Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 02 Iunie 2015

Președinte - R_____ B_____

Grefier C_______ M______ N___

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1026/2015

Pe rol fiind judecarea cauzei civile privind pe reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu pârâtul C_____ V_____, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică lipsă părțile.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care:

Dezbaterile asupra fondului au avut loc în ședința publică din 26.05.2015, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea zi când, din lipsă de timp pentru deliberare s-a amânat pronunțarea pentru azi când,

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată la data de 31.03.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, creditorul majoritar DGRFP -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI a chemat în judecată pe pârâtul C_____ V_____ , în calitate de fost administrator statutar al societății _________________., solicitând stabilirea răspunderii personale a acestuia în baza art. 138 din Legea 85/2006.

În motivare, arată creditoarea că debitoarea îi datorează suma de 209.486,23 lei, cu care s-a înscris pe tabelul definitiv al creanțelor.

Pârâtul a avut calitatea de administrator al debitoarei în perioada creării debitelor și este ținută direct răspunzătoare de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, conform art. 73 din Legea 31/1990. Raportul dintre administratorul statutar și societatea debitoare este guvernat de prevederile art. 72 din Legea 31/1990, adică de dispozițiile referitoare la mandat. Potrivit alineatului 2, dacă mandatul este oneros, răspunderea mandatarului se apreciază cu mai multă rigurozitate .

Starea de insolvabilitate, mai arată creditoarea, este urmarea unei administrări necorespunzătoare a societății, care a determinat încetarea de plăți și prejudicierea creditorilor. Apreciază creditoarea că simpla stare de încetare de plăți constituie un prejudiciu pentru creditori și o condiție suficientă pentru atragerea răspunderii.

În ceea ce privește vinovăția, consideră reclamanta că răspunderea operează și pentru cea mai ușoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.

Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovat de fapta reglementată de art. 138 lit c.

Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvență, în termenul de 30 de zile, administratorul a acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului și indirect a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente. Administratorul a dat dovadă de un management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal.

Debitoarea nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, ultimele situații financiare fiind depuse la 30.06.2013. Susține reclamanta că pârâtul se face vinovat și de săvârșirea faptei de la art. 138 lit d, deoarece obligația ținerii contabilității ii revenea conform art. 10 din Legea 82/1991.

Omisiunea informării organelor fiscale denotă intenția pârâtului de a păstra în clandestinitate operațiunile derulate și veniturile încasate, existând prezumția desfășurării activității în interes personal(138 lit a și c).

Cu privire la fapta de la lit. a , se arata ca , potrivit ultimului bilant contabil depus - la data de 30.06.2013 , societatea detinea in patrimoniu creanțe de recuperat de 5814 lei , stocuri de 459.833 lei , disponibil in casa si conturi la banci de 10.428 lei , sume cu care s-ar fi putut acoperi partial datoriile debitoarei..

În drept, se invocă art. 138 lit a, c, d din Legea insolvenței.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru.

Pârâtul, legal citat, a solicitat , prin intâmpinare , respingerea actiunii, apreciind ca nu sunt indeplinite condițiile art. 138 din L.85/2006 .

Cu privire la stocuri, arata ca, anterior deschiderii procedurii insolvenței, acestea au fost scoase din contabilitate, fie pentru ca aveau termenul de valabilitate depășit, fie au fost material consumabile utilizate in activitatea frecventa , iar ambalajele au fost constituite in deseuri .

Sumele de bani obtinute din valorificarea stocurilor au fost folosite pentru plata furnizorilor , toate aceste operatiuni fiind evidentiate in balanta lunii iulie 2013 ca si cheltuieli de exploatare .

A propus , in contradovada , proba cu inscrisuri .

A fost atașat dosarul de fond .

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține următoarele :

Prin Încheierea nr. 316/24.09.2013, irevocabilă prin nerecurare a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței împotriva debitorului ______________.L., cu sediul în Iași, ____________________ , ___________________ , jud. Iași , înmatriculată la ORC sub nr. JXXXXXXXXXXX, CUI xxxxxxxx ,constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.32 din Legea nr. 85/2006.

Tabelul creditorilor definitivat cuprinde creanțele a 7 creditori : Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași în valoare de 122.622 lei, C_____ V_____, in valoare de 75.384,57 lei, _______________ ROMANIA SA, in valoare de 6231,98 lei , __________________, in valoare de 2766,85 lei , __________________ valoare de 2480,83 lei, ___________________, in valoare de 3897,53 lei și ______________________, in valoare de 1895,52 lei .

La data de 06.11.2013 a fost înregistrat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar menționează faptul că insolvența debitoarei s-a instalat la nivelul anului 2010 și se datorează unor cauze obiective , externe societății ,respectiv mediului economic în care a activat , lipsa disponibilităților bănești pentru plata datoriilor, fostul administrator statutar fiind nevoit sa apeleze la credite pentru a asigura plata datoriilor curente.A opinat că nu sunt indicii privind atragerea răspunderii în baza art. 138 din Legea 85/2006 cu privire la administratorul societății .

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Pârâtului i se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a, c și d din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit c: a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți.
• 138 lit. d: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâtul „a ținut o contabilitate fictivă” sau că „nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea în condițiile în care însuși lichidatorul judiciar susține în raportul cauzal că i-au fost puse la dispozitie toate documentele contabile solicitate .

. Cu privire la fapta de la art. 138 lit.a:

Instanța apreciază că activitatea pârâtei nu se încadrează în dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a, referitoare la folosirea bunurilor sau creditelor societății în folosul său, în condițiile în care pârâtul a dovedit destinatia sumei de 459.833 lei, reprezentând stocuri.

Procedura insolventei in prezenta cauza s-a deschis la cererea debitorului , care , o data cu cererea formulata , a depus la dosar documentele prev. de art. 28 din L.85/2006 , inclusiv balata lunii iulie 2013 , in care sunt evidentiate cheltuieli de exploatare in suma de 389.814 lei .

Mai mult, a retinut lichidatorul judiciar in raportul cauzal ca administratorul statutar a sustinut activitatea prin creditarea din surse proprii , acesta fiind incscis la masa credala cu suma de 75.384,57.

Ca urmare, nu exista elemente pentru a se reține in sarcina pârâtului fapta prev de art. 138 lit. a din L.85/2006.

Reține instanța că nu sunt întrunite elementele faptelor de la art. 138 lit c.

Astfel, nesesizarea instanței pentru ______________________________ art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la lit.c. În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, or nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.

Pentru aceste motive, instanța va respinge cererea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge acțiunea formulata de reclamantul DGRFP – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI, cu sediul în Iași, _____________. 26, privind stabilirea răspunderii personale a pârâtului C_____ V_____ , domiciliat Iași, ____________________, _____________, _________________ .

Executorie.

Cu drept de apel în termen de 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 02.06.2015 .

	Președinte, R_____ B_____
	Grefier, C_______ M______ N___

Red.R.B.

21.07.2015/4ex.