Advo+
Avocatura.com - Consultanță juridica online
Consultanță juridică


Date speţă
Instanţă:
Tribunalul Comercial CLUJ
Materie juridică:
Faliment
Stadiu procesual:
Fond
Obiect dosar:
Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006
Număr hotarâre:
429/2014 din 17 februarie 2014
Sursa:
Rolii.ro

România

Tribunalul Specializat Cluj

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX

Cod operator de date cu caracter personal xxxxx


Sentința civilă nr. 429/2014

Ședința publică din data de 17 februarie 2014

Instanța este constituită din:

Judecător sindic: I_____ P______

Grefier: S____ M______


Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de către lichidatorul judiciar F_____ V_______ F_______ M_____, împotriva pârâtului M_______ A_____, în cadrul procedurii insolvenței deschisă față de debitoarea ________________________.R.L., în conformitate cu prevederile Legii nr. 85/2006.

La apelul nominal se prezintă reprezentantul lichidatorului judiciar, practicianul în insolvență, F_____ V_______ F_______ M_____.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul lichidatorului judiciar al debitoarei declară că nu mai are alte cereri de formulat.

Nefiind alte cereri de formulat sau alte probe de solicitat, judecătorul sindic apreciind că la dosar sunt suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul lichidatorului judiciar solicită admiterea cererii așa cum a fost formulată și pe cale de consecință, atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului conform art. 138, al. 1, lit. a din Legea nr. 85/2006 și obligarea acestuia la plata parțială a pasivului societății debitoare, în cuantum de 5.000 euro. Administratorul societății debitoare, M______ A_____ a vândut în baza unui contract de vânzare-cumpărare autoturismul Skoda O______, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, lui F____ B___-F_____. A solicitat în mai multe rânduri administratorului special al debitoarei să prezinte actul prin care a fost înstrăinat acest autoturism, dar i s-a răspuns că nu există un asemenea act. Având în vedere răspunsul primit de la Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, lichidatorul a solicitat din nou administratorului special actul de vânzare a autoturismului către F____ B____-F_____ și documentele justificative privind încasarea contravalorii acestuia. Nu au fost predate lichidatorului judiciar, actul de vânzare si documentele justificative solicitate. Având în vedere că nici în urma solicitării instanței, organele de politie nu au pus la dispoziție actul în baza căruia autoturismul menționat a fost predat către F____ B___ F_____, lichidatorul a solicitat din nou administratorului special M_______ A__ M____ să pună la dispoziția lichidatorului actul prin care a fost înstrăinat acest autoturism. Deoarece nu a fost pus la dispoziția lichidatorului judiciar acest act, a solicitat prin adresa nr. 692/25.10.2012 Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N_____ să-i permită studierea dosarului nr. 7078/P/2007. În data de 31.10.2012, în urma solicitării făcute, a primit aprobarea de a studia dosarul. La această dată a constatat existența contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului și procesul-verbal de predare-primire a autoturismului încheiat între organele de politie și F____ B___-F_____. În urma solicitării i s-a eliberat o copie a contractului de vânzare-cumpărare, care a fost depus în probațiune.

Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.


JUDECĂTORUL SINDIC,


Prin cererea înregistrată în data de 12 noiembrie 2012, la Tribunalul Specializat Cluj, lichidatorul judiciar F_____ V_______ F_______ M_____ desemnat să administreze procedura falimentului debitoarei __________________________, a solicitat repunerea în termenul de formulare a cererii de instituire a răspunderii personale și obligarea pârâtului M_______ A_____, în calitate de administrator statutar al debitoarei, la plata unei părți din pasivul societăți în sumă de 5.000 EUR, echivalentul sumei de 18.514 lei conform cursului BNR din data deschiderii procedurii.

În motivarea cererii de repunere în termenul de a formula cererea de instituire a răspunderii, lichidatorul judiciar a arătat că a fost în imposibilitate de a formula această cerere întrucât a intrat în posesia probelor care stau la baza acesteia doar în data de 31.10.2012. Prin sentința comercială nr. 5398/C/2009, din data de 23.11.2009, pronunțată de către Tribunalul Comercial Cluj, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX8, s-a dispus deschiderea procedurii generale a falimentului împotriva debitorului __________________________. Având în vedere că fostul lichidator judiciar, Manager CM IPURL, nu și-a îndeplinit la momentul trecerii în faliment a debitoarei atribuțiile prevăzute de Legea nr. 85/2006 și stabilite în procedură de către judecătorul sindic cu ocazia trecerii societății în faliment, lichidatorul judiciar a procedat ulterior, după data de 13.09.2010, data desemnării în calitate de lichidator, la publicarea notificării privind deschiderea procedurii generale a falimentului împotriva debitorului în Buletinul procedurilor de insolvență, la notificarea creditorilor înscriși în tabelul definitiv și la notificarea debitoarei. S-a solicitat administratorului special desemnat inițial în procedura debitoarei M_______ A__ M____ predarea actelor contabile ale debitoarei. Din lista de inventariere a bunurilor debitoarei întocmită la data de 31.12.2009, predată de către administratorul special s-a constatat existența în averea debitoarei a unui autoturism marca Skoda O______ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX. Solicitând informații cu privire la acest autoturism, administratorul special l-a informat că autoturismul a fost ridicat în mod abuziv de către Biroul Furturi Auto din cadrul Politiei Cluj în data de 07.09.2007, din localitatea Tureni. Aceasta a menționat că în urma demersurilor făcute nu s-a reușit recuperarea autoturismului. La solicitarea lichidatorului judiciar în vederea clarificării situației în care acest autoturism a fost ridicat de politie, administratorul special a predat în copie următoarele acte: dovada întocmită la data de 07.09.2007 de către agent șef O____ C_____, din cadrul J.P.J. Cluj, Biroul Furturi Auto, privind predarea autoturismului Skoda O______ Break, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, către acesta (nesemnată de părți); dovada întocmită la data de 11.09.2007 de către agent șef O____ C_____ din cadrul I.P.J. Cluj, Birou Furturi Auto, privind predarea unor bunuri existente în autoturismul Skoda O______ Break, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, către acesta; adresa către Inspectoratul de Poliție Județean Cluj, înregistrată cu nr. 563/12.09.2007; răspunsul organelor de poliție la adresa mai sus menționată, având nr. xxxxxx/01.11.2007; denunț către D.I.I.C.O.T. Cluj, din data de 11.09.2007; plângere referitoare la dosar nr. 323/P/2007, către P________ de pe lângă Curtea de Apel Cluj. Referitor la predarea autoturismului debitoarei, administratorul special a menționat că există un proces-verbal de predare-primire a autoturismului semnat de părți și de martorii prezenți, pe care îl va preda ulterior lichidatorului judiciar. În vederea recuperării autoturismului debitoarei marca Skoda O______ Break, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, ridicat de la sediul acesteia din localitatea Tureni, DN 1, nr. 33 A, jud. Cluj, la data de 07.09.2007, de către agentul șef O____ C_____, din cadrul I.P.J. Cluj, Biroul Furturi Auto, lichidatorul judiciar a formulat către IJP Cluj cererea nr. 482/22.09.2011, prin care a solicitat returnarea autoturismului către __________________________, proprietarul acestuia, iar în cazul nereturnării acestuia să se comunice motivele și temeiurile legale care împiedică acest lucru, care a fost motivul ridicării autoturismului de către organele de poliție și care au fost documentele care au stat la baza luării acestei decizii de către acestea. În urma acestei cereri, prin adresa nr. xxxxxx/OC/30.09.2011, recepționată la data de 06.10.2011, IPJ Cluj a răspuns adresei nr. 482 din 22.09.2011, privind autoturismul marca Skoda O______ Break, număr de înmatriculare XXXXXXXX, proprietatea S.C. M_______&M_______ S.R.L. că în cursul anului 2007 această unitate de poliție a avut spre soluționare dosarul penal nr. 6012/P/xxxxx/2007, privind reclamația de furt depusă de către F____ B___-F_____, ce avea ca obiect autoturismul în cauză. În urma activităților efectuate s-a stabilit ca în data de 09.05.2007, administratorul societății menționate, M______ A_____ a vândut în baza unui contract de vânzare-cumpărare autoturismul lui F____ B___-F_____. În data de 06/07.09.2007 M_______ A__ M____, mama lui M_______ A_____, fiind în posesia unei chei a autoturismului și neștiind că acesta a fost înstrăinat de fiul ei, l-a ridicat din locul de parcare situat în Cluj-N_____ și s-a deplasat cu acesta în ___________________________ ei, unde a fost găsit de organele de poliție, fiind ridicat și predat pe bază de dovadă lui F____ B___ F_____ care era proprietarul de drept al autoturismului. Referitor la predarea autoturismului debitoarei către organele de poliție, administratorul special M_______ A__ M____ a transmis prin e-mail, în data de 15.11.2011, o copie a procesului-verbal de predare-primire a autoturismului. Lichidatorul judiciar i-a solicitat în mai multe rânduri administratorului special al debitoarei să prezinte actul prin care a fost înstrăinat acest autoturism, dar s-a răspuns că nu există un asemenea act. Având în vedere răspunsul IPJ Cluj, lichidatorul judiciar i-a solicitat din nou administratorului special actul de vânzare a autoturismului către F____ B____ F_____ și documentele justificative privind încasarea contravalorii acestuia, însă acest act nu a fost predat. Instanța a solicitat informații de la Inspectoratul Județean de Poliție al Județului Cluj, cu privire la autoturismul aparținând debitoarei marca Skoda O______ Break, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, răspunsul organelor de poliție transmis la dosarul cauzei fiind următorul: „Lucrarea penală la care faceți referire, a fost înregistrata la noi sub nr. xxxxx/7078/2007 și a fost înaintată Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N_____, la 19.09.2007, cu soluție procedurală. Vehiculul marca Skoda O______ Break cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX a fost predat părții vătămate F____ B___-F_____… Nu deținem actul de predare al vehiculului, el aflându-se la dosarul sus menționat”. Având în vedere că nici în urma solicitării instanței, organele de poliție nu au pus la dispoziție actul în baza căruia autoturismul menționat a fost predat către F____ B___ F_____, lichidatorul solicitat din nou administratorului special, M_______ A__ M____, să-i pună la dispoziție actul prin care a fost înstrăinat acest autoturism. Aceasta a menționat că nu deține acest act și că va încerca să-1 obțină de la dosarul aflat la P________ de pe lângă Judecătoria Cluj-N_____. Deoarece nu a fost pus la dispoziția lichidatorului judiciar acest act, acesta a solicitat, prin adresa nr. 692/25.10.2012, Parchetului de pe lângă Judecătoria Cluj-N_____ să i se permită studierea dosarului nr. 7078/P/2007. În data de 31.10.2012 lichidatorul judiciar a consultat dosarul menționat și a constatat existența contractului de vânzare-cumpărare a autoturismului și procesul-verbal de predare-primire a autoturismului încheiat între organele de poliție și F____ B___ F_____, în data de 31.10.2012 fiindu-i eliberată o copie de pe contractul de vânzare-cumpărare. Din cuprinsul acestui contract încheiat în data de 09.05.2007 rezultă faptul că autoturismul Skoda O______, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost vândut către F____ B___ F_____ cu suma de 5.000 euro. Contractul a fost încheiat între S.C. M_______ & M_______ S.N.C., reprezentată prin M_______ A_____ și F____ B___ F_____, fiind semnat de părți și purtând ștampila societății.

În ceea ce privește cererea de instituire a răspunderii formulată împotriva pârâtului M_______ A_____, administratorul statutar al societății debitoare S.C. M_______ & M_______ S.R.L. lichidatorul judiciar a arătat că prin contractul de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit, încheiat în data de 09.05.2007 între S.C. M_______ & M_______ S.N.C., reprezentată prin M_______ A_____ și F____ B___ F_____, a fost vândut autoturismul Skoda O______, cu număr de înmatriculare CJ-
18-VSA, către F____ B___ F_____ cu suma de 5.000 euro. Având în vedere că autoturismul debitoarei a fost vândut, lichidatorul judiciar a solicitat, în scris, prin notificarea nr. 701/31.10.2012, comunicată prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire, pârâtului, în calitate de asociat unic și administrator statutar al debitoarei, cât și administratorului special M_______ A__ M____ predarea sumei de 5.000 euro încasată în urma vânzării autoturismului sau a documentelor justificative privind cheltuirea acestei sume în folosul societății. Notificarea trimisă pârâtului M_______ A_____ a fost făcută atât pe adresa de domiciliu înregistrata la ORC Cluj cât și pe adresa debitoarei. Notificarea făcută pe adresa de domiciliu din Cluj-N_____, ________________________, __________ întors cu mențiunea poștei „mutat de la adresă”. Notificarea făcută la sediul debitoarei din localitatea Tureni DN1, nr. 33A, județul Cluj a fost recepționată, la rubrica calitatea primitorului fiind menționat „soția”. Având în vedere ca notificarea comunicată pe adresa de domiciliu s-a întors cu mențiunea poștei „mutat de la adresă”, lichidatorul judiciar a solicitat, în data de 02.11.2012 Direcției Judeteane de Evidență a Persoanelor Cluj să confirme dacă acesta mai locuiește la adresa menționată sau în caz contrar să comunice noua adresă de domiciliu. Prin adresa nr. xxxxx din 07.11.2012 DIRECȚIA JUDEȚEANĂ DE EVIDENȚĂ A PERSOANELOR CLUJ a comunicat că pârâtul figurează în Registrul Național de Evidență a Persoanelor, componenta informatizată cu domiciliul actual în municipiul Cluj-N_____, ________________________, _________________ de reședință în altă locație. Notificarea către administratorul special M_______ A__ M____ a fost comunicată atât pe adresa din Cluj-N_____, ________________________, _______________ a fost returnată cu mențiunea poștei „mutat de la adresa”, cât și pe adresa debitoarei din localitatea Tureni, DN1, nr. 33 A, județul Cluj, unde a fost recepționată. Până la acest moment nu a fost predată lichidatorului judiciar suma de 5.000 euro încasată în urma vânzării autoturismului sau documentele justificative privind cheltuirea acestor sume în folosul societății. Având în vedere existența contractului de vânzare-cumpărare pentru un autovehicul folosit, încheiat în data de 09.05.2007, din care rezultă faptul că autoturismul Skoda O______, cu număr de înmatriculare XXXXXXXXX, a fost vândut de către debitoare reprezentată prin M_______ A_____ către numitul F____ B___ F_____ cu suma de 5.000 euro și ținând cont de faptul că administratorul statutar M_______ A_____ nu a prezentat documentele justificative privind cheltuirea sumelor încasate în folosul societății, lichidatorul judiciar consideră că acesta a folosit aceste sume în interes personal, prejudiciind debitoarea, contribuind prin aceasta la ajungerea societății în starea de insolvență, faptă ce intră sub incidența prevederilor art. 138, al. (1), lit. a) din Legea nr. 85/2006.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, în data de 14 februarie 2013, administratorul special al debitoarei M_______ A__ M____ a solicitat respingerea cererii de repunere în termenul de formulare a cererii de instituire a răspunderii, arătând că potrivit art. 139 din Legea nr. 85/2006 (în vigoare la momentul deschiderii procedurii de insolvență a ___________________________) acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de trei ani. Prescripția începe de la data la care a fost cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență dar nu mai târziu de doi ani de la data pronunțării deschiderii procedurii. Data pronunțării deschiderii procedurii a fost 29.09.2008, astfel că termenul de prescripție s-a împlinit în data de 29.09.2010. În contradicție cu acțiunea lichidatorului judiciar, s-a arătat că autoturismul Skoda O______ nu a fost vândut lui F____ B___ și în momentul de față se află în patrimoniul societății, iar în contabilitatea firmei nu sunt înregistrate actele care atestă în mod legal transferul de mijloc fix, adică factura fiscală și chitanța care dovedește plata mijlocului fix. Autoturismul menționat nu a fost vândut chiar dacă s-a întocmit un act de vânzare-cumpărare, acesta ținând loc de un act de garanție pentru dobânzi pe care administratorul societății trebuia să le achite lui F____ B___. Dobânzile au fost achitate în întregime, însă cu toate acestea F____ B___ nu a restituit autoturismul societății. Administratorul 1-a informat pe F____ B___ că această mașină este în proprietatea debitoarei și că el constituie gaj la bancă. Între timp, mașina a fost recuperată de către administratorul special, acesta neavând cunoștință despre existența vreunui act de înstrăinare. Deși societatea este proprietarul de drept al autoturismului organele de poliție au ridicat mașina în urma prezentării de către F____ B___ a unui act în urma căruia poliția a acționat în detrimentul dreptului firmei M_______ & M_______ SRL, dar s-a promis că mașina va sta în custodia poliției până când se va rezolva situația juridică a autoturismului în instanță. Potrivit prevederilor Legii nr. 85/2006 privind atribuțiile lichidatorului ar fi fost benefică o acțiune de recuperare a bunului de la F____ B___. Administratorul a procedat în spiritul Legii nr. 31/1990, valorificând patrimoniul societății pentru achitarea creditelor bancare a datoriilor către diverși creditori, a valorificat inclusiv avuțiile personale ca să acopere datoriile, dar aceste datorii nu au putut fi în întregime acoperite. Vechiul administrator judiciar a prezentat cauzele intrării în insolvență iar în cadrul adunării creditorilor s-a arătat că administratorul a procedat corect și a avut buna intenție de a achita obligațiile bancare și pe măsura încasării sumelor din vânzarea de produse să achite și celelalte obligații. În consecință, administratorul judiciar a tras concluzia că administratorul societății nu se face vinovat de încălcarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, iar creditorii nu au formulat obiecții.








Prin întâmpinarea depusă la dosar în data de 25 aprilie 2013, pârâtul M_______ A_____ a invocat excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, arătând că în cauză sunt aplicabile dispozițiile Decretului nr. 167/1958, în vigoare la momentul deschiderii procedurii insolvenței debitoarei. Deși acțiunea de atragere a răspunderii patrimoniale a administratorului ce formează obiectul prezentului dosar a fost depusă în data de 12 noiembrie 2012 pentru termenul din 18 februarie 2013, prevederile Cărții a VI-a (art. 2500-2556) din Noul cod civil nu sunt aplicabile, întrucât dispozițiile tranzitorii ale art. 201 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 stabilesc faptul că prescripțiile începute anterior intrării în vigoare a Noului Cod civil sunt și rămân supuse dispozițiilor legale care le-au instituit. Potrivit art. 139, al. 1 din Legea nr. 85/2006 (în vigoare la momentul deschiderii procedurii de insolvență împotriva debitoarei, 29.09/2008), acțiunea prevăzută de art. 138 se prescrie în termen de trei ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență dar nu mai târziu de doi ani de la data pronunțării deschiderii procedurii. Ca natură juridică, aceste termene sunt de prescripție extinctivă, cu caracter special, fiind aplicabile regulile privind suspendarea, întreruperea și repunerea în termen prevăzute în dreptul comun, Decretul nr. 167/1958. În speță, procedura insolvenței împotriva debitoarei a fost deschisă în data de 29.09.2008. Ca urmare, termenul de prescripție extinctivă pentru introducerea acțiunii s-a împlinit, cel târziu, la data de 29.09.2010. Termenul de prescripție a curs neîntrerupt, fără suspendări sau întreruperi, astfel cum chiar lichidatorul judiciar a recunoscut implicit, prin formularea cererii de repunere în termen. Cu privire la cererea de repunere în termen s-a arătat că repunerea în termenul de prescripție extinctivă este o măsură excepțională, care poate fi dispusă numai în cazuri „temeinic justificate”. În doctrina juridică s-a arătat că prin „cauze temeinic justificate” trebuie să se înțeleagă doar acele împrejurări care, fără a avea caracterul forței majore, sunt exclusive de culpă. Domeniul repunerii în termen începe unde încetează culpa și încetează unde începe forța majoră. În mod greșit lichidatorul judiciar și-a întemeiat în drept cererea de repunere în termen pe dispozițiile art. 103 C.pr.civ., acestea nefiind aplicabile întrucât se referă la termenele de decădere procedurale, iar nu la termenele de prescripție extinctivă a dreptului material la acțiune. În motivarea cererii de repunere în termen, lichidatorul judiciar nu a expus niciun motiv care să justifice cererea acestuia. În speță, instanța trebuie să analizeze dacă motivele invocate de către lichidatorul judiciar în susținerea cererii de repunere în termen exclud vreo culpă a acestuia. Reținând fără o asemenea verificare susținerile reclamantei și admițând cererea de repunere în termen, se poate ajunge la o greșită aplicare a legii, ignorându-se totodată cadrul normativ în care trebuia cercetată cererea de repunere în termen. Având în vedere că, potrivit considerentelor arătate, termenul de prescripție extinctivă pentru introducerea acțiunii s-a împlinit cel târziu la date de 29.09.2010, iar acțiunea a fost formulată în data de 12.11.2012, în baza art. 1, al. 1 din Decretul nr. 167/1958 și art. 81, al. l din Legea nr. 85/2004 excepția prescripției este întemeiată.

Pe fondul cauzei, pârâtul a arătat că cererea de instituirea a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar este nejustificată. Astfel, s-a arătat că autoturismul nu a fost înstrăinat. Actul intitulat „contract de vânzare-cumpărare” a fost încheiat la solicitarea lui Foro B___ ca o garanție pentru dobânzile ce trebuiau achitate acestuia, ca urmare a unui împrumut. Tocmai pentru că nu s-a realizat un transfer al dreptului de proprietate asupra autoturismului nu s-a întocmit factura fiscală și nu s-a emis chitanța pentru dovada achitării prețului, acte absolut indispensabile în cazul unei societăți comerciale. Deși dobânzile datorate au fost achitate, Foro B___ nu a restituit autoturismul, acesta fiind recuperat de pe stradă de către M_______ A__ M____. Organele de poliție au ridicat autoturismul și au menționat că acesta va rămâne în custodia lor până la soluționarea situației. Pârâtul a acționat în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 31/1990, respectiv a valorificat patrimoniul societății în vederea achitării creditelor bancare și a altor datorii către diverși creditori, a înstrăinat și bunuri personale pentru a achita toate datoriile, dar nu a fost suficient, fiind necesară declanșarea procedurii insolvenței împotriva debitoarei. De altfel, în cadrul adunării creditorilor administratorul judiciar a prezentat cauzele intrării în insolvență a societății, arătând că administratorul a acționat cu intenții bune și a procedat corect în administrarea societății, nefăcându-se vinovat de încălcarea vreunei dispoziții legale.

Prin sentința civilă nr. 2341/2013, pronunțată lîn data de 23 septembrie 2013 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Specializat Cluj a fost respinsă cererea formulată de către lichidatorul judiciar ca fiind prescrisă.

Prin decizia civilă nr. 509/2014, pronunțată în data de 21 ianuarie 2014 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX al Curții de Apel Cluj a fost admis recursul declarat de către __________________________ prin lichidatorul judiciar F_____ V_______ F_______ M_____ împotriva sentinței civile nr. 2341/23.09.2013 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului Specializat Cluj, care a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe, pe fond, acțiunea fiind în mod neîntemeiat respinsă ca fiind prescrisă.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Specializat Cluj în data de 3 februarie 2014, cu nr. XXXXXXXXXXXXXXXXX.

Analizând cererea formulată de către lichidatorul judiciar, judecătorul sindic reține următoarele:

Conform dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul debitorului persoană juridică ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de către membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului.

Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art. 138, lit. a-g. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii. Încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat, cuprins în actul constitutiv, atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului. Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.

Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudicierea acestora.

Referitor la raportul de cauzalitate, textul legal, dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, impune condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi. Fapta trebuie să fi produs starea de insolvență, respectiv încetarea plăților sau să fi constituit numai o condiție favorabilă producerii acestei stări.

Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai condiționarea stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. În măsura în care culpa îmbracă forma intenției, unele din faptele enumerate constituie de altfel infracțiuni. Procedura de antrenare a răspunderii este reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006, putând fi antrenată pentru întregul prejudiciu produs prin fapta săvârșită, prejudiciu ce se raportează la întreaga masă a creditorilor.

Judecătorul sindic apreciază că fapta pârâtului de a nu preda bunul ce trebuia să existe (autoturismul marca Skoda O______ cu nr. de înmatriculare XXXXXXXXX), conform ultimilor documente contabile identificate, poate fi încadrată în prevederile art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006, presupunându-se că acesta a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu.

În condițiile nepredării bunurilor aparținând debitoarei se prezumă existența unui raport de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul produs care constă în pasivul înregistrat în tabelul creditorilor. Raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art. 138 din Legea nr. 85/2006, prezumția având un caracter juris __________________ posibil a fi răsturnată prin proba contrarie.

În susținerea acestei poziții procesuale, judecătorul sindic va considera că după cum statuează și dispozițiile art. 138 din actul normativ menționat, poate fi antrenată răspunderea pentru pasivului debitoarei rămas neacoperit, iar acest pasiv al debitoarei este cel care rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor.

Considerentele de mai sus au demonstrat că cererea lichidatorului judiciar împotriva pârâtului este întemeiată și în consecință, în temeiul dispozițiilor art. 138, lit. a din Legea nr. 85/2006 ea va fi admisă astfel cum a fost formulată, urmând să fie obligat pârâtul să suporte o parte din pasivul debitoarei în sumă de 18.514 lei.

Dacă bunul se consideră că a fost vândut, ceea ce de fapt și rezultă din actele aflate la dosar, pârâtul trebuia să predea lichidatorului judiciar prețul acestuia, 5.000 euro sau echivalentul în lei a acestei sume, respectiv 18.514 lei. Cum prețul, deși s-a menționat în contractul de vânzare-cumpărare (fila 7 din dosarul inițial) că a fost achitat, el nu figurează ca fiind intrat în patrimoniul debitoarei și din acest punct de vedere dacă este privită acțiunea, ea este întemeiată. Pârâtul a folosit în interes personal bani primiți de la cumpărător în urma vânzării bunului, neînregistrând tranzacția în actele societății, fapt dealtfel și recunoscut.

Pe de altă parte, dacă s-ar accepta teza pârâtului și a administratorului special, bunul ar trebui să se afle în patrimoniul debitoarei și să fie predat lichidatorului judiciar. Atât pârâtul cât și administratorul special au învederat, constant, că ei nu au vândut niciodată autoturismul nimănui. Manoperele ce au avut ca scop garantarea unui împrumut luat cu un autoturism al societății, în condițiile în care această „garanție” a constat în încheierea unui contract de vânzare a bunului au fost săvârșite înainte de _________________________________. Prin urmare, dator să facă toate demersurile necesare pentru ca bunul să poată fi predat lichidatorului judiciar, este pârâtul, în calitate de fost administrator judiciar. Susținând acum că bunul nu a fost vândut, deși a fost încheiat un contract de vânzare-cumpărare în acest sens, atât pârâtul cât și administratorul special dau dovadă de rea-credință, din vina lor situația bunului fiind în prezent neclară iar bunul predat de către organele de poliție, în urma desfășurării unei anchete penale, presupusului cumpărător. Nu i se poate cere acum lichidatoului judiciar să facă demersurile legale necesare pentru a lămuri situația reală a bunului, în condițiile în care acesta are ca și dovadă a raproturilor contractuale doar contractul de vânzare-cumpărare, act combătut doar prin niște susțineri, fără alte dovezi, ale pârâtului și ale administratorului special. Aceasta, cu atît mai mult cu cât deși a avut posbilitatea, pârâtul nu a reușit să le convingă nici măcar pe organele de poliție asupra faptului că bunul este de fapt al societății și că acea vânzare a lui nu s-a petrecut în realitate.


PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

H O T Ă R Ă Ș T E:


Admite cererea formulată de către lichidatorul judiciar al debitoarei __________________________, F_____ V_______ F_______ M_____, împotriva pârâtului M_______ A_____, având domiciliul procesual ales în Cluj-N_____, ___________________________-16, ____________________ Center.

Îl obligă pe pârât să plătească suma de 18.514 lei, pasiv al debitoarei.

Cu drept de recurs în termen de șapte zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 17 februarie 2014.


JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,

I_____ P______ S____ M______



Publicitate

Alte spețe similare

  • Hotărârea 706/2014 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 263 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 2369/2013 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 3084/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 2723/2013 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 10/2016 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 637/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 2059/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 677/2013 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 490/2014 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 81/2016 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 31/2016 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 1474/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 548/2014 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 291/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 1308/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 290/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 1624/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 739/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 1557/2013 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 832/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 457/2012 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 5690/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 1058/2014 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 1182/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 2775/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 986/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 584/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 421/2013 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 599/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 344/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 255/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 1686/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 798/2012 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 1164/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 1945/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 246/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 603/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 43/2016 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 622/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 1881/2014 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 1142/2014 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 307/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 4828/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 1112/2013 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 1334/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 12/2016 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 1042/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 1513/2012 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 467/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 1479/2012 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 86/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 34/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Hotărârea 1188/2014 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 616/2012 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 406/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 2053/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Apel
  • Hotărârea 76/2014 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 620/2014 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Recurs
  • Hotărârea 205/2015 - Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 - Fond
  • Contacte

    Bd. Primaverii nr. 57, Sector 1, București

    office@avocatura.com

    Formular de contact

    Urmărește-ne în social media

    Acceptând să utilizați acest site, declarați în mod expres și implicit că sunteți de acord cu Termenii și Condițiile impuse de AVOCATURA COM S.R.L.
    Preluarea și reproducerea informațiilor și imaginilor publicate pe site-ul www.avocatura.com se poate face doar cu respectarea Termenilor și Condițiilor.

    Consultanță juridică online Termeni și Condiții Politica de confidențialitate Politica Cookies © Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025