ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA A II-A CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX

D E C I Z I A nr.460

Ședința publică din data de 17 iunie 2015

Președinte - I____ S_______

Judecător – A___ L______ S___

Grefier - M______ I______

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, _____________________. 22, județul Prahova împotriva sentinței nr. 52 din data de 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții D___ T___ domiciliat în Vălenii De M____, _______________________. 11, județul Prahova și cu S_____ M____, domiciliată în Ploiești, Sabinelor, nr. 6, ___________. A, ______________________.

Cerere de apel scutită de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

La apelul nominal făcut în ședință publică au lipsit părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care,

Se învederează instanței că la dosarul cauzei, prin Serviciul registratură, sub nr. xxxxx din data de 9 iunie 2015, s-au depus relațiile solicitate de la Serviciul Public Comunitar Local de Evidență a Persoanelor Vălenii de M____, în cuprinsul cărora se menționează că intimatul-pârât D___ T___ figurează cu același domiciliu, respectiv în Vălenii De M____, _______________________. 11, județul Prahova.

Curtea, având în vedere împrejurarea că apelanta, prin cererea de apel, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, față de actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra apelului.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe în data de 06.10.2014 cu numărul XXXXXXXXXXXXX Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova , în calitate de creditor al ___________________ SRL , a formulat cerere de atragere a răspunderii patrimoniale a reprezentanților societății, respectiv D___ T___ și S_____ M____ , în calitate de asociați, cetățeni români, solicitând ca instanța să dispună ca pasivul societății, în cuantum de 1.850 lei să fie suportat de aceștia.

În motivare, s-a arătat că prin încheierea Tribunalului Prahova - Secția C_________ Administrativ și Comercial - Birou F_______ din data de 22.04.2014 pronunțată în dosarul de insolvență nr.XXXXXXXXXXXXX* s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență a debitorului ___________________ SRL la cererea debitoarei, lichidator judiciar fiind numit Leavis C___ IPURL. În îndeplinirea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar a procedat la întocmirea tabelului definitiv al creanțelor împotriva societății debitoare, prevăzut de lege, stabilind pasivul societății în cuantum de 1.850 lei, creanța A.J.F.P. Ploiești fiind creanță bugetară în cuantum de 1.850 lei, reprezentând un procent de 100 % din masa credală.

Potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr.85/2006, „debitorul aflat în stare de insolvență este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen maxim de 30 zile de la apariția stării de insolvență”.

Deși se afla în încetare de plăți, debitoarea prin reprezentantul sau legal, nu s-a adresat tribunalului cu o cerere prin care să solicite deschiderea procedurii de insolvență, continuând o activitate care ducea în mod vădit la pierderi. Scopul instituirii răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138 este acela de a asigura acoperirea pasivului rămas în patrimoniul debitorului după lichidarea bunurilor și distribuirea sumelor obținute. Răspunderea persoanelor menționate la art. 138 este condiționată de existența unui pasiv neacoperit, stare de fapt existentă în prezenta cauză.

A învederat reclamanta că debitorul, deși avea dificultăți financiare, a continuat activitatea, ceea ce până la urma a determinat (fiind vădit un asemenea deznodământ) încetarea plaților și starea de insolvență. Mai mult decât atât, nu a existat o strategie managerială viabilă și debitorul a derulat activități comerciale riscante care au atras insolvență.

În concluzie, a solicitat reclamanta atragerea răspunderii patrimoniale a asociatului societății debitoare, respectiv obligarea acestuia la plata pasivului neacoperit, în cuantum de 1.850 lei.

În drept, s-au invocat dispozițiile art.138 alin. (1) lit. c), din Legea nr.85/2006.

Pârâtul, legal citat, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii formulate de reclamantă, în speța depusă judecății nefiind întrunite condițiile antrenării răspunderii patrimoniale, nefiind dovedită de către reclamantă legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

La termenul de judecată din 22.01.2015 instanța de fond a invocat din oficiu excepția inadmisibilității cererii de atragere răspundere în raport de dispozițiile art. 138 alin.1 și 3, art.140, art.142 din Legea 85/2006.

Pe baza probatoriilor cu înscrisuri administrate în cauză, prin sentința nr. 52 din data de 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, a fost admisă excepția inadmisibilității, fiind respinsă cererea de atragere a răspunderii patrimoniale creditoarea Administrația Finanțelor Publice în contradictoriu cu pârâții D___ T___ și S_____ M____, ca inadmisibilă.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul sindic a reținut următoarele:

Prin sentința comercială pronunțată în data de 04.04.2014 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX Tribunalul Prahova, Secția a II-a Comercială s-a deschis procedura simplificată a falimentului împotriva debitoarei și a desemnat lichidatorul judiciar.

Prin rapoartele de activitate lichidatorul judiciar a arătat că debitoarea nu deține bunuri în patrimoniu prin a căror valorificare să acopere creanțele creditorilor și a menționat că nu poate depune un raport privind cauzele și împrejurările falimentului debitoarei, întrucât nu i-au fost prezentate actele prevăzute de art.28 din Legea nr.85/2006.

Prin sentința comercială pronunțată în data de 11.06.2014 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX*, Tribunalul Prahova Secția a II-a Comercială a dispus închiderea procedurii debitoarei în temeiul art. 131 din Legea insolventei nr. 85/2006, precum și radierea societății din Registrul Comerțului.

La 06.10.2014 creditoarea Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală prin Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Ploiești a solicitat instanței ca pasivul debitoarei sa fie suportat de către pârâții D___ T___ și S_____ M____ în baza art.138 lit. c) și d) din Legea nr.85/2006.

Tribunalul a reținut că în raport de dispozițiile art.138 alin.1 și 3, art.140, art.142 din Legea 85/2006, acțiunea întemeiată pe dispozițiile art.138 nu poate fi formulată decât până la închiderea procedurii, după acest moment fiind posibilă doar executarea silită a hotărârii pronunțată în baza articolului menționat, or în cauza creditoarea a formulat acțiunea la 06.10.2014, după închiderea procedurii la 11.06.2014.

Împrejurarea că potrivit art. 139 din Legea insolvenței, acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani, care curge de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de doi ani de la data pronunțării deschiderii procedurii, nu reprezintă un argument legal care să conducă la concluzia că această cerere poate fi formulată și după închiderea procedurii.

Sigur că în cadrul termenului de prescripție prevăzut de art. 139 din Legea insolvenței această cerere poate fi formulată oricând, însă condiția care trebuie îndeplinită este aceea că procedura să nu se fi închis, întrucât, așa cum s-a menționat, după închiderea procedurii legea prevede doar posibilitatea executării silite a hotărârii obținute în temeiul art. 138 din lege.

În aceste condiții, judecătorul sindic a admis excepția inadmisibilității cererii invocată din oficiu și, în consecință, a respins cererea de atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței primei instanțe a declarat apel reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Prahova, criticând-o ca nelegală și netemeinică.

În motivarea apelului, reclamanta arată că prin încheierea Tribunalului Prahova - Secția C_________ Administrativ și Comercial - Birou F_______ din data de 04.04.2014 pronunțată în dosarul de insolvență nr. XXXXXXXXXXXXX* s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență a debitoarei Moara Lui T_____ SRL la cererea debitoarei.

În îndeplinirea atribuțiilor sale, lichidatorul judiciar desemnat în cauză a procedat la întocmirea tabelului definitiv al creanțelor împotriva societății debitoare, prevăzut de lege, stabilind pasivul societății în cuantum de 1.859 lei, creanța creditoarei-reclamante fiind creanță bugetară în cuantum de 1.859 lei, reprezentând un procent de 100 % din masa credală.

Potrivit dispozițiilor art. 27 din Legea nr. 85/2006, debitorul aflat în stare de insolvență este obligat sa adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor prezentei legi, în termen maxim de 30 zile de la apariția stării de insolvență.

Deși se afla în încetare de plați, debitoarea prin reprezentantul sau legal, nu s-a adresat tribunalului cu o cerere prin care sa solicite deschiderea procedurii de insolventa, continuând o activitate care ducea în mod vădit la pierderi.

Susține apelanta că scopul instituirii răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138 este acela de a asigura acoperirea pasivului rămas în patrimoniul debitorului după lichidarea bunurilor și distribuirea sumelor obținute.

Răspunderea persoanelor menționate la art. 138 este condiționată de existența unui pasiv neacoperit, stare de fapt existentă în cauză.

Învederează apelanta că debitoarea, deși avea dificultăți financiare, a continuat activitatea, ceea ce până la urmă a determinat încetarea plaților și starea de insolvență.

Mai mult decât atât, apreciază că nu a existat o strategie managerială viabilă și debitoarea a derulat activități comerciale riscante care au atras insolvența.

Arată apelanta că până la data formulării cererii de atragere în baza art. 138 lit. c, nu i-a fost comunicată sentința de închidere a procedurii, în conformitate cu dispozițiile art. 135 din Legea nr. 85/2006. Astfel, față de această împrejurare, consideră că se află în interiorul termenului de apel împotriva sentinței menționate,

întrucât aceasta nu a devenit irevocabila.

Mai mult decât atât, ca urmare a pronunțării sentinței de închidere a procedurii insolvențe, judecătorul sindic se consideră dezinvestit de la data rămânerii irevocabile a sentinței.

Pentru considerentele expuse, apelanta solicită admiterea apelului așa cum a fost formulat și pe fondul cauzei, admiterea cererii de instituire a răspunderii, în sensul atragerii răspunderii patrimoniale a asociaților societății debitoare, respectiv obligarea acestora la plata pasivului neacoperit, în cuantum de 1.859 lei potrivit dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. c), din Legea nr.85/2006.

În cadrul procedurii prealabile fixării primului termen de judecată, intimata-pârâtă S_____ M____ a formulat întâmpinare, solicitând respingerea apelul nefondat și implicit a cererii de atragere a răspunderii.

De asemenea, apelanta-reclamantă a depus răspuns la întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă.

Examinând sentința apelată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente în cauză, Curtea reține că apelul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:

Prima condiție a răspunderii civile delictuale se referă la săvârșirea uneia dintre faptele enumerate limitativ de lege. Nici o faptă gravă care nu se încadrează între cele prevăzute de art. 138 nu poate angaja răspunderea persoanelor prevăzute de acest text de lege. Pe de altă parte, între fapta ilicită și prejudiciu trebuie să existe o relație de la cauză la efect. Conform art. 138 alin. 1 răspunderea va fi angajată numai dacă persoana împotriva căreia se exercită acțiunea a „cauzat starea de insolvență a debitorului”. Săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele prevăzute limitativ de lege și existența unui prejudiciu sunt două condiții necesare, dar nu suficiente pentru a putea fi antrenată răspunderea unei persoane în temeiul art. 138. Pentru existența acțiunii este necesar să se probeze că prin săvârșirea faptei de către subiect a fost cauzat un prejudiciu debitorului și, indirect creditorilor. Deci, trebuie să se rețină că insolvența a fost determinată în tot sau în parte de fapta ilicită a persoanei împotriva căreia este exercitată acțiunea în răspundere.

În cauza de față recurenta a formulat acțiunea în temeiul unor prezumții, la data de 06.10.2014, însă, instanța de fond a apreciat acțiunea ca fiind inadmisibilă dat fiind momentul depunerii acesteia, respectiv după închiderea procedurii debitoarei (sentința civilă pronunțată în data de 11 iunie 2014 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX).

Susținerile formulate în fața instanței de recurs au vizat temeinicia cererii, în final apreciindu-se că în cauză se impune examinarea acțiunii formulate dat fiind momentul formulării acestei acțiuni.

Raportat la dispozițiile art. 138, art. 139, art. 140 și art. 142 din Legea nr.85/2006 ce reglementează exercitarea acțiunii de atragere a răspunderii și executarea silită împotriva persoanelor prevăzute la art. 138 alin. (1), se apreciază că instanța de fond în mod corect a apreciat că în cazul în speță acțiunea nu este admisibilă, procedura fiind închisă, după închiderea procedurii legea prevăzând numai posibilitatea executării silite a hotărârii obținute în temeiul art. 138 din lege.

Mai mult decât atât, este de reținut de asemenea, că la data de 11.06.2014, judecătorul sindic a constatat că raportul prin care s-a solicitat închiderea procedurii a fost publicat în BPI conform dovezii nr. xxxxxx/05.06.2014, iar împotriva acesteia nu au fost formulate obiecțiuni, astfel că s-a dispus închiderea procedurii de faliment.

În considerarea celor expuse anterior, Curtea constată că soluția pronunțată de către instanța de fond este în acord cu dispozițiile legale aplicabile, context în care, în baza art. 480 alin.(1) din Noul Cod de procedură civilă, va respinge ca nefondat apelul, menținând ca legală și temeinică sentința instanței de fond.

Pentru aceste motive

În numele legii

D E C I D E

Respinge apelul declarat de reclamanta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE PRAHOVA, cu sediul în Ploiești, _____________________. 22, județul Prahova împotriva sentinței nr. 52 din data de 22 ianuarie 2015, pronunțată de Tribunalul Prahova, în contradictoriu cu pârâții D___ T___ domiciliat în Vălenii De M____, _______________________. 11, județul Prahova și cu S_____ M____, domiciliată în Ploiești, Sabinelor, nr. 6, ___________. A, ______________________, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 17 iunie 2015.

Președinte Judecător

I____ S_______ A___ L______ S___

Grefier

M______ I______

Red. ALS

Tehnored. MI

5 ex./ 15.07.2015

d.f.XXXXXXXXXXXXX

j.f.C_______ I______

Operator date cu caracter personal,

nr. notificare 3120/2006