ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A NR. 16

Ședința publică din data de 13 ianuarie 2016

Președinte- E_____ C________ D___

Judecător - T_____ A__ R_____

Grefier- M____ V_______ M______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de pârâții O____ S______, cu domiciliul în Târgoviște, ________________ E______ F_______, _________________, ________________________ și A______ M_____, cu domiciliul în Turcia, B____, Sanay, Mah Site, Sic nr. 12/2 Elazig, ambii reprezentați prin avocat S_________ Flory, în calitate de curator special al pârâților, desemnat prin încheierea din 5 noiembrie 2015, cu sediul profesional în Târgoviște, ____________________. 41, județul Dâmbovița, citat fiind și la sediul Baroului Dâmbovița, în Târgoviște, __________________________, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr.227 din data de 24 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul Cabinet Individual de Insolvență T________ V______ E_____, cu sediul în Târgoviște, ________________________ 26B, scara A, etaj 2, ________________________, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. DR Mesa Tex S.R.L., cu sediul în Târgoviște, _____________________ nr. 17, județul Dâmbovița, înregistrată la Registrul comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXX, având CUI xxxxxxxx.

Apelul a fost timbrat cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 100 lei, conform chitanței ___________ nr. xxxxxxx/14.05.2015, care a fost anulată și atașată la dosar, fila 24.

La apelul nominal făcut în ședință publică au răspuns apelanții-pârâți O____ S______ și A______ M_____, prin apărător avocat S_________ Flory, în calitate de curator special desemnat prin încheierea din 5 noiembrie 2015 de Curtea de Apel Ploiești, lipsind intimatul-reclamant Cabinet Individual de Insolvență T________ V______ E_____, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. DR Mesa Tex S.R.L.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că apelul se află la al patrulea termen de judecată, este motivat, legal timbrat, prin Serviciul registratură sub nr. 367/11.01.2016 s-a depus de către avocat S_________ Flory, în calitate de curator special desemnat cerere de strigare a cauzei după orele 11³⁰, iar la termenul anterior a fost amânată judecarea cauzei în vederea prezentării curatorului special desemnat, după care,

Instanța constată că fiind rămasă fără obiect cerea de strigare a cauzei după orele 11³⁰, întrucât avocat S_________ Flory, curator special desemnat s-a prezentat la momentul strigării dosarului în ordinea listei de ședință.

La interpelarea instanței, avocat S_________ Flory, în calitate de curator special desemnat al apelanților-pârâți O____ S______ și A______ M_____, precizează că nu mai are alte cereri de formulat, probe suplimentare de încuviințat și administrat.

Nefiind cereri prealabile de formulat, probe suplimentare de încuviințat și administrat în această fază procesuală a apelului și nefiind excepții de ordine publică de invocat de către instanța de judecată, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbateri asupra apelului.

Având cuvântul, avocat S_________ Flory, în calitate de curator special desemnat al apelanților-pârâți, solicită admiterea apelului pentru cei doi apelanți O____ S______ și A______ M_____ astfel cum a fost formulat și astfel cum aceste motive de apel au fost dezvoltate prin concluziile scrise care se află la dosar.

Solicită a se observa că apelantul-pârât A______ M_____ a dobândit calitatea de administrator statutar al societății după ce acel prejudiciu s-a înregistrat, din dosarul cauzei rezultând că acesta a fost numit administrator statutar abia în data de 20 iunie 2013, în condițiile în care ________________________________ generală a insolvenței a avut loc în data de 2 septembrie 2013.

De asemenea, nici în legătură cu apelantul-pârât O____ S______ nu există o legătură de cauzalitate între fapta de a nu prezenta actele contabile și pasivul rezultat din cererile de creanță reținute de către instanța de fond Tribunalul Dâmbovița, nu s-a făcut dovada relei-credințe, apelanții nu au fost notificați în Turcia la adresa de domiciliu.

Față de această situație se apreciază apelul ca fiind admisibil, motiv pentru care solicită admiterea apelului și totodată obligarea la plata cheltuielilor de judecată pentru curatorul special, precum și restituirea taxei judiciare de timbru către fostul curator special desemnat în instanța de fond.

Curtea declară închise dezbaterile și rămâne în pronunțare asupra prezentei cauze.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului de față, reține următoarele,

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalul Dâmbovița, sub numărul XXXXXXXXXXXXXXXX, lichidatorul judiciar Cabinet individual de insolvență T________ V______ E_____, a solicitat, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților O____ S______ și A______ M_____.

În motivare s-a arătata că administrarea societății, anterior deschiderii procedurii insolvenței, a fost asigurată de către ce doi asociați, O____ S______, numit la data de 04 noiembrie 2010 și A______ M_____, numit la data de 20 iunie 2013 pentru o perioadă nelimitată, având puteri depline în acest sens.

Deși legal și în termen notificați, pârâții nu au predat contabilitatea sau gestiunea societății, astfel cum a solicitat lichidatorul judiciar, deoarece registrele contabile nu au fost predate lichidatorului judiciar, s-a creat astfel prezumția că administratorii statutari ai societății fie au ținut o contabilitate fictivă, fie au ascuns cu bună știință realitatea economico-financiară, fie au făcut să dispară documentele contabile.

Totodată, în conformitate cu art. 10 din Legea 82/1991, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului statutar.

În raportul cauzelor și împrejurărilor care au condus la apariția stării de insolvență, ce a fost întocmit în baza documentelor de care a dispus lichidatorul judiciar (bilanțuri contabile și balanțele furnizate de Direcția Generală a Finanțelor Publice, precum și din informațiile de pe site-ul Ministerului de Finanțe), s-a apreciat că starea de insolvență s-a datorat și împrejurării că administratorii statutari nu au ținut contabilitatea legal.

Potrivit documentației înaintate de creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice, debitoarea a fost supusă unor controale din partea organelor de stat, în urma cărora s-a constatat că a încălcat prevederile dispozițiilor legale care îi impuneau depunerea corectă și la timp, a informațiilor legate de societate.

D____ urmare, obligațiile legale i-au fost stabilite în urma controalelor fiscale întreprinse, rezultând suma cu care creditorul DGFP, s-a înscris la masa credală, la care au fost aplicate accesoriile legale.

Astfel, administratorii statutari nu au ținut contabilitatea, în conformitate cu legea (fapta ilicită), ceea ce a condus la stabilirea unor obligații suplimentare, pe care nu le-au putut achita și care au condus la încetarea de plăți și _________________________________ (legătura de cauzalitate). Prejudiciul creat debitoarei este starea acesteia de insolvență și valoarea a rezultat din tabelul definitiv al creanțelor, unde debitoarea figurează cu debit de 296.709,80 din care 127.895 lei către AJFP Dâmbovița.

Răspunderea patrimonială a administratorilor statutari este antrenată întrucât acesta a cauzat starea de insolvență a debitorului prin săvârșirea faptei ilicite prevăzute de lit. d) ale art.138 alin. 1 din lege, iar, consecutiv, prin cauzarea insolvenței, a determinat insuficiența ori lipsa lichidităților din patrimoniul debitorului necesare pentru plata integrală și la termen a datoriilor bănești certe și exigibile, prejudiciindu-i în acest fel pe creditori.

Față de cele menționate, lichidatorul judiciar a solicitat admiterea cererii și obligarea pârâților la plata sumei de 296.709,80 lei.

Având în vedere că, dovezile de îndeplinire a procedurii de citare pentru pârâți au fost restituite la dosar, iar conform înscrisului aflat la fila 30 dosar fond, lichidatorul judiciar a efectuat demersuri pentru aflarea domiciliului acestora, la termenul din data de 11.11.2014 s-a dispus numirea unui curator special, pentru reprezentarea pârâților.

La data de 15.12.2014 curatorul numit de instanță, avocat S____ C______, a depus la dosar întâmpinare, arătând că, cererea este neîntemeiată în ce privește pârâtul A______ M_____, întrucât acesta a fost numit în societate la data de 20.06.2013, în condițiile în care declanșarea procedurii a fost formulată în data de 2.09.2013 și deschisă prin sentința nr. 926/26.12.2013.

Astfel, din actele dosarului a rezultat că datoriile au luat naștere anterior datei desemnării administratorului statutar menționat, fapt ce rezultă fără echivoc din „nota de prezentare” întocmită de DGRFP Ploiești, care s-a înscris la masa credală cu o creanță în valoare de 127.895 lei, calculată pentru debite anterioare datei de 20.06.2013 (filele 7-8 din dosarul nr. XXXXXXXXXXX13), nota fiind întocmită la 19.08.2013.

Aceeași situație este și în cazul creditoarei _____________________, a cărei creanță, în cuantum de 131.929,20 lei are la bază contractul încheiat cu debitoarea, nr. 3/3.12.2012 și în baza căruia au fost emise facturile fiscale.

Astfel, pasivul debitoarei nu putea fi imputat administratorului pârât A______ M_____, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii formulate.

De asemenea, din înscrisurile depuse la dosar din partea lichidatorului judiciar, nu a rezultat că există o legătură de cauzalitate între fapta administratorului O____ S______, de a prezenta documentele contabile ale debitoarei și pasivul rezultat din cererile de creanță ce au fost reținute în tabelul definitiv al creanțelor.

Nu a fost făcută dovada relei credințe prin neprezentarea actelor sau dovada inexistenței acestora, pentru a se aprecia asupra incidenței dispozițiilor Legii nr. 82/1991, raportat la art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, cu atât mai mult cu cât pârâtul nu a fost notificat la adresa sa, de domiciliu, din Turcia.

Existența unei asemenea fapte putea fi dovedită eventual cu o expertiză și, nicidecum, cu simple afirmații lipsite de dovezi concrete, motiv pentru care a solicitat respingerea cererii lichidatorului judiciar.

Prin răspunsul la întâmpinare, depus de lichidatorul judiciar, acesta a arătat că, aspectul legat de neprezentarea actelor (reaua credință) era suficient pentru a întări concluzia că administratorii se fac vinovați de faptele precizate în cererea de atragere a răspunderii patrimoniale. S-a apreciat că, dacă ar fi fost deținute toate documentele întocmite în conformitate cu prevederile legale, administratorii statutari nu s-ar mai fi sustras de la a le prezenta în vederea efectuării unei analize de către lichidator, deși aceștia au fost notificați în acest sens.

În ce privește pârâtul A______ M_____, acesta avea calitatea de asociat al debitoarei încă de la înființarea acesteia, iar la fiecare sfârșit de exercițiu financiar, obligația era de aprobare a bilanțului contabil al societății, precum și alte documente aferente acestuia. Astfel, deși acesta a deținut calitatea de administrator statutar din data de 20 iunie 2013, până la momentul preluării acestei atribuții, era în cunoștință de cauză cu privire la situația patrimonială și, în consecință, nu i se putea înlătura culpa.

Prin sentința nr. 227 pronunțată în data de 24 martie 2015, Tribunalul Dâmbovița a admis acțiunea formulată de Cabinetul individual de insolvență T________ V______ E_____, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ______________ SRL, în contradictoriu cu pârâții O____ S______ și A______ M_____, ambii reprezentați de curatorul special numit prin încheierea din 11.11.2014, avocat S____ C______ și a dispus obligarea pârâților O____ S______ și A______ M_____, în solidar, la completarea pasivului social al societății, cu suma de 296.709,80 lei, iar plata cheltuielilor de judecată conform încheierii de ședință din data de 11.11.2014, pentru curatorul special, avocat S_____ C______, în cuantum de 600 lei, cheltuieli suportate din fondul Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut că pârâții nu au depus la dosarul cauzei actele, documentele și informațiile prev. de art. 28 și 44 din legea insolvenței pentru a da posibilitatea lichidatorului judiciar să stabilească situația existentă, cu privire la patrimoniul societății.

Potrivit dispozițiilor art. 35 coroborate cu cele prevăzute de art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, pârâții aveau obligația legală de a depune actele contabile ce aparțin societății debitoare.

Totodată, tribunalul a mai observat că, fapta persoanei care ascunde actele contabile, refuzând să le prezinte, este sancționată expres de art.138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, reprezentând elementul constitutiv al răspunderii patrimoniale a acestei persoane pentru datoriile debitoarei. În aceste sens, potrivit textului arătat, persoana care „a făcut să dispară unele documente contabile” răspunde pentru pasivul debitoarei.

De asemenea, tribunalul a mai constatat că rațiunea sancțiunii faptelor de distrugere, ascunderea, sau ținere fictivă a actelor contabile etc., este faptul că săvârșirea lor pun pe administratorul societății în imposibilitatea de a avea o oglindă a activității economice a societății și din această cauză nu poate să ia măsurile necesare pentru a desfășurarea activității, producând astfel insolvența societății.

În consecință, săvârșirea acestor fapte constituie o prezumție a existenței legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea insolvenței debitoarei.

Totodată, judecătorul sindic a apreciat ca neîntemeiată susținerea apărătorului pârâților, în sensul că pasivul debitoarei nu putea fi imputat pârâtului A______ M_____, întrucât acesta a fost numit în societate la data de 20.06.2013, iar declanșarea procedurii s-a cerut în data de 2.09.2013 și a fost deschisă prin sentința nr. 926/26.12.2013.

Astfel, chiar dacă la momentul acumulării debitelor de către societate, pârâtul A______ M_____, nu avea calitatea de administrator, se putea observa că acesta a avut calitatea de asociat al debitoarei, încă de la înființarea acesteia, iar la fiecare sfârșit de exercițiu financiar, obligația era de aprobare a bilanțului contabil al societății, precum și alte documente aferente acestuia, astfel încât s-a prezumat că, era în cunoștință de cauză cu privire la situația patrimonială și, în consecință, nu i se putea înlătura culpa.

În raport de aceste considerente, judecătorul sindic a apreciat că pârâții se făceau vinovați de săvârșirea faptelor prev. art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr.85/2006, motiv pentru care a admis cererea și a dispune obligarea acestora, în solidar, la completarea pasivului social al societății cu suma de 296.709,80 lei.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel în termen legal curatorul special S____ C______, avocat din cadrul Baroului de Avocați Dâmbovița, pentru pârâții O____ S______ și A______ M_____, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

În fapt, a învederat că prin cererea de chemare în judecată întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, lichidatorul judiciar a solicitat obligarea celor doi pârâți O____ S______ și A______ M_____, care aveau calitatea de administratori statutari ai societății debitoare, la plata către creditoare a întregului pasiv al debitoarei, astfel cum a fost stabilit în tabelul definitiv de creanțe.

A arătat prin întâmpinarea formulată, că o astfel de cerere este neîntemeiată în ce privește pe pârâtul A______ M_____, întrucât acesta a fost numit în societatea debitoare ca administrator statutar abia la data de 20.06.2013, în condițiile în care, cererea de declanșare a procedurii insolvenței a fost formulată de creditoarea D.G.R.F.P. Ploiești la data de 02.09.2013, iar prin sentința civilă nr.926/26.12.2013 s-a deschis procedura generală a insolvenței față de debitoare.

Ba mai mult, din actele dosarului rezultă că datoriile societății debitoare au luat naștere anterior datei desemnării administratorului statutar susmenționat, fapt ce rezultă fără echivoc din „Nota de prezentare" întocmită de creditoarea D.G.R.F.P. Ploiești, care s-a înscris la masa credală cu o creanță în valoare de 127.895 lei, calculată pentru debite anterioare datei de 20.06.2013(filele 7-8, dosar insolvență), nota fiind întocmită la data de 19.08.2013.

Și în cazul creditoarei _____________________, a considerat că se regăsește aceiași situație, creanța acesteia în valoare de 131.929,20 lei având la bază contractul încheiat cu debitoarea, nr. 03/03.12.2012 și în baza căruia au fost emise facturi fiscale pentru perioadele 3.12.xxxxxxxxxxxxx13, în raport de care a fost calculata întinderea creanței, rezultând astfel, că pasivul societății debitoare nu putea fi imputat administratorului pârât A______ M_____, motiv pentru care cererea lichidatorului judiciar față de acest pârât, a solicitat a fi respinsă.

Cu privire la celalalt pârât O____ S______, din înscrisurile depuse la dosar de lichidatorul judiciar nu a rezultat că există o legătură de cauzalitate între fapta de a nu prezenta actele contabile ale societății debitoare și pasivul rezultat din cererile de creanță ce au fost reținute în tabelul definitiv de creanțe.

Nu s-a făcut dovada relei credințe în neprezentarea acestor acte sau a inexistenței lor, pentru a se aprecia asupra incidenței dispozițiilor Legii 82/1991, raportat la art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, cu atât mai mult cu cât pârâtul nu a fost notificat la adresa sa de domiciliu din Turcia. Încă o dată, spune că reaua credință, de a nu prezenta actele societății sau inexistența acestora, nu a fost dovedită, astfel că, nu puteau fi aduse acuzații fără probe certe în acest fel. Nu pot fi acuzați pârâții că se fac vinovați de săvârșirea faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, întrucât aceasta nu a fost dovedită. Lăsarea ,,unui loc de prezumție”, citează instanța de fond ,,se prezumă că era în cunoștință de cauză” nu reprezenta dovada certă că situația patrimoniala era cunoscută de pârât.

Existența unei asemenea fapte putea fi dovedită eventual cu o expertiză contabilă și, nicidecum, cu simple afirmații lipsite de dovezi concrete. Obligarea pârâților în solidar la completarea pasivului social al societății cu suma de 296.709,80 lei fiind nefondată.

Având în vedere cele susținute, a solicitat admiterea apelului (art.480 alin.2 NCPC), schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea cererii formulate de Cabinetul Individual de Insolvență T________ V______ E_____, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ______________ SRL.

Întrucât prezenta cerere de apel a fost promovată de avocat S_____ C______, din cadrul Baroului de Avocați Dâmbovița, în calitate de curator special al pârâților, așa cum rezultă din încheierea din data de 11.11.2014, prin care s-a „numit curator special, prin tragere la sorti, pe domnul avocat S_____ C______ din tabelul pus la dispoziție de Baroul Dâmbovița, înregistrat sub nr. 2789/A/1.04.2013 cu un onorariu de cate 300 lei pentru fiecare pârât, pentru reprezentarea acestora la judecata în fond a cererii, inclusiv în ce privește promovarea unei eventuale căi de atac”, a solicitat cheltuieli de judecată în cuantum de 600 lei (cheltuieli de judecată curator special) suportate din fondul Ministerului Justiției.

Având în vedere că avocat S____ C______, curator special desemnat pentru pârâți de către instanța fondului a fost mandatat în calea de atac a apelului doar pentru formularea apelului și motivat de faptul că pârâții apelanți O____ S______ și A______ M_____ sunt cetățeni turci, prin încheierea din data de 5 noiembrie 2015, Curtea de Apel Ploiești a desemnat prin tragere la sorți un curator special, în persoana avocatului S_________ Flory, în vederea reprezentării acestora, stabilind un onorariu în sumă de 300 lei pentru fiecare dintre apelanți.

În concluziile scrise depuse la data de 14 decembrie 2015, avocat S_________ Flory, în calitate de curator special al apelanților din prezenta cauza, desemnată de instanță la termenul din 5.11.2015, a solicitat admiterea apelului așa cum a fost formulat, plata onorariilor de curator special, în sumă totală de 600 lei, din fondurile Ministerului Justiției, precum și plata către avocat Strofe C______, desemnat curator special la instanța de fond, a sumei de 100 lei, reprezentând c/val. taxei de timbru, achitată de acesta din fonduri proprii.

A apreciat apelul declarat în cauza ca fiind întemeiat, având în vedere faptul că într-adevăr apelanții au calitatea de administratori statutari ai societății debitoare, apelantul fiind numit în societatea debitoare ca administrator statutar abia la termenul din 20.06.2013, în condițiile în care cererea de declanșare a procedurii insolvenței a fost formulată la 02.09.2013, iar prin sentința civilă nr. 926/26.12.2013, s-a deschis procedura generală a insolvenței față de debitoare.

A învederat că datoriile societății debitoare s-au constituit anterior desemnării administratorului statutar - fapt rezultat din „Nota de prezentare” întocmită de creditoare la 19.08.2013, care s-a înscris la masa credală cu o creanță calculată pentru debite anterioare datei de 20.06.2013 (f. 7-6 din dosarul insolvenței); aceeași situație se regăsește și în cazul creditoarei S.C. D.M.S. Management S.R.L., creanța acesteia având la bază contractul încheiat cu debitoarea la 03.12.2012 și în baza căruia au fost emise facturi fiscale pentru perioada 03.12.xxxxxxxxxxxxxxx13.

Astfel, a considerat că pasivul societății debitoare nu poate fi imputat administratorului apelant A______ M_____ în condițiile sus menționate, motiv pentru care se impune admiterea apelului și respingerea cererii formulată de lichidatorul judiciar în raport cu acesta.

În legătură cu apelantul-pârât O____ S______, din actele și lucrările dosarului, nu a rezultat o legătură de cauzalitate între fapta de a nu prezenta actele contabile ale debitoarei și pasivul rezultat din cererile de creanță reținute în tabelul definitiv de creanțe, nu s-a făcut dovada relei sale credințe în neprezentarea actelor sau a inexistenței lor, pentru a se aprecia asupra incidenței disp. Legii nr. 82/1991 raportat la art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006, iar apelantul-pârât nu a fost notificat în Turcia la adresa de domiciliu, motivarea instanței de fond conform cu care „se prezuma că era în cunoștință de cauză” neputând fi primită și nu reprezenta dovada certă că situația patrimonială îi era cunoscută, motiv pentru care obligarea apelanților-pârați la plata, în solidar, a sumei de 296.709,80 lei fiind nefondată în situația expusă.

A solicitat admiterea apelului, schimbarea în tot a hotărârii atacate și respingerea cererii de insolvență formulată.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Prin sentința apelată, judecătorul sindic a admis cererea lichidatorului judiciar de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților O____ S______ și A______ M_____, pentru completarea pasivului debitoarei S.C. DR Mesa Tex S.R.L. Târgoviște.

În apelul declarat împotriva acestei sentințe, sus-numiții, prin curatorul special, au arătat faptul că hotărârea este nelegală și netemeinică.

O primă critică vizează pretins greșita obligare a pârâtului A______ M_____, arătându-se faptul că acesta ar fi fost numit în societatea debitoare ca administrator statutar abia în data de 20.06.2013, iar cererea de declanșare a procedurii insolvenței a fost formulată de creditoarea D.G.R.F.P. Ploiești la data de 02.09.2013, iar prin sentința civilă nr. 926/26.12.2013 s-a deschis procedura generală a insolvenței față de debitoare. Se pretinde că datoriile societății debitoare au luat naștere anterior datei desemnării administratorului statutar sus-menționat; de asemenea, și în cazul creditoarei S.C. D.M.S. Management S.R.L. creanța are la bază un contract încheiat cu debitoarea în anul 2012, în baza acestuia fiind emise anterior mai multe facturi.

Curtea reține caracterul nefondat al acestei critici. Așa cum a apreciat în mod corect judecătorul fondului, chiar dacă la momentul acumulării debitelor de către societate, pârâtul A______ M_____, nu avea calitatea de administrator, se poate observa că acesta a avut calitatea de asociat al debitoarei, încă de la înființarea acesteia, iar la fiecare sfârșit de exercițiu financiar, obligația sa era, printre altele, aceea de aprobare a bilanțului contabil al societății, precum și alte documente aferente acestuia; astfel, în mod corect, judecătorul sindic a prezumat că acesta era în cunoștință de cauză cu privire la situația patrimonială și, în consecință, nu i se poate înlătura culpa. Aceasta înseamnă că susținerile apelantului în sensul că acele creanțe s-ar fi născut, ca și starea de insolvență a firmei, anterior numirii sale ca administrator, sunt lipsite de orice eficiență juridică.

Al doilea motiv de apel vizează situația pârâtului O____ S______. Se afirmă faptul că răspunderea acestuia a fost angajată în mod greșit, întrucât nu ar exista legătură de cauzalitate între fapta de a nu prezenta actele contabile ale societății debitoare și pasivul rezultat din cererile de creanță reținute în tabelul definitiv. De asemenea, se pretinde că nu s-a făcut dovada relei-credințe în faptul neprezentării sau inexistenței acestor acte, existența acestor fapte putea fi dovedită eventual, prin efectuarea unei expertize.

Curtea nu poate reține nici această critică întrucât este lipsită de argumentație juridică și de suport real. Astfel, judecătorul sindic a reținut în mod corect faptul că în raportul lichidatorului (privind cauzele și împrejurările care au produs starea de insolvență) s-a reținut că administratorul statutar O____ S______, deși notificat în repetate rânduri, nu a predat documentația contabilă sau gestiunea societății solicitată în scris. Acest lucru, în mod inevitabil și corect, a indus lichidatorului concluzia că administratorul fie a ținut o contabilitate fictivă, fie a ascuns voluntar situația în care se află firma, fie a făcut să dispară documentele contabile. Aceste fapte sunt sancționate în mod expres de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, reprezentând elementul constitutiv al răspunderii patrimoniale pentru datoriile debitoarei.

În acest context, nu se poate reține afirmația apelantului în sensul lipsei legăturii de cauzalitate între neprezentarea documentelor contabile și pasivul societății. Atitudinea apelatului de a nu răspunde niciuneia dintre solicitări în sensul prezentării actelor este suficientă pentru a crea și întări prezumția ascunderii acestor documente, fapt ce atrage aplicabilitatea art. 138 alin. 1 lit. d, mai sus menționat.

Nici afirmația apelantului în sensul că nu s-ar fi făcut dovada relei-credințe în faptul neprezentării acestor acte, nu poate fi reținută. În condițiile în care lichidatorul judiciar a făcut dovada notificării administratorului statutar în repetate rânduri pentru a depune actele contabile, notificări ignorate de către acesta, reaua-credință este evidentă. Așa cum a subliniat în mod judicios judecătorul sindic, ar fi inadmisibil ca cel care are obligația de a ține contabilitatea societății, să ascundă aceste acte și apoi să invoce lipsa dovezii legăturii de cauzalitate între faptul lipsei actelor și starea de insolvență a debitoarei. Substratul rațional și corect al textului prevăzut de art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006, este tocmai acela că sustragerea, distrugerea actelor pune pe administratorul debitoarei în imposibilitatea de a avea o „oglindă” a activității societății din punct de vedere economic și, din acest motiv, nu poate să ia măsurile necesare pentru desfășurarea activității, ceea ce conduce la ajungerea în starea de insolvență.

Potrivit considerentelor expuse, Curtea, în baza art. 480 alin.(1) din Noul Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând ca toate cheltuielile de judecată pentru curatorii speciali avocat S____ C______ în cuantum de 100 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și pentru avocat S_________ Flory în cuantum de 600 lei reprezentând onorariul curatorului să fie avansate din Fondurile Ministerului Justiției.

Totodată, având în vedere faptul că apelanții-pârâți O____ S______ și A______ M_____ se află în culpă procesuală civilă, în conformitate cu dispozițiile art. 453 și următoarele Noul Cod de procedură civilă aceștia urmează să fie obligați să plătească Statului Român suma de 700 lei cheltuieli de judecată, reprezentând cheltuieli de judecată avansate de Ministerul Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge apelul declarat de pârâții O____ S______, cu domiciliul în Târgoviște, ________________ E______ F_______, _________________, ________________________ și A______ M_____, cu domiciliul în Turcia, B____, Sanay, Mah Site, Sic nr. 12/2 Elazig, ambii reprezentați prin avocat S_________ Flory, în calitate de curator special al pârâților, desemnat prin încheierea din 5 noiembrie 2015, cu sediul profesional în Târgoviște, ____________________. 41, județul Dâmbovița, citat fiind și la sediul Baroului Dâmbovița, în Târgoviște, __________________________, județul Dâmbovița, împotriva sentinței nr.227 din data de 24 martie 2015 pronunțată de Tribunalul Dâmbovița, în contradictoriu cu reclamantul Cabinet Individual de Insolvență T________ V______ E_____, cu sediul în Târgoviște, ________________________ 26B, scara A, etaj 2, ________________________, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. DR Mesa Tex S.R.L., cu sediul în Târgoviște, _____________________ nr. 17, județul Dâmbovița, înregistrată la Registrul comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXX, având CUI xxxxxxxx, ca fiind nefondat.

Cheltuielile de judecată pentru curatorii speciali avocat S____ C______ în cuantum de 100 lei reprezentând taxă judiciară de timbru și pentru avocat S_________ Flory în cuantum de 600 lei reprezentând onorariul curatorului vor fi avansate din Fondurile Ministerului Justiției.

Obligă apelanții la plata către Statul Român a sumei de 700 lei reprezentând cheltuieli de judecată avansate de Ministerul Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 ianuarie 2016.

Președinte Judecător

E_____ C________ D___ T_____ A__ R_____

Grefier

M____ V_______ M______

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Red. T.A.R. / tehnored. M.V.M.

5 Ex. / 02.02.2016

Ds.fond XXXXXXXXXXXXXXXX / Tribunalul Dâmbovița

Jud.fond A______ L____ B___