul se depune la Tribunalul Harghita, sub sancțiunea nulității.

Pronunțată în ședință publică azi , 08.10.2015.

Judecător sindic Grefier

S____ C_______ V_______ S_____ S______

Red. S.C.

Tehn. V.S.S./id/13.10.2015

Ex. 6