Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 2726/2014)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 243/2015

Ședința publică de la 18 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D___ A_____

Judecător M_______ H_____

Grefier L____ V______ V_____

Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulate de apelanta reclamantă DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINSTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, împotriva sentinței civile nr. 8632/21.10.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât P___ E_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

C U R T E A

La data de 17.03.2014, creditorul DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE, a depus cerere privind atragerea răspunderii patrimoniale personale a pârâtului P___ E_____.

Prin sentința civilă nr. 8632/21.10.2014, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se în esență că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâtului ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

În acest sens, s-a constatat că nu s-a probat că pârâtul, în timpul mandatului lui de administrator, ar fi săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, precum ascunderea ori deturnarea unei părți din activele societății, însușirea de fonduri bănești, neînregistrarea unor încasări de creanțe etc., care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile pârâtului de a-i prejudicia pe creditori.

Reclamantul se limitează la presupoziții nejustificate privind urmărirea de pârât a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi în cazul concret al societății debitoare relația de cauzalitate între neținerea contabilității acestei societăți și starea de insolvență. Simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea societății la care a îndeplinit funcția de administrator, fără a se proba raportul de cauzalitate dintre această faptă și apariția stării de insolvență a societății, nu este de natură, prin el însuși, să conducă la antrenarea răspunderii patrimoniale conform art. 138 alin. 1 din lege.

Instanța a mai reținut, cu privire la toate faptele ilicite analizate, că reclamantul nu a probat împrejurarea că presupusele fapte săvârșite de pârât ar fi cauzat în mod nemijlocit starea de insolvență a debitoarei. În acest sens, instanța a avut în vedere că, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate dintre faptele respective și apariția stării de insolvență a societății, numai împrejurarea săvârșirii de pârât a faptelor ilicite în discuție nu poate conduce la angajarea răspunderii patrimoniale și obligarea sa la suportarea pasivului societății.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, cauza fiind înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX (2726/2014) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă.

În motivarea apelului, se arată că mai multe categorii de obligații la bugetul de stat nu au fost vărsate la termenele prevăzute de lege, acumularea acestora precum și a dobânzilor și penalizărilor de întârziere aferente constituind cu siguranță unul din motivele pentru care debitoarea a ajuns în încetare de plăți.

Astfel, apelanta consideră că responsabilitatea pentru manifestarea acestor încălcări ale dispozițiilor legale revine cu certitudine administratorilor și asociaților, față de prevederile art. 138 alin 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Apelanta precizează că sunt întrunite toate cerințele legale pentru atragerea răspunderii patrimoniale, respectiv există un prejudiciu, există o faptă ilicită, o legătură de cauzalitate între cele două și există de asemenea și prezumția de culpă a asociaților.

Legiuitorul a instituit obligația ținerii contabilității în partidă dublă și obligația depunerii unui exemplar din bilanțul anual și din raportarea semestrială la organele fiscale (în speță la Administrația Finanțelor Publice Sector 4) tocmai pentru a exista posibilitatea controlului activității contabile. Prin nedepunerea documentelor contabile prevăzute de lege se încalcă în mod flagrant prevederile legale care reglementează modalitatea de ținere a contabilității.

Consideră că existența unui prejudiciu este certă, rezultând din tabelul final consolidat al obligațiilor debitoarei, tabel necontestat.

Sub aspectul culpei, se arată căadministratorul, având de îndeplinit un contract tacit de mandat în temeiul art. 72 în Legea nr. 31/1990 republicată, are și o răspundere contractuală față de terții păgubiți de societatea ce o reprezintă. Pe tot parcursul desfășurării procedurii de faliment și în cursul judecării cererii prezente, intimatul nu a făcut în niciun fel dovada existenței unor cauze care să îl absolve de aceste obligații contractuale, rezultând în mod evident existența culpei.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate, se arată că o societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorii sau asociații săi manifestă un dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății, respectiv nu țin o contabilitate în conformitate cu prevederile legale, nu varsă la buget sumele constituite ca taxe și impozite, nu depun documentele contabile prevăzute de lege. Singurul rezultat, previzibil de altfel, al acestei atitudini de dezinteres față de prevederile legale ce guvernează și reglementează desfășurarea activității unei societăți comerciale este falimentul acelei societăți comerciale.

Acesta este raportul de cauzalitate între faptele culpabile ale administratorului, ce constau în neîndeplinirea obligațiilor legale (nerespectarea și neaplicarea legii), și prejudiciul creat creditorilor prin _______________________________.

În drept, se invocă prevederile art. 466 și urm. Cod Procedură Civilă, Legea nr. 85/2006.

Intimatul pârât, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolelor 477 alin. 1 și 479 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:

DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, în calitate de unic creditor în procedura insolvenței debitoarei _____________________, a formulat cerere de angajare a răspunderii patrimoniale a asociatului și administratorului societății debitoare, întemeiată pe dispozițiile articolului 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Răspunderea reglementată de articolul 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de insolvență.

Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere este aceea a unei răspunderi speciale care prezintă multe din caracteristicile răspunderii delictuale, așa cum a reținut și judecătorul-sindic și contrar susținerilor apelantei referitoare la natura contractuală a răspunderii. Pentru a fi angajată această răspundere, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale conform articolelor 998-999 Cod civil 1864, respectiv art. 1357 din Noul Cod civil (faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate, culpă), condiții care în această situație capătă unele conotații speciale.

Prin urmare, trebuie să se probeze că pârâtul, prin fapta lui culpabilă în una din formele prevăzute de articolul 138, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.

Existența raportului de cauzalitate între fapta culpabilă, insolvență și prejudiciul suferit de creditor trebuie dovedită, nefiind prezumată.

Astfel, judicios și pertinent judecătorul-sindic a reținut că dispozițiile legale din materia mandatului comercial invocate de reclamantă, criteriile de apreciere a vinovăției sau prezumțiile privind existența raportului cauzal dintre faptele ilicite și starea de insolvență ori prevederile Legii nr. 31/1990 rep. nu au aplicabilitate și relevanță în cauză.

Omisiunea depunerii actelor prevăzute de articolul 35 raportat la articolul 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 ar putea eventual atrage răspunderea penală a pârâtului conform articolului 147 din lege, neinfluențând starea de insolvență anterioară a societății.

De asemenea, managementul defectuos desfășurat de pârât, în urma căruia societatea ar fi ajuns în încetare de plăți, nu poate constitui temeiul atragerii răspunderii lui patrimoniale în lipsa dovezilor din care să rezulte săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 din lege, simpla conducere deficitară a societății nefiind sancționată de articolul invocat, ci numai acele fapte prin care s-a deturnat activitatea societății de la scopul pentru care a fost constituită.

În ceea ce privește obligația de a ține registrele cerute de lege și de a depune situațiile financiare la organele fiscale, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.

În mod corect judecătorul-sindic a reținut că în speță nu s-a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Față de cele arătate, conform articolului 480 alin. 1 Cod procedură civilă și articolului 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINSTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 4, cu sediul în București, ______________________, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 8632/21.10.2014, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât P___ E_____, cu domiciliul în București, _______________________, _____________, _____________, sector 4, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

D___ A_____ M_______ H_____

GREFIER

L____ V______ V_____

Red. Jud.D.A.

Tehnoredactat:I.N.

4 ex.

7.05.2015

………………….

Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Judecător sindic: P____ M______