Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX - Legea 85/2006 –

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA NR. 106

Ședința publică din data de 6 februarie 2015

Instanța constituită din:

Judecător sindic: M_____ L____-I______

Grefier: Ș_____ M____

Pe rol, soluționarea cererii având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 formulată de reclamanta M___________ I____, cu sediul în mun. Suceava, __________________________, ____________-6, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții S_______ L______ A__ și S_______ C________ C______ domiciliați în mun. Suceava, _____________________. 32, ______________, ____________________, foști administratori ai debitoarei _______________ SRL, cu sediul social în Municipiul Suceava, ______________________. 32, ____________. B, etaj 1, ___________________, cod unic de înregistrare xxxxxxxx, număr de ordine în registrul comerțului JXXXXXXXXXXX.

La primul și al doilea apel nominal, făcute în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, de către grefierul de ședință după care:

Nefiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, judecătorul sindic constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

Declarând dezbaterile închise,

JUDECĂTORUL SINDIC

Deliberând asupra cererii de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Suceava la data de 17.09.2014 sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, reclamantul M___________ I____ a formulat cerere de angajarea a răspunderii materiale a pârâților S_______ L______ A__ și S_______ C________ C______, foști administratori ai debitoarei _______________ SRL, și obligarea acestora la suportarea pasivului debitoarei rămas nerecuperat.

În motivare, reclamanta a arătat că în vederea preluării documentelor financiar-contabile și a gestiunii societății cu adresa nr. 602/28.02.2014 a fost notificată societatea debitoare la sediul acesteia și administratorii acesteia respectiv S_______ L______ A__ și S_______ C________ C______ pentru ca în conf. cu prev. art. 61 alin. (1) din Legea 85/2006 să procedeze la predarea documentelor societății prevăzute de art. 28 (1) către lichidatorul judiciar desemnat. A mai arătat că notificarea trimisă a fost returnată cu mențiunea „expirare termen de păstrare”, motiv pentru care s-a revenit cu notificarea nr. 997/28.02.2014, care a fost primită de pârâți, însă aceștia nu au predat documentele solicitate.

Cum la data deschiderii procedurii insolvenței în baza legii 85/2006, debitoarea se afla în dizolvare judiciară, urmată de lichidare, reclamanta a apreciat că în speță sunt aplicabile prevederile mai multor acte normative care dovedesc fără echivoc responsabilitatea membrilor organelor de conducere (administratorului), pentru ca pasivul sa fie suportat de către acesta conform art. 138 alin. 1. lit. d) din legea insolvenței.

Prin nepredarea evidentelor contabile și a documentelor de gestiune, reclamanta a arătat că se instituie o prezumție a administrării frauduloase a societății, constituind astfel o premisa suficienta a atragerii răspunderii administratorilor. În consecință, contabilitatea nefiind ținuta conform legii, reclamanta a apreciat că sunt incidente prevederile art. 138 alin. 1, lit. d) din legea 85/2006 modificată.

A mai arătat că responsabilitatea dizolvării societății comerciale prin încălcarea prevederilor legii 31/1990 modificata revine administratorului societății, în conformitate cu prevederile legii contabilității nr. 82/1991 art. 10. De asemenea, responsabilitatea existentei și ținerii corecte a registrelor societății precum și organizarea și conducerea contabilității societății debitoare revine administratorului societății comerciale, iar responsabilitatea achitării obligațiilor de plata către bugetul consolidat al statului revine agentului economic prin administratorul acestuia conform art. 22 lit. c) din Codul de Procedura Fiscala.

A mai arătat că legătura de cauzalitate dintre starea de insolvență și neîndeplinirea atribuțiilor legale, respectiv responsabilitatea administratorului statutar privind: dizolvarea societății, neachitarea la scadenta către bugetul de stat a obligațiilor bănești, și de asemenea, pentru neținerea registrelor și a contabilității societății, ce a avut ca efect, dizolvarea societății urmata de deschiderea procedurii de insolvență simplificată a debitoarei.

Reclamanta, apreciind că starea de insolvență în care se afla debitoarea se datorează în mod clar lipsei de interes din partea administratorilor/asociaților în vederea achitării datoriilor cu consecința evitării prejudicierii creditorilor debitoarei, a considerat că acesta este direct răspunzător față de starea debitoarei precum și de volumul datoriilor acumulate.

Cu privire la persoanele care răspund patrimonial pentru pasivul debitoarei (persoana juridica aflata în insolvență) în conformitate cu Legea 85/2006-modificata, reclamanta a arătat că sunt acele persoane care au exercitat efectiv atribuții de conducere ce au generat starea de insolvența de unde reiese și raportul de cauzalitate dintre faptele menționate și ajungerea debitoarei în stare de insolvența. Reclamanta a apreciat că simpla reprezentare ca prin săvârșirea uneia din faptele enumerate de lege se prejudiciază debitorul și creditorii săi, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvența, este suficient pentru antrenarea răspunderii - vinovăția îmbrăcând forma culpei. În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea reclamanta a apreciat că se prezumă existenta unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciul produs care consta în pasivul înregistrat în tabelul definitiv al creanțelor în suma de 6.059,12 lei.

Reclamanta a apreciat că răspunderea reglementată de prevederile art. 138 din legea 86/2006, este o răspundere menita să asigure acoperirea pasivului debitorului în situația în care averea acestuia nu satisface creanțele societății debitoare, astfel încât scopul legii prevăzut de art. 2 din Legea 85/2006, să fie cât mai ușor realizabil.

Raportat la natura juridica a răspunderii instituite de prevederile art. 138 lit. d) în ceea ce privește răspunderea membrilor de conducere a debitoarei, reclamanta a apreciat că aceasta răspundere are natura juridică a unei răspunderi delictuale speciale pentru fapta proprie ce presupune starea de insolvența a persoanei juridice. Vinovăția trebuie dovedita în cazul răspunderii delictuale, însă cu toate acestea, în cazul faptelor negative nedeterminate care nu pot fi dovedite decât prin faptul pozitiv contrar, se impune operarea cu prezumții simple. Astfel, reclamanta a arătat că nepredarea actelor contabile naște prezumția simpla de neținere culpabilă a contabilității, pentru că, potrivit legii, administratorul are obligația să țină contabilitatea. Prezumția poate fi răsturnată de către administratorul societății prin predarea către lichidatorul judiciar a actelor contabile ori prin dovedirea faptului ca actele contabile au pierit sau au fost distruse dintr-o împrejurare mai presus de voința sa, ori până la data prezenta, actele contabile nu au fost predate și nici pieirea lor dovedita, pasivitatea administratorului societății reliefând cu precădere dezinteresul acestuia privitor la prejudicierea creditorilor prin acumularea datoriilor.

Cu privire la raportul de cauzalitate, reclamanta a apreciat că în cazul de fata acesta se prezumă în condițiile art. 138 din lege, prezumția fiind o prezumție absoluta ce nu poate fi răsturnata prin nici un mijloc de proba. A mai apreciat că este suficient a se proba încetarea plăților și săvârșirea uneia sau mai multor fapte din cele prevăzute de art. 138 fără a mai fi necesara dovedirea legăturii de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu.

Nu în ultimul rând, reclamanta a menționat că răspunderea patrimonială a organului de conducere a debitoarei reprezintă atât o sancțiune pentru persoanele ce au contribuit la ajungerea debitoarei în starea de incapacitate de plăți, dar în același timp reprezintă și o garanție pentru terții aflați în raporturi juridice comerciale cu debitoarea în ceea ce privește posibilitatea recuperării creanțelor, astfel încât finalitatea procedurii de insolvența prin admiterea cererii o reprezintă satisfacerea necesității acoperirii pasivului societății debitoare.

Față de acestea, reclamanta a apreciat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006 - modificată și, pe cale de consecință, a solicitat admiterea acțiunii de antrenare a răspunderii materiale a administratorilor/asociaților S_______ L______ A__ și S_______ C________ C______ așa cum a fost formulată și soluționarea acesteia în cadrul procedurii de insolvență.

În drept, acțiunea a fost întemeiată în baza prevederilor art. 138 alin. 1 lit. d) din Legea nr. 85/2006.

În dovedire, reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisuri.

Legal citați, pârâtul S_______ C________ C______ a depus întâmpinare prin care a arătat că nu a avut cunoștință de deschiderea procedurii de insolvență. A mai arătat că de activitatea societății s-a ocupat pârâta S_______ L______ A__, iar de 5 ani debitoarea nu mai desfășoară nici o activitate. A mai arătat că a achitat o parte din debitul societății, fiind atașată dovada în acest sens.

La data de 03.12.2014, pârâtul S_______ C________ C______ a depus la dosar dovada de plată a sumei de 2059 lei și a formulat o cerere de acordarea a unui termen de judecată pentru a face dovada achitării integrale a debitului restant.

La data de 19.01.2015, pârâtul S_______ C________ C______ a înaintat la dosar dovada achitării ultimei diferențe de debit în sumă de 2001 lei și a solicitat respingerea prezentei cereri ca rămasă fără obiect.

În cauză, instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri.

Analizând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic reține următoarele:

În fapt, Prin încheierea nr. 203 din data de 21 februarie 2014- Ds. nr. XXXXXXXXXX14 a Tribunalului Suceava - Secția civilă s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență privind pe debitoarea _______________ SRL, cu sediul social în Municipiul Suceava, ______________________. 32, ____________. B, etaj 1, ___________________, cod unic de înregistrare xxxxxxxx, număr de ordine în registrul comerțului JXXXXXXXXXXX.

În drept, potrivit art. 138 al.1 din Legea nr. 85/2006 „..la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de către orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere ci una personală, care intervine numai atunci când prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii instituite de dispozițiile legale sus menționate este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind vorba despre o răspundere delictuală, însemană că pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 1349 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa) condiții care au în această situație unele conotații speciale și anume: faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, trebuie să se dovedească atât săvârșirea de către pârâți a faptelor reclamate cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și _________________________________.

Judecătorul sindic constată că, urmare a insolvenței societății, a rămas potrivit tabelului definitiv al creditorilor un pasiv nerecuperat de 6059,12 lei.

Or, din înscrisurile de la dosar rezultă că această sumă a fost achitată de către pârâți,

Așadar, cum, în speță, nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor sus menționate- nemaiexistând prejudiciu- nu se poate atrage răspunderea civilă a pârâților.

Pentru aceste considerente, judecătorul sindic va respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată de reclamantul M___________ I____, în contradictoriu cu pârâții S_______ L______ A__ și S_______ C________ C_____, , foști administratori ai debitoarei _______________ SRL, cu sediul social în Municipiul Suceava, ______________________. 32, ____________. B, etaj 1, ___________________, cod unic de înregistrare xxxxxxxx, număr de ordine în registrul comerțului JXXXXXXXXXXX.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca rămasă fără obiect, cererea de antrenare a răspunderii materiale formulată de reclamantul M___________ I____, cu sediul în mun. Suceava, __________________________, ____________-6, jud. Suceava, în contradictoriu cu pârâții S_______ L______ A__ și S_______ C________ C_____, domiciliați în mun. Suceava, _____________________. 32, ______________, ____________________, foști administratori ai debitoarei _______________ SRL, cu sediul social în Municipiul Suceava, ______________________. 32, ____________. B, etaj 1, ___________________, cod unic de înregistrare xxxxxxxx, număr de ordine în registrul comerțului JXXXXXXXXXXX.

Cu drept de apel care se depune la Tribunalul Suceava în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi, 6.02.2015.

JUDECĂTOR SINDIC,GREFIER,

RED.M.L.I./

TEHNORED./M.Ș./5 EX./13.02..2015