Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL PRAHOVA

SECTIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV SI FISCAL

SENTINȚA Nr. 783

Ședința publică de la 22 Aprilie 2013

REȘEDINTE - M_____ R___

Grefier - M______ A____ L____

Pe rol fiind judecarea cererii de atragere răspundere patrimonială formulată de reclamant C__ P____ A________ A____ pentru debitoarea _________________ cu sediul în Ploiești, __________________,____________, ___________________ în contradictoriu cu pârâtul P_______ N______ C_________ domiciliat în com. Ciorani, ___________________, nr.63, jud. Prahova.

La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns reclamantul C__ P____ A________ A____, lipsind pârâtul P_______ N______ C_________.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care :

Avocat A____ P____ A________, având cuvântul pentru reclamant depune cerere precizatoare a acțiunii.

Învederează că alte cereri nu mai are de formulat și solicită cuvântul în fond.

Judecătorul sindic având în vedere actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în fond.

Avocat A____ P____ A________, având cuvântul pentru reclamant solicită admiterea acțiunii și obligarea pârâtului la plata pasivului neacoperit astfel cum a fost precizat.

JUDECĂTORUL SINDIC

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe reclamantul C__ P____ A________ A____ a chemat în judecată pârâtul P_______ N______ C_________, solicitând instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să instituie răspunderea patrimonială a administratorului statutar P_______ N______ C_________ pentru acoperirea întregului pasiv de 417.150,87 lei al _________________.

În motivarea acțiunii a arătat că prin sentința nr.541/2012 Tribunalul Prahova a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență împotriva debitoarei _________________. Ulterior, prin sentința 1900/2012 instanța a dispus ________________________________ simplificată și începerea procedurii falimentului.

S-a procedat la notificarea debitoarei, cât și a administratorului statutar privind deschiderea procedurii insolvenței și asupra obligației legale de depunere a documentelor financiare și a celorlalte acte prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006, însă debitoarea nu s-a supus dispozițiilor legale.

Prin refuzul nejustificat de a-și îndeplini obligația de prezentare a actelor menționate de art. 28 din Legea nr. 85/2006, se prezumă faptul că pârâtul P_______ N______ C_________ în calitatea sa de administrator statutar al debitoarei, a contribuit la ajungerea _________________ în insolvență,această faptă fiind asociată cu ascunderea unor părți din active, însușirea de fonduri bănești, întârzierea în plata unor creanțe sau putând fi pusă în legătură cu creanțele neînregistrate în contabilitate și neachitate.

Mai arată reclamanta că potrivit informațiilor pe care le-a obținut de pe site-ul oficial al Ministerului de Finanțe, debitoarea era înregistrată în evidențele fiscale,la nivelul anului 2011, cu active imobilizate în valoare de 160.096 lei, active circulante de 2.645.492 lei stocuri în valoare de 1.222.226 lei, creanțe în sumă de 1.421.807 lei și disponibilități bănești în cuantum de 1.459 lei,înregistrând o cifră de afaceri de 288.874 lei.

De asemenea, la data de 31.10.2010 debitoarea era înregistrată cu active imobilizate în valoare de 232.069 lei, active circulante de 2.496.701 lei, stocuri în valoare de 1.172.765 lei,creanțe însumă de 1.311.172 lei și disponibilități bănești în cuantum de 12.764 lei.

Susține reclamanta că, întrucât pârâtul P_______ N______ C_________,în calitate de administrator statutar – nu a utilizat aceste sume pentru acoperirea datoriilor, conduce la concluzia că acesta a dat dovadă de o proastă utilizare a resurselor, a folosit bunurile și creanțele societății în interes propriu,nu a încercat să redreseze activitatea societății debitoare, dispunând continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți,determinând acumularea de datorii către creditori.

Mai mult, prin nedeclararea insolvenței, pârâtului P_______ N______ C_________ îi sunt imputabile majorările și penalitățile calculate.

Totodată, la nivelul anului 2011 debitoarea era înregistrată în evidențele fiscale cu active imobilizate în valoare de 160 .096 lei și cu active circulante în valoare de 2.645.492 lei.

Efectuându-se verificări la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Prahova, s-a constatat că debitoarea figurează ca proprietară a mai multor autovehicule.

În ciuda demersurilor efectuate, aceste active nu au putut fi identificate faptic, nu au putut fi identificate nici eventualele documente care să ateste modul și destinația ieșirii acestora din patrimoniul societății.

Întrucât creditorii nu și-au putut recupera nici măcar parțial creanțele înscrise în tabelul definitiv și având în vedere că debitul total de 417.150,87 lei înregistrat își are originea în fapta ilicită a pârâtului, reclamanta consideră că răspunderea patrimonială a acestuia poate fi antrenată pentru întregul pasiv al debitoarei.

La ter,emul de judecată din ata de 22.04.2013, reclamanta a depus la dosar cerere precizatoare prin care a arătat că întregul pasiv este constituit din debitul înregistrat în tabelul definitiv rectificat al creanțelor.

Pârâtul, deși legal citat nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula eventuale apărări.

Analizând actele și lucrările dosarului s-au reținut următoarele:

Fapta prevăzuta de art. 138, lit. a, din lege, vizează folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane.

Lichidatorul judiciar, între cauzele apreciate ca fiind cele ce au dus la incapacitatea de plata a menționat drept cauza folosirea bunurilor și creditelor societății de către administrator în folosul propriu al acestuia astfel încât fapta invocata a cauzat starea de insolventa.

Prin faptele de deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice se înțeleg acele fapte ilicite de natură contabilă prin care o parte a activului sau anumite bunuri individual determinate sunt deturnate de la destinația lor normală ori sunt ascunse terților.

Intră în această categorie faptele ilicite prin care se realizează dispariția unor acte justificative, falsificarea unor documente contabile în sensul modificării destinației bunului sau al naturii bunului intrat în patrimoniul societății etc.

Din înscrisurile aflate la dosar s-au evidențiat în contabilitatea debitoarei la 31.12.2011 (ultimul bilanț depus) imobilizări corporale, bunuri care nu au fost identificate faptic.

Or, câta vreme nu s-au depus de către pârât acte din care să rezulte modalitatea de folosire/ieșire din patrimoniul societății a bunurilor înregistrate în contabilitate, rezultă că administratorii statutari au utilizat bunurile în folosul acestora sau a altor persoane, fapta ce a dus la încetarea de plăți.

Prin urmare, inexistența activelor evidențiate în bilanțul contabil rezultată din nepredarea acestora lichidatorului judiciar, nu are altă semnificație decât aceea a folosirii acestora de către pârâți în interes personal, această faptă întrunind în fapt elementele necesare angajării răspunderii pârâților în temeiul disp. 85 10 202 138 45>art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006.

În exercitarea atribuțiilor sale, lichidatorul a analizat cauzele și împrejurările care au dus debitoarea în stare de insolvență, a întocmit tabelele creanțelor împotriva averii debitoarei și a efectuat demersuri pentru identificarea și valorificarea bunurilor din patrimoniul societății.

Din înscrisurile aflate la dosar, respectiv inventarul efectuat de reprezentanții societății debitoare la data de 31.12.2011, rezultă că societatea debitoare avea active imobilizate în valoare de 160.096 lei, active circulante de 2.645.492 lei, stocuri în valoare de 1.222.226 lei, creanțe în sumă de 1.421.807 lei și disponibilități bănești de 1.459 lei.

Pe de altă parte, tribunalul reține că la data de 31.12.2011, conform datelor prezentate în bilanț, valoarea activelor imobilizate precum și a celor circulante ar fi acoperit 100 % din totalul datoriilor.

Fapta ilicită prevăzută de acest text de lege presupune schimbarea destinației unei părți din activul persoanei juridice prin scoaterea lui frauduloasă din patrimoniul acesteia. Nu interesează din punctul de vedere al aplicării acestei ipoteze dacă a fost sau nu anulat actul juridic prin care bunul a fost transferat, legea nefăcând nicio distincție în acest sens.

În ceea ce privește vinovăția, ca element subiectiv al răspunderii civile delictuale, ea constă în atitudinea pe care autorul faptei a avut-o față de ea și de urmăririle ei la momentul la care a comis-o. Procedând la însușirea unor sume de bani, din patrimoniul societății, pârâtul a avut reprezentarea determinării stării de insolvență, rezultat pe care l-a și urmărit.

Tocmai de aceea, atitudinea lui îmbracă forma intenției directe, fiind de natură să ducă la stabilirea răspunderii civile delictuale în sarcina acestuia.

Referitor la existența raportului cauzal dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat societății și implicit, creditorilor, acesta se deduce din împrejurarea că pârâtul prin fapta sa culpabilă a contribuit la diminuarea considerabilă a lichidităților debitoarei, aducând-o în stare de insolvență.

Cu privire la condiția privind existența și întinderea prejudiciului, aceasta constă în contribuția pe care administratorul a avut-o la diminuarea activului societăți debitoare prin nepredarea stocurilor și a banilor din casă.

În exercitarea atribuțiilor sale lichidatorul a efectuat demersuri pentru identificarea și valorificarea bunurilor din patrimoniul societății.

Administratorul debitoarei, pârâtul, nu și-a îndeplinit obligația de a depune la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 împiedicându-se astfel identificarea și inventarierea bunurilor, lichidatorul nereușind să identifice efectiv activele debitoarei.

Potrivit dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin faptul că au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea.

În speță, Tribunalul apreciază că în sarcina pârâtului poate fi reținută fapta de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în condițiile în care aceasta nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute în art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006.

Pârâtul, în calitate de administrator avea obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat în conformitate cu dispozițiile legale în materie, administratorii fiind solidar răspunzători pentru modul în care este ținută evidența contabilă, obligațiile lor reieșind cu claritate din disp. art. 73 alin. 1 lit. c și alin. 2 ale Legii nr. 31/1990.

Astfel, administratorii sunt răspunzători față de societate, pentru existența registrelor cerute de lege și corecta lor ținere, acțiunea în răspundere împotriva administratorilor aparținând și creditorilor societății care o vor putea exercita numai în caz de deschidere a procedurii reglementată de legea insolvenței.

Conform OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, contribuabilii sunt obligați să furnizeze periodic organelor fiscale informații referitoare la activitatea desfășurată, bilanțul contabil fiind o sinteză a informațiilor ce caracterizează la un moment dat elementele constitutive ale patrimoniului fiecărei societăți.

Furnizarea informațiilor se face prin completarea unei declarații pe proprie răspundere, a mărimii bazei de impunere și a impozitului datorat, precum și a depunerii bilanțului contabil.

Prin nedepunerea bilanțului contabil și a actelor contabile nu se poate stabili starea de fapt fiscală și patrimonială a societății debitoare, ceea ce reprezintă o încălcare a Legii contabilității nr. 82/1991.

Totodată, conform prev. art. 10 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.

Neținerea contabilității în mod corect nu face posibilă sesizarea dificultăților cu care se confruntă societatea și face insesizabilă starea de insolvență care poate să apară la un moment dat, aspecte care ar fi înlăturate în condițiile unei contabilități ținute corect care ar permite administratorilor să ia măsurile necesare pentru preîntâmpinarea unor astfel de situații.

În condițiile neținerii contabilității în conformitate cu legea se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor.

Or, contrar Legii contabilității, administratorul statutar nu a condus evidenta contabilă, raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu prezumându-se atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Faptul că pârâtul nu a depus la dosar actele contabile solicitate de lichidatorul judiciar creează prezumția că aceasta nu și-a îndeplinit obligațiile de ținere a contabilității conform legii.

Asemănător și în ceea ce privește dispozițiile art.138, lit.e din Legea nr. 85/2006, prin aceste fapte ascunzându-se o parte din activele societății debitoare.

În acest mod debitoarei și implicit creditorilor care nu își pot acoperi creanțele le-a fost cauzat un prejudiciu reprezentat de pasivul neacoperit al societății debitoare, constituit din creanțele rămase neacoperite ale creditorilor înscriși la masa credală.

Față de considerentele anterior expuse, în cauză fiind întrunite condițiile prevăzute de art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, tribunalul urmează să admită acțiunea, iar pe cale de consecință va dispune instituirea răspunderii personale a pârâtului pentru pasivul societății debitoare în insolvență, în cuantum de 417.150,87 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamant C__ P____ A________ A____ pentru debitoarea _________________ cu sediul în Ploiești, _____________________="font-size:14pt">. Cumpătul, nr.8, ____________________ style="font-size:14pt"> ___________, jud. Prahova în contradictoriu cu pârâtul P_______ N______ C_________ domiciliat în com. Ciorani, ___________________, nr.63, jud. Prahova, și în consecință:

În baza disp. art. 138 din Lg. 85/2006 dispune instituirea răspunderii personale a pârâtei pentru pasivul societății debitoare în insolvență, în cuantum de 417.150,87 lei.

Definitivă și executorie.

Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, azi 22.04.2013.

PREȘEDINTE,GREFIER,

M_____ R___ M______ A____ L____

Red. RM

4 ex./21.05.2013

Operator de date cu caracter personal 5595