Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. nr. 1610A/2015

Ședința publică de la 21 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE I_____ G________

JUDECĂTOR V_______ D_______

GREFIER M_____ I______

Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulată de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______, împotriva sentinței civile nr. 4523/18.05.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații Z_____ I____ L____ și G_____ L____ L_____.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care se învederează instanței că apelanta prin cererea de apel a solicitat și judecarea cauzei în lipsă, conform art. 411 alin. 1 pct. 2 C.p.c.

Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare

C U R T E A

Prin cererea, legal timbrată, înregistrată la data de 16 mai 2013 pe rolul Tribunalului C____ S______ Secția a II-a de C_________ Administrativ și Fiscal sub nr. XXXXXXXXXXXXX, creditorul Direcția Generală a Finanțelor Publice C____-S______ a solicitat, în baza Legii nr.85/2006, deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului _________________ Trans SRL, care se află în stare de insolvență și față de care deține o creanță certă, lichidă și exigibilă în sumă de 97.810 lei.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 3 alin. 1, art. 31 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Prin sentința civilă nr.554/JS pronunțată la data de 21 noiembrie 2013 s-a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București, unde cauza a fost înregistrată sub nr. XXXXXXXXXX13 la data de 2 decembrie 2013.

La data de 08.09.2014 s-a pronunțat sentința civilă nr. 6920 prin care s-a deschis procedura simplificată a falimentului împotriva debitoarei S.C. A.M. Executive Trans S.R.L. și a fost numit ca lichidator judiciar CII Mosora M______ Hrisanta.

La data de 30.03.2015 prin sentința civilă nr. 3008, Tribunalul București Secția a VII-a civilă, prin judecătorul-sindic, a închis procedura insolvenței și a dispus radierea debitoarei din Registrul Comerțului.

La data de 3 aprilie 2015 creditorului bugetar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice TImișoara, ca urmare a modificării Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței prin Legea nr. 167/2010, a înregistrat sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, cererea privind atragerea răspunderii patrimoniale a administratorilor Z_____ I____ L____ și Chitcu L____ L_____ întemeiată pe art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în susținerea căreia a solicitat administrarea probei cu înscrisurile de la dosarul de fond XXXXXXXXXX13.

Pârâții deși legal citați nu au depus întâmpinare și nu s-au prezentat în instanță să-și facă apărări.

Prin sentința civilă nr.4523 din 18.05.2015 instanța a respins, ca neîntemeiată, cererea creditorului bugetar Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice TImișoara în contradictoriu cu pârâții Z_____ I____ L____ și Chitcu L____ L_____- SCRIOASTEA.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că, pentru angajarea răspunderii potrivit prevederilor art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, în sarcina membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ condițiile generale (existența unui prejudiciu; o faptă ilicită a unei persoane; existența raportului de cauzalitate între fapta ilicită a persoanei si prejudiciu; fapta ilicită să fi fost comisă cu una din formele de vinovăție). Pe lângă condițiile generale, art. 138 prevede și condiții speciale pentru angajarea acestei forme de răspundere: persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere.

Din informațiile furnizate de ORC București și din înscrisurile de la dosar rezultă că pârâții au fost administratori ai debitoarei.

În ceea ce privește societatea debitoare, față de aceasta, prejudiciul constă în ajungerea sa în stare de insolvență și declanșarea procedurii prevăzută de lege.

Instanța a constatat însă că cererea creditorului Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice TImișoara nu indică acele fapte, în concret, săvârșite de către administratorii Z_____ I____ L____ și Chitcu L____ L_____ și nu indică prin ce înscrisuri din dosar probează aceste fapte.

Creditorul bugetar și-a întemeiat cererea împotriva pârâților pe dispozițiile art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Fapta prevăzută la art. 138 lit. d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâții au ținut o contabilitate fictivă și au făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamanta nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d) a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâții nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

Oricum, în ceea ce privește obligația pârâților de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâții nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lor în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, creditorul bugetar nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Împotriva acestei soluții, în termen legal, a formulat apel Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Timișoara, solicitând admiterea apelului, schimbarea sentinței civile nr. 4523/JS/18.05.2015, ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fond admiterea cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale formulată de DGRFP Timișoara - A.J.F.P. C____-S______ față de administratorii societății debitoare, în persoana numiților Z_____ I____ L____ și CHITCU L____ L_____ și obligarea acestora să plătească suma de 97.810 lei, reprezentând obligații bugetare restante.

În motivare se arată că din raportul final întocmit de către lichidatorul judiciar desemnat în cauză rezultă că, deși lichidatorul judiciar a făcut toate demersurile necesare pentru a contacta membrii de conducere a societății în insolvență, aceștia nu au luat legătura cu lichidatorul judiciar și nu au predat acestuia actele și documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Administratorii sociali nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Existența raportului de cauzalitate între faptele administratorului debitoarei și prejudiciu sunt de netăgăduit, fiind clară intenția administratorului prin faptele sale, de a conduce societatea la insolvență și la imposibilitatea achitării creditorilor debitoarei.

Arată apelanta că potrivit art.72 din Legea nr.31/1990 republicată, obligațiile și răspunderea administratorului sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, iar potrivit dispozițiilor art.1540 Cod civil, mandatarul este răspunzător nu numai pentru dol, dar și de culpa comisă în executarea mandatului. De asemenea, potrivit alin.2 al aceluiași articol, în cazul în care mandatul are caracter oneros, răspunderea mandatarului (administratorului) se apreciază cu mai multă rigurozitate.

În conformitate cu dispozițiile art.374 din Codul comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, în speța de față administratorul nefăcând dovada contrarie.

Se mai arată că este adevărat că, în speță, încă nu s-a constatat că fostul administrator nu a ținut o contabilitate, însă refuzul îndeplinirii obligației de depunere a documentelor contabile poate conduce la ideea că în cazul debitoarei actele contabile nu au fost încheiate în conformitate cu dispozițiile legale.

Potrivit teoriei și practicii juridice, în dreptul civil și în cel comercial operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua, că indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că cuantumul despăgubirilor depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.

Obligația administratorului de a ține evidența contabilă potrivit legii și de a prezenta lichidatorului și experților contabili desemnați de instanță, reiese cu claritate din dispozițiile art. 73 alin. 1 litera c din Legea nr. 31/1990, republicată și art. 10 alin. 4 din Legea nr. 82/1991, republicată.

Mai solicită apelanta, în conformitate cu dispozițiile art.141 alin.1 din Legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței, instituirea măsurii asigurătorii asupra bunurilor din averea personală a numiților Z_____ I____ L____ și CHITCU L____ L_____.

Analizând apelul prin prisma motivelor invocate de apelantă, Curtea apreciază că acesta nu este fondat pentru următoarele considerente:

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale, și nu este o răspundere contractuală, așa cum greșit susține recurenta.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, așa cum în mod corect a reținut și prima instanță.

Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Apelanta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.

Astfel, potrivit art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin fapta de a fi ținut o contabilitate fictivă, a fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Apelanta a afirmat că intimații pârâți se fac vinovați de faptele prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, făcând însă numai afirmații generice referitoare la nerespectarea prevederilor legii contabilității, dedusă din faptul că aceștia nu a prezentat toate actele solicitate de lichidator.

Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, apelanta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimații-pârâți a faptei reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență, legătura de cauzalitate nefiind prezumată și neputând fi redusă la dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.

Nici o probă administrată nu relevă legătura de cauzalitate între faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.

Simplele aserțiuni ale apelantei, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 249 Cod Procedură Civilă, iar invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, așa cum susține apelanta, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

De asemenea, angajarea răspunderii în temeiul art. 138 din Legea nr.85/2006 nu poate constitui o sancțiune pentru atitudinea procesuală a pârâților sau pentru refuzul de colaborare al acestora cu lichidatorul judiciar, împrejurări oricum ulterioare intrării în insolvență.

Referitor la susținerea apelantei în sensul că în cauză ar fi incidente regulile răspunderii contractuale derivând din contractul de mandat al administratorului, Curtea constată că o astfel de răspundere poate fi angajată numai în relațiile administratorului cu societatea, cea care i-a dat mandatul de reprezentare. În relațiile cu terții însă, sunt aplicabile condițiile răspunderii civile delictuale, condiții a căror îndeplinire nu a fost dovedită de apelantă.

Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimaților-pârâți săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 480 Cod Procedură Civilă, va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE TIMIȘOARA în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE C____-S______, împotriva sentinței civile nr. 4523/18.05.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații Z_____ I____ L____ și G_____ L____ L_____ ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 21.10.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR GREFIER

I_____ G________ V_______ D_______ M_____ I______

Red.I.G./dact.I.G.