Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 1270/2014)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

…..

DECIZIA CIVILĂ Nr.1482

Ședința publică de la data de 03 Septembrie 2014

Completul compus din:

PREȘEDINTE - I____ C____

JUDECĂTOR - A____ P______

JUDECĂTOR - I_____ G________

GREFIER - M_____ I______

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulată de recurentul C______ I_________ DE INSOLVENȚĂ „S_____ I_____” împotriva Sentinței civile nr.1140/ 03.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul C____ I____ C______.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează instanței că recurentul a solicitat prin cererea de recurs și judecarea cauzei în lipsă.

Curtea, având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 C.pr.civ., constată cauza în stare de judecată, invocă excepția tardivității declarării recursului și reține cauza în pronunțare pe excepția invocată.

C U R T E A

Deliberând asupra recursului de față constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21.10.2013 pe rolul Tribunalului București – Secția a VII-a Civilă lichidatorul judiciar C______ I_________ de Insolvență „S_____ I_____” desemnat pentru debitoarea S.C. „Scandinavium Performance” SRL a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei, respectiv a pârâtului C____ I____ - C______ și obligarea acestuia la plata pasivului societății debitoare.

În motivarea cererii lichidatorul judiciar arată, că din probatoriul administrat în dosarul de faliment reiese că a dispus în interes personal continuarea activității societății, aducând-o în stare de insolvență.

În drept, au fost invocate dispozițiile art.138 lit. c din Legea nr.85/2006.

Deși legal citat pârâtul nu a formulat apărări față de susținerile reclamantului.

Prin Sentința civilă nr.1140/03.02.2014 pronunțată în dosarul nr.5101/3/ 2013/a1 Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a respins cererea de angajare a răspunderii va neîntemeiată.

Pentru a pronunța această soluție prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la data de 06.02.2013 debitoarea S.C. „Scandinavium Performance” SRL a solicitat deschiderea procedurii insolvenței întrucât se află în stare de incapacitate de plată a datoriilor exigibile cu fondurile bănești existente în patrimoniu.

Prin încheierea de ședință din camera de consiliu de la 11.02.2013 judecătorul sindic a dispus deschiderea procedurii falimentului în forma simplificată, conform art.107 alin.1 raportat la art.32 alin.1 din Legea nr.85/2006.

S-a mai reținut că în conformitate cu dispozițiile art.138 din legea 85/2006 judecătorul-sindic poate, la solicitarea lichidatorului judiciar, să dispună ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

A arătat tribunalul că fiind o specie a răspunderii civile delictuale, pentru a putea fi reținută existența răspunderii, în condițiile art.138 din lege, este necesar să fie îndeplinite cele patru condiții: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate.

Astfel, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită (săvârșită de persoanele prevăzute de lege) și prejudiciu (datoriile cauzate creditorilor) constituie o condiție esențială pentru antrenarea răspunderii delictuale și în cazurile prevăzute de Legea 85/2006.

De asemenea, pentru angajarea acestui tip de răspundere este necesară întrunirea a două condiții cumulative: starea de insolvență a societății debitoare și săvârșirea, de către persoanele vizate, a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege.

Tribunalul a indicat însă că dispozițiile art.138 nu instituie prezumția de culpă a administratorilor societății, ci faptele trebuie dovedite.

Stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au cauzat la ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare se face numai pe baza administrării unui probatoriu complet și pertinent.

În speță, s-a constatat că lichidatorul judiciar și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art.138 lit. c din lege, care nu sunt aplicabile în cauză întrucât, prin dispunerea de a continua în interes personal efectuarea unor activități comerciale care duceau în mod vădit la starea de insolvență se înțelege acel ansamblu de activități care, deși sunt vădit prejudiciabile, din punct de vedere financiar, pentru patrimoniul societății, sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere, cu scopul de a obține câștiguri personale. Textul de lege impune îndeplinirea a două condiții: existența interesului personal al organului de conducere și caracterul evident al iminentei insolvabilității debitoarei. Condiția interesului personal în continuarea activității, în sensul menționat, s-a constatat că nu a fost dovedită în nici un fel de lichidatorul judiciar.

În cazul tuturor debitorilor care ajung să fie supuși procedurii insolvenței, se ajunge, în urma activității desfășurate, la încetarea de plăți, dar, s-a adăugat că angajarea răspunderii nu operează automat, ci numai în situația în care prelungirea acestei stări era în mod evident lipsită de posibilitatea de a aduce un profit real, iar continuarea ei a fost dispusă în interesul personal al organelor de conducere.

În cerere, lichidatorul judiciar a făcut doar afirmații generice referitoare la continuarea activității în interes personal, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art. 138 lit. c din lege.

A mai indicat tribunalul că legea nu prezumă nici unul din elementele răspunderii persoanelor care pot sta în judecată, în baza art.138 din lege, iar părțile trebuie să facă dovada celor afirmate conform art.1169 Cod Civil.

În cauză s-a constatat că lichidatorul judiciar nu a probat în niciun fel că pârâtul C____ I____ C______ a săvârșit fapte de natura celor enumerate în textul de lege, fapte care ar fi cauzat starea de insolvență a S.C. „Scandinavium Performance” SRL.

În consecință, în raport de aceste considerente, tribunalul a respins cererea lichidatorului judiciar ca nefondată.

Împotriva acestei soluții, la data de 15 aprilie 2014, a declarat recurs Cabinetul I_________ de Insolvență „S_____ I_____”, cererea de recurs fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București – Secția a VI-a Civilă, la data de 29 mai 2014.

Prin cererea de recurs reclamantul a solicitat admiterea recursului și obligarea pârâtului la reîntregirea patrimoniului debitoarei S.C. „Scandinavium Performance” SRL cu suma de 3.542 lei, respectiv tot pasivul debitoarei din tabelul definitiv de creanțe.

În motivare se arată că în urma întocmirii raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au condus la starea de insolvență lichidatorul judiciar a arătat în cuprinsul acestuia că sunt întrunite premisele pentru angajarea răspunderii personale a administratorului statutar al debitoarei.

Analizând în concret situația recurentul apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de legiuitor pentru angajarea răspunderii personale prevăzute de art.138 lit. c din Legea nr.85/2006, deoarece de la înființare și până la deschiderea procedurii falimentului, asociatul și administratorul debitoarei a dispus în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți.

În drept au fost invocate prevederile art.304 pct.7 și pct.9 C.pr.civ.

Cererea de recurs este scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

Intimatul – pârât, deși legal citat, nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată de la data de 03 septembrie 2014, Curtea a pus în discuție excepția tardivității recursului.

Analizând cu precădere excepția tardivității, astfel cum a fost invocată, Curtea reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art.8 alin.1 și alin.2 din Legea nr.85/2006, forma aplicabilă litigiului de față, „Curtea de apel va fi instanța de recurs pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic în temeiul art.11. (2) Termenul de recurs este de 7 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu prevede altfel”. Potrivit art.11 lit. g din Legea nr.85/2006 judecătorul sindic soluționează cererile de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență, potrivit art.138.

Pe cale de consecință, în dosarul de față, termenul legal pentru exercitarea căii de atac era de 7 zile de la comunicare, după cum în mod corect a arătat și judecătorul sindic în dispozitivul hotărârii recurate.

Sentința civilă nr.1140/03.02.2014 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXX a fost comunicată recurentului – reclamant la data de 17 martie 2014, la sediul indicat prin cererea de angajare a răspunderii, dovada de comunicare fiind atașată la dosarul de fond (fila 12).

Reținând această dată, Curtea constată că termenul de 7 zile pentru declararea recursului s-a împlinit la data de 25 martie 2014.

Potrivit dovezilor existente la dosarul cauzei, cererea de recurs formulată de Cabinetul I_________ de Insolvență „S_____ I_____” a fost înregistrată la Tribunalul București, la data de 15 aprilie 2014, cu nerespectarea dispozițiilor art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006.

Pe cale de consecință, reținând că recursul declarat de recurentul – reclamant a fost depus cu nerespectarea termenului de 7 zile prevăzut de lege, față de dispozițiile art.8 alin.2 din Legea nr.85/2006 coroborat cu art.301 C.pr.civ., Curtea urmează să constate întemeiată excepția tardivității recursului și să respingă recursul de față ca tardiv.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul C______ I_________ DE INSOLVENȚĂ „S_____ I_____” împotriva Sentinței civile nr.1140/03.02.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.5101/3/ 2013/a1, în contradictoriu cu intimatul C____ I____ C______, ca tardiv.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 03 Septembrie 2014.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

I____ C____ A____ P______ I_____ G________

GREFIER

M_____ I______

Red. Jud. I.C./ Tehnored. I.C./M.I.

2 ex./

Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă

Judecător fond – A____ – E____ B______