Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V A CIVILĂ

Decizia civilă nr.1941

Ședința publică de la 19 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE : Ș_____ C______ C_____

Judecător : C_____ M______ N________

Grefier : I____ L____ P______

Pe rol soluționarea apelurilor formulate de apelantul - pârât R___ M_____ C_______ și apelantul - pârât D_____ S_____ împotriva Sentinței civile nr.1049/02.04.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul - reclamant CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ B____-I____ R___ R_____ lichidator judiciar al debitoarei __________ având ca obiect Legea nr.85/2006.

La apelul nominal făcut în ședința publică, se prezintă apelantul - pârât D_____ S_____ prin avocat C____ A____ S_______ cu împuternicire avocațială la fila 6 din dosar și intimatul - reclamant CII B____-I____ R___ R_____ lichidator judiciar al debitoarei __________, lipsind apelantul - pârât R___ M_____-C_______.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează Curții că s-a atașat dosarul de fond și că intimatul - reclamant a depus la dosar, prin compartimentul registratură, înscrisuri, după care :

Curtea acordă părților cuvântul pe probatoriu.

Apelantul - pârât D_____ S_____ și intimatul - reclamant, prin avocați, solicită proba cu înscrisuri.

Curtea, după deliberare, încuviințează pentru apelantul - pârât D_____ S_____ și pentru intimatul - reclamant proba cu înscrisuri, apreciind că este legală, pertinentă și concludentă soluționării cauzei.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea acordă cuvântul pe apeluri.

Apelantul - pârât D_____ S_____, prin avocat, solicită admiterea apelului pe care l-a formulat, modificarea în tot a hotărârii în sensul respingerii cererii de atragere a răspunderii admisă de instanța de fond în temeiul dispozițiilor art.138 al.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006. Susține că lichidatorul judiciar nu a dovedit existența vreunei fapte ilicite în sensul celor menționate în cererea de chemare în judecată. Împrejurarea că în raportarea contabilă de la începutul anului 2012 debitoare figura cu active imobilizate și că avea de recuperat creanțe de la terți nu conduce la reținerea automată a culpei pârâtului atâta timp cât lichidatorul judiciar nu dovedește, prin administrarea unui probatoriu concludent, că neîndeplinirea acestor obligații au condus la starea de insolvență a debitoarei. Mai arată că prevederile art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006 nu se aplică în cauza de față, că nu a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în interes personal și că nu există un raport de cauzalitate. Depune la dosar concluzii scrise.

Apelantul - pârât D_____ S_____, prin avocat, solicită admiterea apelului formulat de apelantul – pârât R___ M_____-C_______.

Intimatul - reclamant, prin avocat, solicită respingerea ambelor apeluri. Arată că ambii apelanți au încercat să inducă în eroare atât instanța, cât și lichidatorul judiciar și că raportul de cauzalitate este demonstrat. Susține că la dosar există extrase de cont din care rezultă că apelantul D_____ S_____ a retras bani din conturi și că în actele contabile societatea debitoare figura cu stocuri, creanțe și disponibilități bănești care nu au fost predate. Consideră că sunt întrunite toate condițiile prevăzute de Legea nr.85/2006 și că în mod corect prima instanță a admis cererea de atragere a răspunderii patrimoniale. Solicită respingerea apelurilor pentru argumentele prezentate în întâmpinare.

Curtea constată dezbaterile închise și reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând asupra apelurilor de față, reține următoarele :

I. P___ Sentința civilă nr.1049/02.04.2015 pronunțată de Tribunalul Ilfov – Secția Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX s-a admis cererea de atragere a răspunderii materiale a pârâților D_____ S_____ și R___ M_____ C_______, au fost obligați pârâții D_____ S_____ și R___ M_____ C_______, la plata sumelor anterior arătate în favoarea creditorilor: DGRFPMB pt. AJFP Ilfov cu o creanță de 237.608 Lei, Primăria Ștefăneștii de Jos cu xxxxx lei și Primăria Suceava cu 1013 ,44 lei și s-a dispus trimiterea de îndată a prezentei la P________ de pe lângă Tribunalul Ilfov, pentru a efectua de cercetări, acesta având posibilitatea, să solicite trimiterea prezentului dosar și a dosarului de fond pentru fotocopiere, având în vedere că probele administrate de prezenta instanță, în mod coroborat, au determinat emiterea acestei sesizări.

Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut următoarele :

„Instanța reține că s-au depus la dosar niște înscrisuri de către fostul asociat și administrator D_____ S_____ prin av C____ S_______ (fila 10 vol. II-dosar fond).

Potrivit istoricului ONRC, societatea a figurat înregistrată în evidențe inițial avându-l pe D_____ S_____ , asociat unic și administrator , pentru ca la data de 27.06.2013, firma să fie preluată de R___ M_____ C_______. Fiind citat cu mandat de aducere, organul de poliție indică faptul că acesta din urmă nu mai locuiește la adresa de domiciliu de foarte mulți ani și nu se știe unde poate locui. (fila 93).

Cu toate acestea, pârâtul R___ ar fi comunicat o întâmpinare la dosar, prin fax de la nr xxxxxxxxxx la 19.11.2014. Acest număr de telefon aparține însă DGPMB, - centrala telefonică, centrala nefiind însă înzestrată cu fax, în concluzie este puțin probabil ca faxul să fi fost emis de la DGPMB. Dealtfel în înscrisul intitulat „întâmpinare”, pârâtul R___ nu a indicat alte date de natură a conduce la localizarea acestuia, indicând același domiciliu la care nu mai locuiește de 10 ani.

ANAF a comunicat faptul că societatea a depus cel mai recent bilanț la 30.06.2012 (fila 259).-Societatea figurează cu active imobilizate de 65.554 lei și cu active circulante de 656.073 lei. Acestea nu au fost identificate în fapt de lichidator.

Societatea a figurat în evidențe și cu autovehicule

Societatea a avut conturi deschise la Garanti Bank, unde a fost împuternicit pe conturi D_____ S_____ precum și la CREDIT EUROPE BANK , unde au fost mai mulți împuterniciți: P________ V______, D_______ T______ B_____ C_______, F_____ C_________ A_____, S____ I__ G______, C____ E____ G_______- PENTRU OPERAȚIUNI DE DEPUNERI DE NUMERAR. A mai fost împuternicită și d.na D_____ G_______ R_____. După cesionarea societății, prin bănci, potrivit înscrisurilor analizate nu au mai avut loc operațiuni.

Din tabelul definitiv existent la dosar rezultă că s-a înscris și creditorul bugetar DGRFPMB pt AJFP Ilfov cu o creanță de 237.608 LEI, Primăria Ștefăneștii de Jos cu xxxxx lei și Primăria Suceava cu 1013 ,44 lei.

Din analiza tuturor înscrisurilor prezentate rezultă că societatea a avut activitate și a înregistrat operațiuni, inclusiv bancare până la data la care a fost cesionată. După data de 27.06.2013, societatea nu a mai avut nici un fel de activitate. Instanța reține că deși socieatea a fost cesionată în iulie 2013, totuși societatea nu mai depusese situațiile financiare încă din iunie 2012. Astfel cel mai recent bilanț depus la ANAF este cel din iunie 2012.

Se reține astfel fără dubiu culpa asociatului și administratorului de la aceea dată, D_____ S_____ pentru această omisiune. Mai mult, în loc să încerce să revină asupra acestor omisiuni culpabile, pârâtul D_____ S_____ a cesionat societatea. După cesiune societatea nu a mai avut nici operațiuni bancare, fiind practic încă de atunci deturnată. Din analiza faptelor prezentate rezultă că aceasta cesiune nu a avut un scop comercial, justificat pentru societatea din punct de vedere economic. Scopul a fost deturnat, fiind acela de a se sustrage de la plata debitelor pe care societatea le înregistra față de Bugetul de Stat, Bugetul de Stat Consolidat și față de Bugetele Locale. Astfel, din tabelul definitiv existent la dosar rezultă că s-a înscris și creditorul bugetar DGRFPMB pt AJFP Ilfov cu o creanță de 237.608 Lei, Primăria Ștefăneștii de Jos cu xxxxx lei și Primăria Suceava cu 1013 ,44 lei.

În consecință, instanța apreciază neîntemeiate apărările invocae urmând să le înlăture

Având în vedere că răspunderea pentru pasivul debitorului poate fi atrasă față de orice persoană vinovată de starea de insolvență, cu atât mai mult poate fi atrasă față de pârâți, care au avut sau au și calitatea de administratori ai societății debitoare.

Examinând în continuare cererea formulată, este de reținut că analiza situației economico-financiară a societății s-a realizat pe baza datelor depuse de Direcția Generală a Finanțelor Publice Ilfov și a instituțiilor de credit, societatea neîndeplinindu-și obligația de a depune actele prev de art.28/Legea nr.85/2006.

Conform informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, societatea a figurat înregistrată în evidențe inițial avându-l pe D_____ S_____ , asociat unic și administrator , pentru ca la data de 27.06.2013, firma să fie preluată de R___ M_____ C_______. Fiind citat cu mandat de aducere, organul de poliție indică faptul că acesta din urmă nu mai locuiește la adresa de domiciliu de foarte mulți ani și nu se știe unde poate locui. (fila 93).

Pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art.138 alin.1 din lege în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție. Pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății și/sau de conducere.

În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.

În cazul creditorilor, prejudiciul constă în diminuarea valorii reale a creanțelor pe care acesta le au față de debitoare.

Faptele ilicite săvârșite de organele de conducere sunt expres si limitativ prevăzute la lit. a)-g) ale art.138 din lege.

În cauză instanța apreciază că sunt întrunite condițiile prev. de art.138 alin.1 lit.a și d/Legea nr.85/2006.

Astfel, potrivit datelor puse la dispoziția lichidatorului judiciar de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Județului Ilfov, societatea a depus cel mai recent bilanț la 30.06.2012 (fila 259).-Societatea figurează cu active imobilizate de 65.554 lei și cu active circulante de 656.073 lei. Acestea nu au fost identificate în fapt de lichidator, iar dispariția din contabilitatea societății nu este justificată. De asemenea, deși din evidențele în baza cărora s-a realizat analiza economico-financiară, rezultă că societatea a înregistrat imobilizări corporale (resurse controlate timp îndelungat, de natură materiale, non monetare, concretizate în terenuri construcții, instalații tehnice etc, destinate să genereze beneficii viitoare ca urmare a utilizării lor în activitatea economică) în valoare de 65.554 lei, nu au fost identificate faptic astfel de bunuri.

Dispariția sumei de 222.221 lei (sumă în casă și conturi), a stocurilor de xxxxxx lei, și a imobilizărilor corporale în valoare de 65.554 lei din contabilitate determină concluzia că pârâții le-au folosit în interes propriu sau în cel al altei persoane.

Instanța nu va reține susținerea pârâților în sensul că lichidatorul judiciar nu a dovedit existența faptelor, a vinovăției și a legăturii de cauzalitate, având în vedere că nu și-au îndeplinit obligația legală de a depune actele contabile, invocându-și practic propria culpă, atunci când solicită lichidatorului judiciar să dovedească împrejurări imposibile, în condițiile nepredării documentelor contabile.

A considera altfel, ar însemna să se creeze o situație mai avantajoasă pârâților care deși aveau obligația de a depune actele contabile și nu și-au îndeplinit această obligație, solicitând apoi lichidatorului judiciar o „probatio diabolica”, decât celor care își îndeplinesc obligația legală și depun documentele prev. de art.28/Legea nr.85/2006.

Cum existența sumelor 222.221 lei (sumă în casă și conturi), a stocurilor de xxxxxx lei, și a imobilizărilor corporale în valoare de 65.554 lei, au fost demonstrate de datele ministerului Finanțelor, coroborate cu datele furnizate de bănci, iar aceste bunuri nu au fost identificate de lichidatorul judiciar, sarcina probei este răsturnată, pârâților revenindu-le obligația procesuală de dovedire a modalității de utilizare a sumelor de bani și de ieșire din patrimoniu a bunurilor ce au constituit activele societății, respectiv imobilizările corporale.

In conditiile in care pârâții nu au depus acte din care sa rezulte modalitatea de folosire/ iesire din patrimoniul societatii a sumelor inregistrate in evidentele contabile, instanta retine in sarcina acestora savarsirea faptei prevazuta de art 138 lit a din legea 85/2006 aceea de a fi folosit bunurile societății în interes propriu sau in cel al unei alte persoane, prin aceasta determinându-se ajungerea societatii in incetare de plati, de natura sa atraga raspunderea administratorilor conform art 138 din legea 85/2006.

Instanța reține incidența în cauză a disp. art.138 alin.1 lit.a și nu a disp. art.138 alin.1 lit.e/Legea nr.85/2006, având în vedere că suma de bani existentă în casă și conturi la data de 30.06.2002 reprezintă un bun individual determinat, a cărei dispariție nejustificată, coroborată cu lipsa documentelor contabile determină convingerea folosirii sale în interesul personal al pârâților sau în cel al altor persoane. Noțiunea de „activ” avută în vedere de disp. art.138 alin.1 lit.e reprezintă un ansamblu de bunuri, mijloace economice, grupate în active imobilizate și active circulante destinate să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere. Cum suma de bani existentă în casă și conturi și imobilizările corporale reprezintă bunuri individual determinate din activul societății, o parte a unui întreg, este justificată aplicabilitatea în cauză a disp. art.138 alin.1 lit.a/Legea nr.85/2006 și nu a disp. art.138 alin.1 lit.e.

Examinând în continuare cererea lichidatorului judiciar, instanța apreciază că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.138 alin.1 lit.c/Legea nr.85/2006, având în vedere că nu s-a dovedit că pârâții au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

Cu privire la incidența în cauză a disp. art.138 alin.1 lit.d/legea nr.85/2006, instanța apreciază că, în contextul dispariției nejustificate din contabilitatea societății, a sumei de bani reprezentând activele societății, coroborat cu împrejurarea că reprezentanții debitoarei nu au depus actele contabile ale societății, deși au fost notificați în acest sens, și cu împrejurarea că la ANAF nu a mai depus raportări/date de bilanț încă din luna iunie 2012, evidența contabilă a societății nu a fost ținută conform legii. Din moment ce dispariția sumei de bani și a bunurilor reprezentând imobilizări corporale nu au fost justificate, iar răspunderea pentru corecta înregistrare a modalității ieșirii din patrimoniul societății a sumei în cauză le revenea pârâților în calitate de administratori, primului până la data de 23.07.2013 și celui de –al II-lea ulterior, instanța apreciază că sunt întrunite condițiile pentru incidența în cauză a disp. art.138 alin.1 lit.d/Legea nr.85/2006.

Având in vedere prevederile art.138 din Legea 85/2006 conform cărora tribunalul poate dispune ca o parte din pasivul societatii debitoare ajunsa in incetare de plati sa fie suportata de către membrii organelor de conducere, daca acestia prin activitatea lor culpabila au cauzat încetarea de plați a societații debitoare, instanța apreciază ca ajungerea societății in stare de faliment se datorează pârâților, care au deturnat o parte din activul persoanei juridice. Din probele administrate in cauza, raportat la considerentele expuse, instanța retine in sarcina paraților săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138 lit.a și d din legea 85/2006, urmând sa îi oblige la suportarea pasivului societății datorat creditorilor în limita activelor enunțate de instanță: 222.221 lei (sumă în casă și conturi), a stocurilor de 288.973 lei și a imobilizărilor corporale în valoare de 65.554 lei în favoarea creditorilor: DGRFPMB pt. AJFP Ilfov cu o creanță de 237.608 Lei, Primăria Ștefăneștii de Jos cu xxxxx lei și Primăria Suceava cu 1013 ,44 lei.

Față de ce le reținute mai sus, în temeiul art. 142 din legea 85-2006 executarea silita se va efectua conform Codului de procedura civila.

Rețînând existența unor indicii privind posibila comitere a unor infracțiuni de evaziune fiscală și obstrucționare a justiței, dispune trimiterea prezentei la P________ de pe lângă Tribunalul Ilfov, pentru a efectua cercetări în legătură cu persoanele și faptele reținute.

Astfel, urmează a fi verificat dacă sunt întrunite elementele constitutive ale următoarelor fapte incriminate penal:

1 -Potrivit art 271 Noul Cod penal: constituie infracțiunea de Obstrucționare a justiției : (1) Persoana care, fiind avertizată asupra consecințelor faptei sale: a) împiedică, fără drept, … instanța să efectueze, în condițiile legii, un act procedural, b) refuză să pună la dispoziția instanței în tot sau în parte, datele, informațiile, înscrisurile sau bunurile deținute, care i-au fost solicitate în mod explicit, în condițiile legii, în vederea soluționării unei cauze, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

2 -Potrivit art. 275 Cod Penal, : (infracțiunea de Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri) : (1) Sustragerea, distrugerea, reținerea, ascunderea ori alterarea de mijloace materiale de probă sau de înscrisuri, în scopul de a împiedica aflarea adevărului într-o procedură judiciară, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 5 ani. (2) Cu aceeași pedeapsă se sancționează împiedicarea, în orice alt mod, ca un înscris necesar soluționării unei cauze, emis de către un organ judiciar sau adresat acestuia, să ajungă la destinatar.

3 - art. 4 din Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale: Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la un an la 6 ani refuzul nejustificat al unei persoane de a prezenta organelor competente (în speța noastră judecătorului sindic, respectiv administratorului judiciar desemnat sau lichidatorului) documentele legale și bunurile din patrimoniu, în scopul împiedicării verificărilor financiare, ….., în termen de cel mult 10 zile de la somație.

4. -ART. 9*) din Legea nr. 241 din 15 iulie 2005 pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale: (1) Constituie infracțiuni de evaziune fiscală și se pedepsesc cu închisoare de la 2 ani la 8 ani și interzicerea unor drepturi următoarele fapte săvârșite în scopul sustragerii de la îndeplinirea obligațiilor fiscale:

d) alterarea, distrugerea sau ascunderea de acte contabile, memorii ale aparatelor de taxat ori de marcat electronice fiscale sau de alte mijloace de stocare a datelor; (în speța noastră poate fi avută în vedere ascunderea de acte contabile- adică a tuturor documentelor contabile, ce poate avea ca efect/ influența inclusiv necunoașterea de către creditorii bugetari a tuturor veniturilor încasate (a plăților efectuate de debitori, etc), cu consecința sustragerii de la plata impozitelor și taxelor aferente (TVA, impozit pe profit, impozitul pe dividente cu reținere la sursă, etc);

b) omisiunea, în tot sau în parte, a evidențierii, în actele contabile ori în alte documente legale, a operațiunilor comerciale efectuate sau a veniturilor realizate; (în speța noastră poate fi avută în vedere eventuala nedeclarare a veniturilor încasate, a plăților efectuate de debitori, etc, cu consecința sustragerii de la plata impozitelor și taxelor aferente TVA, impozitului pe profit, impozitului pe dividente, cu reținere la sursă, etc).

f) sustragerea de la efectuarea verificărilor financiare, fiscale sau vamale, prin nedeclararea, declararea fictivă ori declararea inexactă cu privire la sediile principale sau secundare ale persoanelor verificate; (în speța noastră poate fi avută în vedere declararea fictivă a sediului principal, sediu la care ar trebui să se găsească inclusiv toate documentele contabile/juridice/constitutive ale societății, or utilizarea unui sediu nedeclarat unde s-ar afla aceste documente ar avea chiar acest efect de imposibilitate de a găsi toate documentele contabile/juridice/constitutive ale societății, cu consecința imposibilității stabilirii cu certitudine a tuturor creanțelor bugetare).

5- ART. 240 Noul Cod penal: Bancruta simplă

(1) Neintroducerea sau introducerea tardivă, de către debitorul persoană fizică ori de reprezentantul legal al persoanei juridice debitoare, a cererii de deschidere a procedurii insolvenței, într-un termen care depășește cu mai mult de 6 luni termenul prevăzut de lege de la apariția stării de insolvență, se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la un an sau cu amendă.

(2) Acțiunea penală se pune în mișcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. (în cazul nostru pot fi apreciate ca fiind persoane vătămate chiar creditorii ca nu și au încasat creanțele de la debitor- urmează a fi avute în vedere disp. art 111 C pr pen : Modul de audiere a persoanei vătămate , (1) La începutul primei audieri, organul judiciar adresează persoanei vătămate întrebările prevăzute la art. 107, care se aplică în mod corespunzător. (2) Persoanei vătămate i se aduc la cunoștință următoarele drepturi și obligații:…d) dreptul de a fi încunoștințată cu privire la desfășurarea procedurii, dreptul de a formula plângere prealabilă, precum și dreptul de a se constitui parte civilă; ART. 296 Termenul de introducere a plângerii prealabile (1) Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârșirea faptei.)

Obligația judecătorului sindic de a sesiza organul de urmărire penală rezultă din economia disp. :

- art. 11*) din Legea Nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenței (1) Principalele atribuții ale judecătorului-sindic, în cadrul prezentei legi, sunt: lit g)… sesizarea organelor de urmărire penală atunci când există date cu privire la săvârșirea unei infracțiuni.

- art. 267 Noul Cod Penal: Omisiunea sesizării: (1) Funcționarul public care, luând cunoștință de săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală în legătură cu serviciul în cadrul căruia își îndeplinește sarcinile, omite sesizarea de îndată a organelor de urmărire penală se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Când fapta este săvârșită din culpă, pedeapsa este închisoarea de la 3 luni la un an sau amenda.

- ART. 175 Noul Cod Penal: Funcționar public: (1) Funcționar public, în sensul legii penale, este persoana care, cu titlu permanent sau temporar, cu sau fără o remunerație: a) exercită atribuții și responsabilități, stabilite în temeiul legii, în scopul realizării prerogativelor puterii legislative, executive sau judecătorești.

Constatând că eventuala suspendare a judecării dosarului până la soluționarea dosarului penal constituit în baza sesizării judecătorului sindic poate conduce la o tergiversare nejustificată a soluționării prezentului dosar cu consecința vătămării intereselor creditorilor, prezenta instanță va trece peste această măsură a suspendării cauzei de insolvență

Acest fapt este dat și de faptul că orice creditor și orice parte interesată va avea la dispoziție posibilitatea atacării prezentei hotărâri cu o acțiune în revizuire potrivit art 509 alin 1 pnct 5 din Noul Cod de Procedură Civilă, în considerarea –înscrisului doveditor care nu a putut fi prezentat dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, înscris constând în dispoziția/ hotărârea/soluția definitivă ce va fi dispusă în cauza penală dacă va stabili vinovăția vreunei persoane în legătură cu activitatea societății debitoare din prezenta cauză, reținând că acest înscris ce va fi emis, deși ulterior ca dată a emiterii în raport cu prezenta, este efectul prezentei sesizări, sesizare care-și găsește cauza în înscrisurile de la dosar, anterioare ca șio dată a întocmirii, finalizării acestui litigiu.

Mai mult decât atât organul de urmărire penală urmează să identifice beneficiarii reali ai fluxurilor financiare ale societății debitoare, având posibilitatea, în măsura în care apreciază oportună o astfel de verificare, să efectueze o solicitare adresată ONPCSB pentru efectuarea unei analize a circuitelor financiare de către și între entitățile implicate în relațiile comerciale care să evidențieze fluxurile financiare dintre persoanele juridice și persoanele fizice, precum și beneficiarul real al sumelor de bani/activelor transferate de societatea debitoare”.

II. Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâtul R___ M_____ C_______, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale față de pârâtul R___ M_____ C_______.

În motivare s-a arătat că instanța de fond a reținut în sarcina apelantului – pârât existenta faptei prevăzute de dispozițiile art.138 al.1 lit.a din Legea nr.85/2006 în sensul ca ar fi folosit bunurile societății in interes propriu sau al altei persoane, având in vedere faptul ca potrivit înscrisurilor aflate la dosar, la data depunerii ultimului bilanț contabil, respectiv iunie 2012, societatea figura cu urmatoarele active : 222.221 lei în casă și conturi bancare, 288.973 lei reprezentând stocuri și 65.554 lei imobilizări corporale.

S-a precizat că toate aceste active nu mai existau in cadrul societății la data realizării cesiunii de parti sociale, dovada fiind si prețul la care s-a realizat aceasta cesiune, reprezentând contravaloarea nominala a părtilor sociale.

S-a menționat că cesiunea a avut loc la un an dupa depunerea ultimei situații financiare, perioada in care paratul D_____ S_____ a scos din patrimoniul socitatii toate activele, motiv pentru care in mod evident nu a mai depus bilanțuri pentru a crea falsa impresie ca la data cesiunii toate aceste active ar fi existat inca in patrimoniul societății.

S-a mai adăugat că, în ceea ce privește existența sumelor de bani din diverse conturi bancare, dupa cum se retine si in considerentele sentinței, apelantul – pârât nu a avut nici măcar calitatea de imputernicit la niciuna dintre băncile menționate.

S-a învederat că în sentința atacată s-a mai reținut că după cesiune nu a mai avut loc nicio operațiune bancara, astfel că nu se poate susține că sumele existente in conturile bancare ar fi putut intra în patrimoniul apelantului – pârât R___ M_____ C_______ pentru a fi atrasa rasunderea sa patrimonială.

Referitor la ținerea contabilității, s-a arătat că precedentul administrator nu a mai predat nici arhiva contabila, nici stampila societății întrucât nu a mai reușit să intre în contact cu D_____ S_____ sau împuternicitul acestuia, fiind pus in imposibilitatea de a mai depune situațiile financiare.

S-a mai menționat că apelantul – pârât a fost informat de existenta dosarului nr.XXXXXXXXXX14/a1 de o cunoștință care a găsit pe portal numele său și dosarul, solicitând fostei soții ca eventualele înscrisuri sau acte de la instanță să le înmâneze acestui prieten.

S-a precizat că apelantul – pârât a primit sprijinul in vederea formularii, redactării si comunicării cererii din dosar, l-a rugat să îl ajute să trimită prin fax sau poștă, iar acesta s-a adresat unui centru de tip xerox - scan.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.466 și urm. NCPC.

În baza art.411 al.1 pct. NCPC s-a solicitat judecata cauzei și în lipsă.

III. Împotriva aceleiași sentințe a declarat apel și pârâtul D_____ S_____, solicitând admiterea apelului, modificarea sentinței atacate în sensul respingerii ca neîntemeiată a cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.

În motivare s-a arătat că apelantul – pârât D_____ S_____ a avut calitatea de asociat unic si administrator al societății Z__ SRL pana in luna iulie a anului 2013, cand a cesionat integral părțile sociale către R___ M_____ C_______, predând către acesta in baza procesului - verbal de predare - primre a documentelor întreaga arhivă aparținând societății pentru perioada 07.xxxxxxxxxxxxxx.

S-a indicat că au fost înstrăinate in anii 2009, 2010 si februarie 2011, deci nu in cei trei ani anterior deschiderii procedurii (deschiderea procedurii 11 februarie 2014) următoarele autoturisme :

- autoturism Dacia 1310 an de fabricație 2003, înstrăinat la data de 20.01.2009

- auturism Renault Sport an de fabricație 2003, instrainat ia data de 21.01.2010

- autoturism Ford Expedition an de fabricație 1999, instrainat la data de 08.02.2011.

S-a menționat că aceste autoturisme au fost înstrăinate întrucât prezentau un grad mare de uzura morala si fizica, necesitau costuri mari de întreținere si reparații, iar sumele ce au fost încasate au intrat in conturile societății, achitandu-se salarii către angajații existenți la vremea respectivă.

S-a susținut că apelantul – pârât nu a stiut de existenta cererii de deschidere a procedurii insolventei formulate de către creditoarea Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Ilfov si a aflat de existenta acesteia cu ocazia primirii citației in prezenta cauză.

S-a învederat că la data de 16.10.2014 au fost predate către lichidatorul CII B____-IORGARADU R_____, conform procesului - verbal de predare - primire, situații financiare pentru anul 2010, 2011, procesul - verbal de predare-primire a documentelor încheiat cu R___ M_____-C_______, precum si actele de transfer proprietate pentru autoturismul Ford Expedition an de fabricație 1999.

S-a apreciat că în mod greșit prima instanță a reținut incidența dispozițiilor art.138 al.l lit.a și d din Leaea nr.85/2006.

S-a arătat că legea impune dovedirea legăturii de cauzalitate dintre faptele invocate de către reclamant și starea de insolventa a debitoarei, aceasta legătura nefiind prezumata asa cum se afirma in cererea de atragere a răspunderii. Așadar, art.138 impune reclamantului probarea faptului ca starea de insolventa a fost determinata, cauzata de către una din activitățile prevăzute de lege.

S-a apreciat că nu este îndeplinită condiția cauzării stării de insolvență de către apelantul – pârât.â

S-a menționat că, prin derogare de la dreptul comun, temeiul acestui tip de răspundere este dublu, pentru angajarea acestui tip de răspundere fiind necesara întrunirea a doua condiții cumulative : starea de insolventa a societății debitoare si săvârșirea de către persoanele vizate a unei fapte expres si limitativ prevăzute de lege.

S-a susținut că nu poate fi reținuta incidența art.138 lit.a din lege întrucât nu există nicio probă în ceea cel privește pe apelantul – pârât.

S-a precizat că reclamantul, cât și prima instanță, retin că apelantul – pârât a folosit bunurile societății in interes propriu, întemeindu-și această susținere pe simplu fapt că acesta nu a comunicat cu lichidatorul.

S-a învederat că legea obligă la dovedirea oricărei afirmații, adică arătarea bunurilor ce ar fi existat in societate si modul concret in care paratul le-ar fi folosit in interes propriu.

S-a arătat că reclamantul și instanța au precizat că s-au evidențiat in contabilitatea debitoarei imobilizări corporale, stocuri, disponibilități bănești si bunuri care nu au fost identificate faptic. Or, in opinia lichidatorului si a instanței, câtă vreme nu s-au depus de către apelantul – pârât actele din care sa rezulte modalitate de folosire/ieșire din patrimoniu societății a bunurilor si sumelor înregistrate in contabilitate, rezultă că administratorul statutar a utilizat bunurile in folosul personal sau a altor persoane fapte ce a dus la încetarea de plați.

S-a apreciat că simpla sustinere nu este suficienta,trebuind sa se arate si sa se probeze care sunt bunurile, cum au fost folosite acestea in fapt, pentru a se determina astfel sopul utilizării lor.

S-a indicat că este necesar sa se indice modul de utilizare in sine, precum si interesul propriu sau al terței persoane și să se dovedească aceste aspecte, nefiind posibil ca pe baza unei prezumții să se considere că dacă nu s-au depus actele însemnă că s-au utilizat bunuri in interes personal al administratorului sau a altor persoane.

S-a menționat că folosirea bunurilor presupune scoaterea acestora din patrimoniu debitoarei și trecerea lor in stăpânirea pârâtului. Or, această faptă nu a fost probată, precizarea instanței in sensul ca bunurile nu au fost indentificate faptic si ca lipsesc documentele contabile nu duce automat la concluzia ca administratorul D_____ S_____ a incasat in numerar sumele destinate societății, nu le-a decontat in condițiile legii, faptă urmată de utilizarea sumelor in interes personal.

S-a apreciat că lichidatorul judiciar nu a dovedit existenta niciunei fapte ilicite, iar împrejurarea ca in raportarea contabila de la 31.12.2011 debitoarea figura cu active imobilizate si stocuri ce nu au fost predate lichidatorului judiciar si că avea de recuperat creanțe de la terți nu conduce la reținerea automata a culpei apelantului – pârât atâta timp cat lichidatorul judiciar nu dovedește, prin administrarea unui probatoriu concludent, ca neindeplinirea acestor obligații au condus la starea de insolventa a debitoarei.

S-a adăugat că nu poate fi reținută incidența faptei prevăzute de art.138 lit.d din lege.

S-a argumentat că evidenta contabila, asa cum este reglementata de Legea nr.82/1991, se refera la registrele contabile si situațiile financiare anuale, care trebuie sa reflecte întreaga activitate a societății si nu vizează nedepunerea diverselor raportări contabile, care sunt supuse unor sancțiuni distincte si care in nici un caz nu pot favoriza ajungerea societății in stare de insolventa.

S-a menționat că în ceea ce priveste obligația administratorilor de a tine registrele cerute de lege, condiția impusa de legiuitor este ca neindeplinirea acesteia, adică netinerea unei contabilități in conformitate cu legea, sa fi contribuit la ajungerea societății in stare de insolventa.

S-a precizat că legea nu prezumă niciunul din elementele răspunderii personale, iar părțile trebuie sa faca dovada celor afirmate.

S-a apreciat că lichidatorul judiciar nu a probat în niciun fel faptul că apelantul – pârât D_____ S_____ a săvârșit fapte de natura celor enumerate in textul de lege, fapte care ar fi cauzat starea de insolvență.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.466 și urm. NCPC și Legea nr.85/2006.

IV. La data de 06.07.2015, prin Serviciul Registratură, intimatul - reclamant CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ B____-I____ R___ R_____ lichidator judiciar al debitoarei __________ a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelurilor ca nefondate.

În motivare s-a arătat că în cursul judecării cererii întemeiate pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 apelantul – pârât D_____ S_____ a predat lichidatorului judiciar o ________ documente, iar apelantul – pârât R___ M_____ C_______ a formulat întâmpinare, indicând in mod intenționat eronat domiciliul, astfel incat sa nu poată fi adus in fata instanței de judecata.

S-a menționat că apelantul – pârât D_____ S_____ a depus la dosar următoarele documente:

-procesul-verbal de predare-primire a documentelor, „create in perioada 07.xxxxxxxxxxxxxx, in cantitate de 72 dosare, ce conțin documentele emise si primite de către societate, înregistrările documentelor mai sus menționate, declarații, balanțe si bilanțuri contabile aferente acestei perioade" (citat din înscrisul amintit), in original; documentul nu este datat sau numerotat

- împuternicire avocațiala

- certificat de atestare fiscala pentru persoane juridice nr.1169/10.02.2011

- fisa de înmatriculare

- ordin de plata emis de cumpărătorul vehiculului FORD pentru suma de 21.242,5 lei

- factura ________ nr.108/08.02.2011 prin care a fost instrainat autovehiculul menționat către P____ Design SRL

- raportare financiara la 31.12.2011, balanța de verificare la iunie 2011, raportare financiara la 31.12.2010 cu note explicative, raportul administratorului, proces-verbal al ședinței adunării asociaților pentru aprobarea situațiilor financiare aferente anului 2010 si 2011 (pentru anul 2010 nedatat), balanța de verificare la 31.12.2010.

S-a precizat că, față de înscrisul denumit "Proces-verbal de predare-primire a documentelor" lichidatorul judiciar a înțeles să conteste realitatea și valabilitatea acestuia, formulând plângere penala. Acest înscris, depus in original către lichidatorul judiciar, nu este datat si nu poartă număr de înregistrare în evidentențele societății.

S-a susținut că în aceste condiții s-a născut suspiciunea intocmirii lui la o data ulterioara introducerii cererii de chemare in judecata, ceea ce a consolidat opinia privind intenția de inducere in eroare cu privire la veridicitatea transferului de patrimoniu si documente.

S-a adăugat că din înscrisul prezentat ar reieși doar ca au fost remise documentele societății nu si patrimoniul acesteia, care a rămas in responsabilitatea paratului D_____ S_____.

S-a învederat că prin apelul declarat, apelantul – pârât R___ M_____ C_______ susține că ``precedentul administrator nu mi-a mai predat nici arhiva contabila nici stampila societății", astfel că cel puțin unul dintre cei doi apelanți a indus in eroare instanța de judecata, demers care este continuat si in fata instanței de apel.

S-a susținut că nu sunt adevărate afirmațiile apelantului – pârât D_____ S_____ potrivit cărora nu a avut cunoștința despre deschiderea procedurii insolventei si ca doar la primirea citației in prezentul dosarul a aflat despre această împrejurare.

S-a menționat că în vederea soluționării cererii de deschidere a procedurii au fost emise citații de către instanța, fiind transmise la sediul social. Totodată, la data de 25.02.2014 notificarea emisa de lichidatorul judiciar cu privire la deschiderea procedurii a fost primita la sediul social al debitoarei. Ulterior, a fost transmisa, prin executor judecătoresc, corespondenta (inclusiv rezoluția instanței din data de 05.08.2014) la domiciliul apelantului – pârât. Conform înscrisurilor existente la dosar, imobilul la care se afla sediul debitoarei se afla în proprietatea soției apelantului – pârât D_____ S_____.

S-a precizat că apelantul – pârât D_____ S_____ a avut cunoștința despre deschiderea procedurii, a avut cunoștința despre obligațiile ce ii incumbau si a refuzat, cu intenție, sa isi indepineasca obligațiile, sperând ca in lipsa informațiilor si documentelor, lichidatorul judiciar va fi pus in imposibilitate de a isi îndeplini atribuțiile.

Referitor la vehiculele deținute anterior de către debitoare, s-a arătat că potrivit adresei nr.xxxxx/27.02.2014 emisa de SPCRPCIV si înscrisurilor comunicate de apelantul – pârât D_____ S_____ la data de 16.10.2014, societatea a deținut următoarele autovehicule :

- autoturism Dacia 1310 CLI, an fabricație 2003, ___________ UU1Rxxxxxxxxxxxx6, ___________ xxxxxxx, înstrăinat la data de 20.01.2009, intrat in patrimoniul debitorei la data de 08.09.2008

- autoturism Renault CB150GCLIO SPORT, an fabricație 2003, ___________ VF1CB150G28145381, fara ___________, înstrăinat la data de 09.06.2011, intrat in patrimoniul debitorei la data de 21.01.2010

- autoturism Ford Expedition, an fabricație 1999, ___________ 1FMU18L7XLB65457, fara ___________, înstrăinat la data de 08.02.2011, intrat in patrimoniul debitorei la data de 24.02.2010.

In ce privește vehiculul marca Ford s-a învederat că prețul acestuia, în valoare de 21.242,5 lei, a fost achitat de cumpărător.

S-a menționat că documentele analizate au dus la concluzia ca in perioada 08.02.xxxxxxxxxxxxxxx11 societatea a avut încasări (inclusiv din transferul patrimonial amintit) in valoare totala de
56.767,21 lei, din care a achitat suma de 5967 lei către bugete, iar o suma de
28.840,7 lei a fost retrasa din contul bancar, fara a fi prezentate documente
privind utilizarea sumelor. Afirmația ca sumele obținute din vânzarea vehiculului ar fi fost utilizate pentru achitarea salariilor nu se verifica prin raportare la extrasul bancar, ceea ce duce la concluzia lipsei sale de veridicitate.

S-a arătat că dreptul de a dispune de contul bancar a aparținut paratului D_____ S_____, acesta figurând cu aceste prerogative pana la data deschiderii procedurii de insolventa.

Referitor la vehiculul instrainat la data de 09.06.2011 s-a indicat că nu a putut fi identificată in extrasul de cont o încasare cu aceasta proveniența.

S-a susținut că potrivit ultimelor situații financiare depuse la ANAF (la 30.06.2012) societatea raporta active imobilizate in valoare de 65.554 lei si active circulante in valoare de 656.073 lei.

S-a adăugat că potrivit extraselor bancare obținute in cadrul procedurii reiese ca la data de 30.06.2012, in contul deschis la Credit Europe Bank S.A., exista un disponibil de 37,2 lei, iar in contul de la Garanți Bank S.A. exista suma de 1,27 lei. Coroborând extrasele bancare cu raportarea financiara la 30.06.2012 (conform căreia la data de 30.06.2012 in contul de casa si conturi la banei exista un disponibil de 222.221 RON) reiese ca diferența de peste 222.182 lei exista in casieria societății (cu depășirea plafonului maxim), iar reprezentanții societății si-au insusit-o.

S-a învederat că din extrasul comunicat de Garanți Bank S.A. rezultă că în perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxxxx12 in contul societății au intrat sume la nivelul de 730.198 lei, din care au fost achitate datorii către bugete in valoare de doar 17.958 lei, au fost retrase cu destinația salarii (fara a se putea verifica destinația exacta a sumelor in sensul realității achitării salariilor) sume de 36.652,5 lei, iar diferența in suma de 675.587,54 lei (din care se scad comisioanele bancare aferente operațiunilor) a fost retrasa de persoanele cu drept de semnătura in banca sau posesoare ale unor carduri emise pe numele societății ori a fost utilizata pentru plați nejustificate. Pentru aceste sume nu au fost predate documentele necesare verificării.

S-a mai precizat că din extrasul comunicat de Credit Europe Bank S.A. rezultă că în perioada 26.07.xxxxxxxxxxxxxxx13 in contul societății au intrat sume totalizând 199.951 lei, din care au fost achitate datorii către bugete in valoare de 48.239 lei, au fost retrase cu destinația salarii (fara a se putea verifica destinația exacta a sumelor) sume de 1940 lei, iar diferența in suma de 149.772 lei (din care se scad comisioane bancare aferente operațiunilor) a fost retrasa de persoanele cu drept de semnătura in banca sau posesoare ale unor cârduri emise pe numele societății ori a fost utilizata pentru plați nejustificate. Pentru aceste sume nu au fost predate documentele necesare verificării.

S-a concluzionat că, din coroborarea informațiile primite, reiese ca societatea avea un disponibil de 222.221 lei, la care se adăugau sumele de 675.587,54 lei și 149.772 lei pe care le putea utiliza in scopul stingerii datoriilor bugetare, fără ca societatea să ajungă în insolvență.

Referitor la apelul formulat de apelantul – pârât R___ M_____ C_______ s-a învederat că acesta a continuat sa inducă in eroare instanța cu privire la activitatea desfășurata in cadrul societății, precum si cu privire la domiciliul său. Afirmația conform căreia lucrează in agricultura/construcții și îi este imposibil sa indice o adresa la care sa fie citat, precum si ascunderea numărului de fax de la care a fost transmis apelul dovedesc intenția acestuia de a pune organele chemate sa puna in aplicare Legea nr.85/2006 in imposibilitate de a își exercita atribuțiile.

S-a adăugat că apelantul – pârât R___ M_____ C_______ nu oferă nicio explicație a preluării societății despre care afirmă că nu ar mai fi avut niciun activ la data dobândirii calității de asociat si administrator. Daca societatea nu mai avea nici un activ (fix ori circulant), însă avea datorii mari, care ar fi fost interesul său in preluarea societății dacă nu acela al complicității la crearea și ascunderea stării de insolventa?

S-a apreciat că cei doi apelanți au premeditat falimentul societății, iar in cadrul procedurii au reușit sa ascundă documentele care dovedeau acțiunile lor.

S-a menționat că apelantul R___ M_____ avea obligația de a remite lichidatorului judiciar orice înscris referitor la activele imobilizate a căror existenta a rezultat din situațiile financiare.

S-a precizat că, potrivit înscrisului depus de apelantul D_____ S_____, toate documentele societății au intrat in posesia apelantului – pârât R___, astfel incat pana la momentul eventualei constatări a necorespondentei cu realitatea a înscrisului, exista prezumția deținerii documentelor.

S-a indicat că, deși a fost citat de mai multe ori, apelantul R___ a refuzat să se prezinte in fata instanței pentru a oferi cel puțin informațiile pe care le afirmă în fața instanței de apel, ceea ce dovedește temeinicia deciziei instanței de fond.

Referitor la apelul formulat de apelantul – pârât D_____ S_____, s-a indicat că acesta a fost, împreuna cu soția sa (D_____ R_____), persoana împuternicita sa dispună de sumele existente in contul bancar al debitoarei. Astfel, in perioada 01.01.xxxxxxxxxxxxxxx13 acesta a retras din contul bancar al societății deschis la Garanți Bank S.A. si a transferat către terți, suma de 847.500 RON, iar in perioada 26.07.xxxxxxxxxxxxxxx13 din contul societății deschis la Credit Europe Bank S.A. suma de 149.772 lei, fara a utiliza sumele retrase pentru achitarea datoriilor societății.

S-a învederat că, apelantul D_____ fiind persoana care a retras banii din cont si sumele retrase nefiind utilizate pentru achitarea datoriilor, rezulta in mod evident ca acestea au rămas in posesia paratului, fiind întrunite cerințele art.138 lit.a din Legea nr.85/2006.

S-a afirmat că din coroborarea extrasului bancar (din care rezulta ca la data de 01.12.2012 in contul bancar exista doar un disponibil de 25,43 lei) cu raportarea financiara la 30.06.2012 reiese ca in cel de al doilea semestru al anului 2012 paratul D_____ si-a insusit si suma de 222.221 RON (conform bilanțului la 30.06.2012 comunicat de ANAF, rand 8, col. 2) ce reprezenta soldul contului de casa si conturi la banei.

In condițiile in care cei doi apelanți, care acționează concertat pentru inducerea in eroare, au ascuns documentele si patrimoniul societății, indicarea bunurilor existente in patrimoniul debitoarei constituia obligația celor doi apelanți, ceea ce duce la concluzia invocării propriei culpe de către aceștia.

S-a indicat că potrivit dispozițiilor legale, reprezentanții statutari ai debitoarei aveau obligația de a remite lichidatorului judiciar, in primul rand, înscrisurile prevăzute de art.28 din Legea nr. 85/2006 si, in al doilea rand, întreaga documentație si gestiune a societății.

S-a învederat că apelanții nu și-au îndeplinit niciuna dintre obligații.

S-a arătat că din înscrisurilor obținute in cadrul procedurii a rezultat ca societatea deținea activul patrimonial susmenționat. Odată dovedita existenta acestuia la un anumit moment si dispariția la momentul deschiderii procedurii, a devenit evident ca activul a fost insusit de cei doi apelanți.

S-a mai precizat că potrivit bilanțului la 30.06.2012 comunicat de ANAF si care nu a fost predat in mod intenționat de către parați, societatea deținea :

- imobilizări corporale in valoare de 65.554 RON

- imobilizări necorporale in valoare de 93 RON

- stocuri in valoare de 288.973 RON

- creanțe in valoare de 144.879 RON

- disponibilități in casa si la banci în valoare de 222.221 RON.

S-a susținut că nu există dubiu că dispariția elementelor de activ (totalizând 721.720 RON) se datorează paraților și că acestea, nefiind predate lichidatorului judiciar, au fost însușite de către parați.

S-a apreciat că în situația in care elementele de activ ar fi fost utilizate chiar si parțial, conform destinației lor, respectiv activitatea societății si achitarea datoriilor, societatea nu ar fi fost in stare de insolventa, deoarece datoriile înscrise in tabelul de creanțe sunt trei ori mai mici.

S-a menționat că jurisprudenta Înaltei Curți de Casație si Justiție arata ca atat timp cat paratul, care a avut calitatea de asociat si administrator al societății in insolventa in perioada in care s-au născut debitele neachitate, nu a făcut dovada utilizării sumelor obținute din înstrăinarea activului societății pentru achitarea debitelor, acesta este responsabil pentru debitele neachitate (Decizia 2964/2014), astfel incat apărările paratului sunt neîntemeiate.

S-a subliniat că la data introducerii cererii de deschidere a procedurii administrator al societății era paratul D_____ S_____, astfel că apariția stării de insolventa se situează in perioada in care conducerea societății era in sarcina sa.

S-a învederat că deschiderea procedurii insolventei a fost solicitată de către creditorul Direcția Generala a Finanțelor Publice a Județului Ilfov la data de 12.07.2013, iar ulterior, la data de 17.07.2013, la numai cinci zile de la introducerea cererii de deschidere a procedurii, a fost înregistrata la Registrul Comerțului o prima modificare intervenita in structura de actionariat a societății si in cadrul organelor de conducere ale debitoarei, constând in cesiunea parțiala a participatiei la capitalul social de la dl. D_____ S_____ către dl. R___ M_____ C_______, respectiv preluarea funcției de administrator de către dl. R___ M_____ C_______ (mențiunea nr.xxxxx/17.07.2013). Ulterior, la data de 01.08.2013, dl.D_____ S_____ a cesionat restul participatiei către aceeași persoana, respectiv dl. R___ M_____ C_______ (xxxxx/01.08.2013).

S-a afirmat că, așa cum rezulta din documentele depuse de creditori, datoriile debitoarei către buget erau născute inca din anul 2010, iar din activiatea desfășurata societatea a acumulat datorii pe care nu le-a achitat, in perioada xxxxxxxxxxxxxxx13, constând in debit principal si accesorii rezultate din neplata TVA, impozit pe profit, impozit pe veniturile din salarii, alte debite fiscale, amenzi, taxe, etc. in total cumulând 235.001,44 lei.

S-a precizat că, deși exista un activ semnificativ mai mare decât valoarea masei credale, prin nepredarea acestuia si a documentelor contabile coroborate cu demersul cesiunii reiese ca insolventa a fost cauzata de acumularea continuua a debitelor si neachitarea acestora in perioada menționata.

S-a apreciat că ajungerea societății in stare de insolventa se datoreza actelor săvârșite de numiții D_____ S_____ si R___ M_____ C_______, care au folosit in interes personal bunurile sociale, au dispus in interes personal continuarea activității care a dus la acumularea de datorii, au făcut sa dispară documentele contabile si au ascuns întregul activ al societății.

Referitor la prejudiciu, s-a susținut că acesta se identifica cu valoarea masei credale, respectiv datoriile neachitate ale debitoarei, iar raportul de cauzalitate reiese cu prisosința din argumentele expuse anterior.

În ceea ce privește vinovăția pârâților, s-a indicat că aceștia au acționat in mod intenționat si premeditat pentru prejudiciarea creditorilor, reaua - credința rezultând si din situația activului valorificat fara achitarea datoriilor (Decizia Înaltei Curți de Casație si Justiție nr.2964/2014) si din cesiunea efectuata in condițiile susmenționate.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.205 NCPC.

V. În faza apelului s-a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

VI. Analizând apelurile declarate, raportat la dispozițiile art.479 – 480 din Noul Cod de procedură civilă, Curtea reține următoarele :

1). Trebuie observat că, așa cum rezultă din considerentele sentinței apelate, prima instanță a reținut incidența doar a dispozițiilor art.138 al.1 lit.a și d din Legea nr.85/2006 pentru a admite cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, apreciind că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 al.1 lit.c și e din lege.

Având în vedere că intimatul - reclamant CII B____-I____ R___ R_____ lichidator judiciar al debitoarei __________ nu a exercitat cale de atac împotriva dispozitivului sau considerentelor sentinței, soluția primei instanțe referitoare la neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art.138 al.1 lit.c și e din Legea nr.85/2006 a intrat în autoritatea de lucru judecat.

În aceste condiții, cu ocazia judecării apelurilor formulate de apelanții – pârâți R___ M_____ C_______ și D_____ S_____ nu pot fi analizate susținerile din întâmpinarea depusă de către intimatul - reclamant care tind la antrenarea răspunderii patrimoniale în baza art.138 al.1 lit.c și e din Legea nr.85/2006.

2). Referitor la natura juridică a răspunderii patrimoniale reglementată de art.138 din Legea nr.85/2006, trebuie observat că nu este o răspundere contractuală izvorâtă din mandat, nefiindu-i aplicabile regulile de la răspunderea contractuală, ci are natura juridică a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

Pentru a putea fi angajată răspunderea membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale ale răspunderii civile delictuale: fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa.

Însă, pe lângă condițiile generale, art.138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere, respectiv prin comiterea uneia dintre faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006 să se fi cauzat starea de insolvență a societății debitoare.

Mai trebuie remarcat că legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina membrilor organelor de conducere, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale, dar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.

P___ urmare, simpla invocare a dispozițiilor art.138 din Legea nr.85/2006 sau prezentarea unor simple afirmații nu sunt suficiente pentru antrenarea răspunderii patrimoniale deoarece părtilor le revine, potrivit art.249 NCPC, sarcina de a-și dovedi susținerile, fiind necesar să fie dovedită îndeplinirea tuturor condițiilor răspunderii reglementate de procedura insolvenței, neoperând nicio prezumție legală de vinovație și de răspundere.

3). Curtea apreciază că este întemeiat apelul formulat de apelantul – pârât R___ M_____ C_______.

i). În primul rând, trebuie remarcat că apelantul – pârât RUSUS M_____ C_______ a deținut calitatea de asociat (50% din părțile sociale) și administrator al debitoarei __________, așa cum rezultă din mențiunea nr.xxxxx/17.07.2013 înregistrată în registrul comerțului la data de 19.07.2013 (f.233 – 234 vol.1 dosar nr.XXXXXXXXXX13 al Tribunalului Ilfov).

Ulterior, apelantul – pârât R___ M_____ C_______ a deținut calitatea de unic asociat al debitoarei __________, așa cum rezultă din mențiunea nr.xxxxx/01.08.2013 înregistrată în registrul comerțului la data de 19.07.2013.

ii). În al doilea rând, împrejurarea că societatea debitoare a înregistrat debite nu poate echivala cu incidența ipotezei reglementată de art.138 lit.a și d din Legea nr.85/2006 și nu poate conduce, prin ea însăși, la angajarea răspunderii patrimoniale.

Derularea unei activități economice este un aspect normal din timpul funcționării unei societăți, în cadrul căreia diversele raporturi contractuale sunt reglementate de contracte civile, iar imposibilitatea de a face față plăților nu este, prin ea însăși, un act imputabil administratorului, atâta timp cât aceasta se poate datora și unor cauze obiective, independente de voința administratorului.

Curtea mai reține că deciziile reprezentanților unei societăți se pot dovedi a fi greșite din punct de vedere economic, însă managementul defectuos/dezinteresul în funcționarea normală a societății nu se încadrează printre faptele prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006.

În consecință, pentru antrenarea răspunderii patrimoniale trebuie dovedită îndeplinirea tuturor condițiilor reglementate de art.138 din Legea nr.85/2006.

iii). În al treilea rând, este întemeiată critica apelantului – pârât R___ M_____ C_______ potrivit căreia nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.138 al.1 lit.a din Legea nr.85/2006 pentru a se antrena răspunderea sa patrimonială.

Trebuie observat că art.138 lit.a din Legea nr.85/2006 impune necesitatea ca bunurile/creditele societății să fi fost folosite de persoana care a cauzat starea de insolvență în folos propriu sau în cel al unei alte persoane.

Simpla indicare a faptei astfel cum este prevăzută de art.138 al.1 lit.a din lege nu este suficientă, trebuind să se arate și să se probeze care sunt bunurile/creditele ce au fost folosite și cum au fost folosite acestea în fapt, pentru a putea determina astfel scopul utilizării lor.

D___ constatarea faptului că debitorul avea înregistrate în contabilitate anumite active mobilizate/ stocuri/disponibilități bănești/creanțe nu duce în mod automat la concluzia că acestea au fost însușite de asociat / administrator, în lipsa probării efective a acestui aspect. Este necesar să se probeze, în concret, care active imobilizate/stocuri/disponibilități bănești/creanțe au fost folosite, cum au fost folosite acestea în fapt și cine a folosit aceste bunuri, pentru a putea determina astfel scopul utilizării lor.