ROMÂNIA

TRIBUNALUL C____-S______

R E Ș I Ț A

Secția a II-a Civilă, de C_________ Administrativ și Fiscal

JUDECĂTOR SINDIC

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXX

Cod operator 2896

SENTINȚA CIVILĂ NR. 288/JS

Ședința publică din data de 7 mai 2015

JUDECĂTOR SINDIC : M_____ NICUȘOR

GREFIER SINDIC : L___ C_____ C_____

S-a luat în examinare soluționarea acțiunii civile formulate de reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice C____-S______, în calitate de creditor majoritar al debitoarei S.C. A__ C_________ SRL., împotriva pârâților M____ M______ și Szilaghyi K____, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere a societății debitoare.

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă lichidatorul S__ M______ Mircov Relicons SPRL, prin practicianul în insolvență I____ L______, lipsă fiind Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice C____-S______ și pârâții M____ M______ și Szilaghyi K____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care, se constată depusă la dosarul cauzei prin serviciul registratură din partea lichidatorului concluzii scrise.

Nemaifiind alte cereri de formulat, se pune în discuția părților prezente cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta-creditoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice C____-S______.

Reprezentanta lichidatorului solicită respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de reclamanta-creditoare.

JUDECĂTORUL SINDIC

Deliberând asupra acțiunii de față constată următoarea stare de fapt:

Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul C____-S______ data de 09.04.2015 reclamanta-creditoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice C____-S______ a solicitat antrenarea răspunderii personale patrimoniale a foștilor administratori sociali ai societății debitoare S.C. A__ C_________ S.R.L., respectiv a pârâților M____ M______ și Szilaghyi K____, și obligarea acestora la plata sumei de 704.002 lei, reprezentând valoarea creanțelor neachitate înscrise la masa credală.

În motivarea cererii arată că din Raportul întocmit de lichidator rezultă că deși acesta a făcut toate demersurile necesare pentru a contacta membrii de conducere ai debitorului, aceștia nu au luat legătura cu lichidatorul și nu au predat actele și documentele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.

Mai arată că existența raportului de cauzalitate între faptele administratorilor debitorului și prejudiciu sunt de netăgăduit fiind clară intenția acestora prin faptele sale, de a conduce societatea la insolvență comercială și la imposibilitatea achitării creditorilor debitorului.

Potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 republicată „obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat” iar potrivit disp.art.1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai de dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului”. De asemenea potrivit al.2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.

În conformitate cu disp.art.374 din Codul comercial mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.

Deși nu s-a constatat că fostul administrator, nu a ținut o contabilitate, refuzul îndeplinirii obligației de depunere a documentelor contabile poate concura la ideea că în cazul debitorului actele contabile nu au fost încheiate în conformitate cu dispozițiile legale.

Potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că, cuantumul despăgubirilor depinde de întinderea prejudiciului și nu gravitatea vinovăției.

Obligația administratorilor de a ține evidența contabilă potrivit legii și de a o prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță, reiese cu claritate din disp.art.73 al.1 lit.c din Legea nr.31/1990 republicată și art.11 al.4 din Legea nr.82/1991 republicată.

Acțiunea este scutită de plata taxei de timbru, conform disp .OUG nr. 80/2013.

Legal citați pârâții M____ M______ și Szilaghyi K____ nu au formulat întâmpinare.

Lichidatorul a formulat concluzii scrise prin care solicită respingerea cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulată de reclamanta – creditoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice C____-S______.

În motivare arată că pentru angajarea răspunderii materiale a unei persoane in procedura prevazuta de legea 85/2006 este necesara întrunirea cumulativa a condițiilor cerute de raspunderea civila speciala reglementata de Legea nr.85/2006: fapta ilicita, prejudiciu, raport de cauzalitate, vinovatie.

Faptele enumerate in dispozitiile art.138 din legea 85/2006 sunt limitative iar greseala de gestiune (in sens larg), trebuie sa fi contribuit la insuficienta activului. Prin urmare, pentru a se putea pune problema antrenarii raspunderii patrimoniale al administratorului, trebuie sa se probeze ca acesta, prin faptele sale culpabile a cauzat aducerea societatii in stare de insolventa.

Chiar daca s-ar aprecia, ca fapta de nepredare a documentelor contabile, se incadreaza in randul faptelor ilicite aratate la art.138 alin.1 lit.d, se poate observa ca fapta de nepredare a documentelor contabile este ulterioara declansarii procedurii insolventei, fiind astfel imposibil ca aceasta sa cauzeze in mod direct starea de insolventa a debitoarei.

Arată că raspunderea pentru insuficienta activului trebuie angajata doar daca prejudiciul a rezultat direct din fapta culpabila (greseala de gestiune) a administratorului.

Astfel, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 138 din Legea nr.85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, simplele afirmații, fără suport probator,nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale a pârâtului.

Pentru aceste motive consideră că nu sunt indeplinite cerintele raspunderii civile delictuale speciale prevazute de legea insolventei, in sensul antrenarii raspunderii personale a membrilor organelor de supraveghere si conducere a debitorului, solicitând respingerea cererii de antrenare.

Analizând înscrisurile depuse la dosar, instanța reține următoarele:

Prin sentința comercială nr. 157/JS din data de 10.02.2011 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXX11 al Tribunalului C____-S______, s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței față de debitoarea S.C A__ C_________ S.R.L, la cererea reclamantei-creditoare D.G.R.F.P. Timișoara prin A.J.F.P.C____-S______ și a fost desemnat în calitate de administrator judiciar S__ M______ Mircov Relicons SPRL.

Administratorul judiciar a notificat creditorii bugetari, după care a depus la dosar tabelul preliminar și tabelul definitiv de creanțe.

Prin sentința comercială nr. 383/JS/19.05.2011 s-a dispus începerea procedurii simplificate a falimentului față de debitoarea S.C. A__ C_________ S.R.L., fiind desemnat în calitate de lichidator, practicianul în insolventă S__ M______ Mircov Relicons SPRL.

Cu privire la cererea reclamantei-creditoare D____ Timișoara, prin AJFP C____-S______ de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților M____ M______ și Szilaghyi K____,

întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/ 2006, instanța constată că fapta ilicită descrisă în respectivul articol se poate săvârși printr-una dintre următoarele modalități:

- ținerea unei contabilități fictive, ce constă în înregistrarea în contabilitate a unor date eronate, de natură să inducă în eroare asupra adevăratei situații financiare a debitorului persoană juridică, faptă ce se poate realiza prin înregistrarea de debite în absența unor documente justificative.

- ascunderea unor documente contabile, care se realizează prin dosirea acestora cât și prin distrugerea lor, având ca scop denaturarea situației financiare a debitorului persoană juridică.

- neținerea contabilității în conformitate cu legea are în vedere nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității, faptă care se apreciază în funcție de dispozițiile Legii nr. 82/ 1991 și care ar putea consta în neîntocmirea balanțelor de verificare lunare, neținerea registrului jurnal și a registrului inventar, neîntocmirea bilanțului societății etc.

Reclamanta-creditoare nu a prezentat nici o dovadă din care să rezulte că administratorul societății debitoare a săvârșit vreo faptă din cele prevăzute de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, de natură a-i atrage răspunderea patrimonială. De asemenea, nu a făcut dovada îndeplinirii cumulative a condițiilor generale de răspundere civilă delictuală.

Aceasta nu a arătat și nu a dovedit ce fapte de natura celor prevăzute de art.138 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2006 au fost săvârșite de pârâții M____ M______ și Szilaghyi K____ și nici că aceștia le-ar fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele arătate de legiuitor în textul de lege incident. Neținerea contabilității în conformitate cu legea presupune lipsa înregistrărilor, a întocmirii actelor contabile prevăzute de Legea nr.82/1991, republicată, și orice alte acțiuni legate strict de contabilitatea societății, fapte prin care s-a ajuns la starea de insolvență, de insuficiență a activului, aceste fapte trebuind să fie dovedite.

Chiar dacă s-ar accepta susținerea că nedepunerea actelor contabile ar echivala pur și simplu cu neținerea contabilității conform legii, nu s-au prezentat dovezi din care să rezulte că neîndeplinirea obligațiilor menționate a dus la starea de insolvență a debitoarei.

Având caracter de excepție, atragerea răspunderii membrilor organelor de conducere a societății ajunse în insolvență trebuie interpretată restrictiv, respectiv trebuie să fie instituită numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de art.138 din Legea nr.85/2006 și numai dacă asemenea fapte sunt dovedite, simplele afirmații, fără suport probator, ale reclamantei-creditoare nefiind suficiente pentru atragerea răspunderii personale a pârâtului.

Răspunderea reglementată de dispozițiile Legii insolvenței este o specie a răspunderii civile delictuale, iar pentru a se putea reține existența acesteia este necesar să fie îndeplinite condițiile generale ale acestei răspunderi și anume: prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, vinovăția, în speță apreciindu-se de instanță că nu a fost dovedită îndeplinirea acestor condiții. Astfel, răspunderea persoanelor cu funcții de conducere, care au administrat societatea comercială ajunsă în stare de insolvență, are natura răspunderii civile delictuale fiind necesar să se probeze că administratorii sau asociații persoanei juridice debitoare, prin săvârșirea culpabilă a uneia sau mai multora dintre faptele expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006, au condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Pe de altă parte, ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale arătate, se impune ca faptele să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumeră.

Ori, în prezenta cauză nu s-a dovedit prin nici un mijloc de probă îndeplinirea cerințelor necesare atragerii răspunderii patrimoniale a administratorului social sau a asociaților debitoarei.

Dispozițiile art.138 din legea nr.85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanelor a căror răspundere patrimonială se poate cere a fi atrasă, ci este necesară stabilirea existenței faptelor prevăzute de textul de lege arătat și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în stare de insolvență a debitoarei, care nu poate avea la bază decât un probatoriu complet și pertinent.

Pentru aceste motive, în baza art.11 alin. 1 lit. g, a art. 138 alin. 1 lit. d și a art. 138 alin.3 din Legea nr.85/2006, instanța va respinge cererea formulată de reclamanta-creditoare D____ Timișoara, prin AJFP C____-S______ pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților M____ M______ și Szilaghyi K____.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE :

Respinge cererea formulată de reclamanta-creditoare Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara prin Agenția Județeană a Finanțelor Publice C____-S______, cu sediul în Reșița, _________________.2, județul C____-S______, pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților M____ M______, domiciliat în localitatea B___, _________________ M____, _____________, ________________________ și Szilaghyi K____, domiciliat în localitatea B___, _______________________. 3, județul Hunedoara.

Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică din data de 7 mai 2015.

JUDECĂTOR SINDIC GREFIER SINDIC

M_____ NICUȘORLupu C_____ C_____

Red.M.N..18.05.2015;Dact. LCC/18.05.2015;Ex.6.