Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C________
SECȚIA A II - A CIVILĂ
ÎNCHEIERE
Ședința publică din data de 15 Decembrie 2015
JUDECĂTOR SINDIC – I____ P____
GREFIER – O___ E___
S-a luat în examinare cererea de antrenare a răspunderii patrimonială reglementată de Legea nr. 85/2006, formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C________ – cu sediul în C________, ________________ nr. 18, în contradictoriu cu pârâtul C______ D_____ – cu domiciliul în Techirghiol, ________________________ nr. 24, județ C________ și domiciliul procesual ales în Techirghiol, ___________________________. 11, județ C________.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă pârâtul personal, legitimat cu C.I. ________ nr. xxxxxx, precum și asistat de av. P___ V_____, în baza împuternicirii avocațiale aflată la fila nr. 16 din dosar.
Procedura de citare este legal îndeplinită, conform dispozițiilor art. 155 și următoarele Cod procedură civilă.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Judecătorul sindic procedează la administrarea interogatoriului pârâtului, conform dispozițiilor art. 352 Cod procedură civilă, răspunsurile formulate de acesta fiind consemnate, conform dispozițiilor art. 354 Cod procedură civilă, la fila nr. 6 din dosar, după care:
Pârâtul, prin avocat, arată că nu mai are alte cereri de formulat sau alte probe de propus.
Judecătorul sindic, constatând că părțile nu mai au cereri de formulat și că nu mai sunt alte incidente de soluționat, declară deschise dezbaterile și acordă cuvântul asupra prezentei cereri.
Pârâtul, prin avocat, solicită respingerea acțiunii, ca nefondată. Precizează că, față de probele depuse la dosar, nu poate fi vorba despre o deturnare a sumelor în interesul personal al pârâtului, deoarece profitul era foarte mic. Cu privire la neînscrierea debitoarei ca și plătitoare de TVA, a fost din eroarea contabilei. Iar debitele se datorează amenzilor primite de debitoare. De asemenea, arată că a făcut dovada că a ținut contabilitatea potrivit dispozițiilor legale. Pentru toate motivele arătate în cuprinsul întâmpinării, solicită respingerea acțiunii.
Judecătorul sindic constată că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei și o reține pentru deliberare și pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC
Având nevoie de timp pentru a delibera,
DISPUNE
Amână pronunțarea la data de 22.12.2015.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 15.12.2015.
JUDECĂTOR SINDIC,
I____ P____ GREFIER,
O___ E___
Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX
ROMÂNIA
TRIBUNALUL C________
SECȚIA A II - A CIVILĂ
SENTINȚA CIVILĂ NR. 3084
Ședința publică din data de 22 Decembrie 2015
JUDECĂTOR SINDIC – I____ P____
GREFIER – O___ E___
S-a luat în examinare cererea de antrenare a răspunderii patrimonială reglementată de Legea nr. 85/2006, formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C________ – cu sediul în C________, ________________ nr. 18, în contradictoriu cu pârâtul C______ D_____ – cu domiciliul în Techirghiol, ________________________ nr. 24, județ C________ și domiciliul procesual ales în Techirghiol, ___________________________. 11, județ C________.
Dezbaterile au avut loc în ședința publică din data de 15.12.2015, fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă cu prezenta sentință civilă, iar judecătorul sindic a amânat pronunțarea la data de 22.12.2015, pentru când:
JUDECĂTORUL SINDIC
Asupra cauzei de față, constată:
Prin cererea formulată la data de 7.04.2015, înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, D____ G_____ - AJFP C________, în calitate de creditor al debitoarei ORTOFRUCT SRL, a învestit judecătorul sindic cu soluționarea cererii întemeiate pe dispozițiile art.138 lit. c și d din Legea nr.85/2006 privind antrenarea răspunderii patrimoniale a pârâtului C______ D_____ pentru plata pasivului ORTOFRUCT SRL , în faliment.
În motivarea acțiunii, reclamantul creditor învederează că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. c și d din Legea 85/2006 respectiv: c) a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți;d) a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitatea cu legea.” și că în cauză sunt întrunite condițiile răspunderii civile delictuale reglementate de art. 998-999 Cod civil.
Astfel, așa cum reiese din declarația de creanță depusă de D____ debitoarea nu și-a achitat obligațiile de plată în termenul legal, iar acest aspect nu poate fi decât consecința unui management defectuos și a lipsei de interes a administratorilor în plata datoriilor către bugetul de stat. Debitorul s-a sustras de la plata obligațiilor fiscale, iar lipsa de interes în achitarea obligațiilor fiscale către bugetul de stat a dus la majorarea acestora și la declanșarea falimentului.
În raportul privind cauzele care au determinat ajungerea societății în stare de insolvență lichidatorul judiciar a menționat faptul că nu a intrat în posesia documentelor contabile, fiindu-i predate numai unele acte, motiv pentru care nu a putut întocmi raportul prevăzut de art. 59 din Legea 85/2006 în ceea ce privește art. 138.
În aceste condiții, reclamantul prezumă că fostul administrator nu numai că a ținut o contabilitate fictivă, dar a și încercat să se sustragă și să dea explicații despre societate.
Răspunderea instituită prin art. 138 este o răspundere delictuală specială care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.
Relativ la cerințele antrenării răspunderii civile delictuale, conform art. 998-999 Cod Civil, reclamantul a arătat:
Prejudiciul –este format din pasivul debitoarei și este cuantificat prin declarațiile de creanță înregistrate în tabelul definitiv.
În ce privește faptele ilicite, arată că se circumscriu prevederilor art. 169 lit. c, d și e întrucât neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea poate favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe care au generat dobânzi sau penalități.
Deși starea de insolvență era prezentă și iminentă administratorul nu a întreprins demersurile necesare pentru a limita valoarea debitelor către terți deși avea această obligație potrivit art. 27din Legea nr.85/2006.
Raportul de cauzalitate între faptă și prejudiciu este prezumat de lege prin dispozițiile art. 73 din Legea 31/1990.
Vinovăția se apreciază chiar prin existența unei culpe, în orice formă a acesteia.
În drept, creditorul reclamant a invocat prevederile art.138 lit. c și d din Legea nr.85/2006.
Legal citat, pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii și s-a prezentat în instanță pentru a răspunde la interogatoriu, declarațiile acestuia fiind consemnate în dosar.
Arată pârâtul că reclamanta se oprește la teorii, neaducând nici un fel de dovezi în acțiune, motivele fiind indicate generic. Nu a făcut proba principalei condiții de existență a faptei prevăzută de art.138 lit. c din Legea nr.85/2006 respectiv, deși a cunoscut dificultățile financiare ale societății și creșterea pasivului ar fi dispus cu rea credință și în interes personal continuarea activității comerciale, în scopul obținerii de ajantaje pe seama și în detrimentul societății.
Societatea a fost sancționată în mod succesiv .
Pârâtul a predat lichidatorului toate actele pe care le avea în posesie. În ipoteza în care unele documente ar fi lipsit, nu era obligația sa să întocmească documentele contabile , ci a contabilelor angajate: Z______ A_____ și C____ A___.
În opinia sa, motivul principal al stării de insolvență trebuie văzut în neglijența contabilei care a omis să înregistreze societatea în scopuri de TVA începând cu data de 1.09.2010, motiv pentru care a fost calculat TVA retroactiv în cuantum de 91.554 lei până la 31.03.3012.
În calitate de administrator, nu a fost la curent cu obligativitatea înregistrării și depunerii declarației 010.
Reclamanta nu a precizat în concret cum a deturnat o parte din activul societății, invocând prezumții nejustificate.
Chiar dacă starea de insolvență a fost rezultatul unor decizii greșite la nivel economic, managementul defectuos nu se încadrează printre faptele limitativ prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.
Pentru dovedirea apărărilor din întâmpinare pârâtul a anexat înscrisuri( filele 14-223).
Pentru a se pronunța, judecătorul sindic a atașat dosarul nr. XXXXXXXXXXX14
Analizând actele și lucrările dosarului se reține:
Prin sentința civilă nr. 2228/2.09.2014 la solicitarea D____ G_____ - AJFP C________ s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței față de debitoarea ORTOFRUCT SRL fiind desemnat CII Cînciu M______ în calitate de administrator judiciar. Prin aceeași sentință s-a respins ca tardiv formulată contestația debitoarei.
În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege în sarcina sa, administratorul judiciar a întocmit tabelul definitiv al obligațiilor debitoarei.
Prin rapoartele întocmite conform art. 21 și art. 59 din Legea 85/2006 privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei, administratorul judiciar a arătat că a făcut analiza economico financiară asupra activității debitoarei pe baza indicatorilor din situațiile financiare întocmite în ultimii 7 ani de activitate ( 2008-2014).
A subliniat că începând cu anul 2012 societatea a desfășurat activitate neprofitabilă. Datoriile provin din datorii către bugetul de stat și contractarea unui credit bancar. Cea mai mare parte din creanța cu care s-a înscris D____ nu se regăsește în evidența contabilă.
La data de 31.07 2014 activele imobilizate sunt alcătuite din disponibilități bănești în valoare de 604 lei.
La data intrării în insolvență societatea nu avea în patrimoniul său bunuri mobile sau imobile.
Începând cu 2012 societatea și-a restrâns activitatea ceea ce a condus la reducerea veniturilor și imposibilitatea de asigurare de resurse financiare care să susțină continuarea activității.
În anul 2012, urmare unui control de fond, s-au calculat debite suplimentare și implicit dobânzi și penalități ca urmare a faptului că societatea nu s-a declarat plătitoare de TVA prin depășirea plafonului. Odată cu stabilirea acestor debite, societatea și-a încetat activitatea.
Prin raportul de activitate nr. 2 întocmit pentru termenul din 3.02.2015, administratorul judiciar a menționat că administratorul statutar a procedat la predarea sumei de 579 lei din casieria societății, sens în care a întocmit raport privind fondurile obținute din lichidare în conformitate cu art. 122 din Legea 85/2006.
Administratorul judiciar nu a identificat elementele prevăzute de art. 138 pentru susținerea unei cereri de antrenare răspundere.
Acțiunea este întemeiată în parte sub aspectul angajării răspunderii conform art. 138 lit. d din Legea 85/2006 pentru o parte din pasivul debitoarei și va fi admisă cu această mențiune pentru următoarele considerente:
Răspunderea persoanelor implicate în conducerea, supravegherea sau activitatea debitoarei ajunsă în stare de insolvență este o răspundere civilă pentru fapta proprie ce întrunește cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.
Fiind vorba de o formă specifică de răspundere civilă delictuală, antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere în temeiul art. 138 din Legea nr.85/2006 presupune îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale prevăzute de art.998-999, în prezent art. 1357 și urm. Cod civil:
- existența faptei ilicite;
- existența unui prejudiciu;
- existența vinovăției;
- existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere presupune cu necesitate probarea îndeplinirii fiecăreia dintre cele 4 condiții enumerate mai sus, cu specificația că fapta ilicită trebuie să facă parte dintre cele enumerate limitativ la art.138 din Legea nr.85/2006, iar prejudiciul trebuie raportat la patrimoniul debitoarei ajunsă în stare de insolvență prin cauzarea, cu vinovăția cerută de lege, a acestei stări de către persoanele prevăzute de textul art.138 din Legea nr.85/2014.
Faptele enumerate de dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 trebuie să fi contribuit la insuficiența activului, deci la ajungerea societății în stare de insolvență vădită.
Din această perspectivă, fapta imputată de creditorul reclamant și evidențiată de administratorul judiciar în rapoartele întocmite respectiv neținerea contabilității în conformitate cu legea se confirmă.
În îndeplinirea atribuțiilor prevăzute de lege, administratorul judiciar a relevat săvârșirea de către administratorul statutar al debitoarei falite care de altfel a confirmat aceste aspecte a următoarelor fapte, susceptibile de a sta la baza antrenării răspunderii patrimoniale:
- societatea nu s-a declarat plătitoare de TVA prin depășirea plafonului, astfel încât în urma unui control de fond s-au calculat debite suplimentare și implicit dobânzi și penalități.
- cea mai mare parte din creanța cu care s-a înscris D____ nu se regăsește în evidența contabilă întocmită de debitoare.
Prin neîntocmirea documentației financiar contabile conform legislației în materie se dovedește îndeplinirea precară a îndatoririlor legale prevăzute de art.73 din Legea nr. 31/1990.
Neconformitatea înregistrărilor contabile, a declarațiilor prevăzute de lege, nereflectarea corectă și la zi a operațiunilor economice desfășurate de debitoare creează prezumția simplă a inexistenței unei contabilități conforme cu legea, prezumție a cărei răsturnare cădea în sarcina administratorului social.
- au fost constatate încălcări ale legii fiscale în mod succesiv.
Aceste fapte reținute în sarcina pârâtului, în calitate de administrator statutar, se circumscriu ipotezei prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea 85/2006, întrucât:
Potrivit art. 1 al.1 din Legea 82/2001
Societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, institutele naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice au obligația să organizeze și să conducă contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, respectiv contabilitatea financiară și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității.
În acest sens, debitoarea era obligată să-și conducă contabilitatea și să întocmească situații financiare anuale, evidențiind orice operațiune economico-financiară pe bază de documente justificative.
Potrivit art. 9 din Legea 82/2001
Documentele oficiale de prezentare a activității economico-financiare a persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (1)-(4) sunt situațiile financiare anuale, întocmite potrivit reglementărilor contabile aplicabile și care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziției financiare, performanței financiare și a altor informații, în condițiile legii, referitoare la activitatea desfășurată.
Potrivit art. 11 din Legea 82/2001
Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității(…)revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării entității respective.
Nerespectând aceste obligații administratorul statutar nu a putut avea o imagine fidelă a poziției financiare, a performanței financiare a societății și a celorlalte informații referitoare la pasivul debitoarei, nefiind în măsură să acționeze pentru remedierea consecințelor activității sale.
Administratorul statutar a creat astfel condițiile favorabile apariției stării de insolvență și îi va fi atrasă răspunderea pentru sumele menționate în titluri executorii fiscale cu titlu de amenzi și cheltuieli de executare silită care adiționate însumează 10.051 lei.( necontestate în conformitate cu Codul de procedură fiscală).
Prejudiciul a fost cauzat, astfel, în mod direct debitoarei și în mod indirect creditorilor înregistrați în tabelul obligațiilor.
Relativ la celelalte condiții prevăzute de art.998/art. 1357 din codul civil se constată că existența certă a prejudiciului și raportul de cauzalitate sunt deduse atât din împrejurarea că societatea debitoare se află în încetare de plăți, cât și din imposibilitatea satisfacerii creanțelor creditorilor înscriși în tabel din averea societății.
Raportul de cauzalitate este prezumat de lege cât timp se dovedește săvârșirea uneia din faptele enumerate la art.138 din lege.
Cauzarea stării de insolvență înseamnă producerea unui prejudiciu în patrimoniul debitoarei, stare care afectează indirect și pe creditorii care ajung în imposibilitatea recuperării creanțelor deținute față de debitoare.
Odată deschisă procedura insolvenței este dovedit prejudiciul produs debitoarei, iar incorectitudinea documentelor contabile întocmite pe parcursul desfășurării activității comerciale induce ideea că administratorii societății au urmărit cu intenție aducerea societății în stare de insolvență.
Legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită, respectiv nerespectarea și aplicarea legii, și starea de insolvență este de asemenea dovedită.
Lipsa de pricepere în conducerea activității, managementul neperformant constituie temeiuri pentru antrenarea răspunderii personale patrimoniale în condițiile în care se constată existența neregulilor în ținerea contabilității, nerespectarea obligațiilor fiscale.
Față de aceste considerente, în absența unor probe pertinente ale pârâtului în sensul organizării și conducerii contabilității cu respectarea dispozițiilor legale în materie fiscală, constatării nelegalității aplicării sancțiunilor contravenționale și efectuării de cheltuieli de executare silită, desfășurării activității conform scopului pentru care a fost constituită societatea debitoare și fără eludarea obligațiilor fiscale, in temeiul art.138 alin.1 lit. d) din Legea 85/2006, judecătorul sindic va admite în parte cererea si va dispune ca suma de 10.051 lei din pasivul debitoarei să fie suportat de pârât in
In temeiul art.140 din Legea 85/2006, sumele obținute vor intra in averea debitoarei, în insolvență si vor fi destinate acoperirii pasivului.
În referire la art. 138 lit.c din Legea 85/2014, se reține:
Responsabilitatea pârâtului administrator nu poate fi angajată în condițiile în care reclamantul creditor nu a probat, sub nici un aspect, intenția acestuia de a frauda interesele creditorilor prin continuarea activității ce ducea la încetarea de plăți.
Simpla afirmație a reclamantului cu privire la continuarea activității care ar fi creat un prejudiciu creditorilor înscriși în tabelul obligațiilor nu este suficientă pentru a se reține vinovăția și pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială.
Textul de lege invocat de reclamant ca temei al acțiunii promovate prevede existența unui interes personal în continuarea activității ce nu a fost amintit și nici dovedit în cauză.
Reclamantul nu a precizat actele materiale efective și concrete pe care le-ar fi comis pârâtul și care a condus în mod vădit la încetarea plăților, cu atât mai mult cu cât în raportul întocmit conform art. 59 din Legea 85/2006, administratorul judiciar a menționat că după controlul de fond din 2012 debitoarea nu a mai desfășurat activități comerciale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite cererea formulată de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C________ – cu sediul în C________, ________________ nr. 18, în contradictoriu cu pârâtul C______ D_____ – cu domiciliul în Techirghiol, ________________________ nr. 24, județ C________ și domiciliul procesual ales în Techirghiol, ___________________________. 11, județ C________, în parte .
În temeiul art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței,
Dispune ca parte din pasivul debitoarei ORTOFRUCT SRL, respectiv suma de 10.051 lei să fie suportat din averea personală a pârâtului C______ D_____.
Sumele obținute prin valorificarea bunurilor din averea pârâtului vor intra în patrimoniul debitoarei ORTOFRUCT SRL și vor fi destinate acoperirii pasivului.
Executorie.
Cu apel în 30 zile de la comunicare .
Pronunțată în ședință publică, azi, 22.12.2015.
JUDECĂTOR SINDIC,
I____ P____ GREFIER,
O___ E___
Red. Jud. I.P.
25.01.2016 – 4ex.
ROMÂNIA
Tribunalul C________
Secția a II – a Civilă
__________________ nr. 31
Dosar XXXXXXXXXXXXXXXX
COMUNICARE
Sentința civilă nr. 3084/22.12.2015
Către,
[2)]..................................................................................................................
(lista anexă)
Se comunică, alăturat, copia sentinței civile nr. 3084/22.12.2015, pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXXX, de Tribunalul C________, Secția a II – a Civilă, privind debitorul ______________________>– cu sediul în loc. Techirghiol, __________________ nr. 24, județ C________, CUI xxxxxxxx, înmatriculată în Registrul comerțului sub nr. JXXXXXXXXXXXX.
Parafa președintelui instanței, Grefier,
(semnătura și ștampila)
LISTĂ ANEXĂ:
Reclamanta:
DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE G_____ prin ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE C________ – cu sediul în C________, ________________ nr. 18,
Pârâtul:
C______ D_____ – cu domiciliul în Techirghiol, ________________________ nr. 24, județ C________ și domiciliul procesual ales în Techirghiol, ___________________________. 11, județ C________
Termeni și Condiții
Politica de confidențialitate
Politica Cookies
© Copyright Avocatura.com SRL 2003-2025