Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 727 A

Ședința publică de la 6 mai 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE V_______ D_______

JUDECĂTOR I_____ G________

GREFIER G________ M________

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE A SECTORULUI 5 BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr. 566/20.01.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata M________ M____ T______.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează faptul că apelanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.411 alin.1 C.pr.civ.

Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

C U R T E A:

Constată că, prin sentința civilă nr. 566/20.01.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, s-a respins cererea formulată de creditoarea D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI in reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5 privind atragerea răspunderii pârâtei M________ M____ T______, în calitate de fost administrator al debitoarei __________________.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic a reținut că, pentru aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din lege invocate, reclamanta ar fi trebuit să dovedească îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale în materia răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 C.civ. și a condițiilor speciale desprinse din art. 138, faptele ilicite fiind numai cele enumerate în mod expres în acest text de lege.

Pe baza materialului probator administrat, instanța a apreciat că reclamanta nu a făcut dovada existenței faptelor invocate în cuprinsul cererii doar în plan teoretic și nici a legăturii de cauzalitate dintre asemenea fapte și starea de insolvență a debitoarei

De asemenea, a apreciat că nedepunerea actelor contabile prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 nu este de natură să determine apariția insolvenței și constituie o contravenție în conformitate cu dispozițiile art. 147 din aceiași lege, sancționată ca atare.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5 solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii cererii și obligării pârâților la suportarea pasivului debitoarei.

În motivare, apelanta a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința atacată aplicând greșit legea. În dezvoltarea motivului de apel invocat, apelanta a susținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006.

Apelanta a precizat că din nedepunerea actelor contabile la dosarul de insolvență rezultă clar că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu legea pentru a se ascunde modul de folosire a activelor societății și de a fi împiedicat lichidatorului judiciar verifice legalitatea desfășurării activității societății și cauzele concrete care au condus la încetare de plăți.

În drept, a invocat dispozițiile art. 468 NCPC.

Prin întâmpinarea depusă la data de 19.03.2015, intimata M________ M____ T______ a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondat apelul pentru următoarele considerente:

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale. Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale. Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Apelanta a susținut aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.

Astfel, potrivit art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Apelanta a afirmat că intimata se face vinovată de fapta prevăzută de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, prin neîndeplinirea în mod constant a obligației de a depunere a bilanțurilor contabile sau a declarațiilor privind obligațiile de plată către bugetul de stat. Or, apelanta nu a dovedit că nedepunerea la organele fiscale a acestor declarații și bilanțuri contabile ar fi determinat apariția insolvenței.

De asemenea, apreciem că nedepunerea actelor contabile în dosarul de insolvență și neasigurarea publicității acestora nu pot fi asimilate neîndeplinirii obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea și nu sunt de natură să determine apariția insolvenței, pentru a se face aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, aceste fapte constituind o contravenție în conformitate cu dispozițiile legii contabilității, sancționată ca atare.

Simplele aserțiuni ale apelantei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 C.civ., iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatei – pârâte săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 480 (1) NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanta D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 5 împotriva sentinței civile nr. 566/20.01.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata M________ M____ T______.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 06.05.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

V_______ D_______ I_____ G________ G________ M________

Red. /Dact. – VD / Ex.: 4/25.05.2015

Judecător fond: S____ F_________ I___

Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă