Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 28 Ianuarie 2015

Președinte - D__ A______

Grefier C_______ M______ N___

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 146/2015

Pe rol judecarea cauzei civile privind pe reclamanta A___ I____ în contradictoriu cu pârâtul L____ V_____, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă reclamantul prin reprezentant N_______ O___, lipsă fiind pârâtul.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care, nemaifiind alte solicitări, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul la fond.

Reprezentantul reclamantei solicită admiterea acțiunii așa cum a fost formulată.

Declarând dezbaterile închise, cauza a rămas în pronunțare.

JUDECĂTORUL-SINDIC,

Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX reprezentanții reclamatei A___ I____ au solicitat atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului L____ V_____ administrator statutar al debitoarei falite ________________ pentru prejudiciul patrimonial produs creditorilor.

În urma analizei financiar-fiscale desfășurată de reprezentanții creditorului bugetar s-a sintetizat faptul că pârâtul a omis să mai depună declarațiile fiscale ulterior anului 2008. Totodată, administratorul statutar nu s-a mai preocupat de ținerea evidenței financiare, a acumulat datorii, fapt ce conduce la concluzia că pârâtul a continuat activitatea în interes personal.

Au precizat că administratorul statutar al debitoarei a dat dovadă de pasivitate în ceea ce privește situația societății debitoare și deși se afla într-o stare iminentă de insolvență a refuzat să formuleze cerere în conformitate cu disp. art. 27, alin. 1 din legea 85/2006, dispunând continuarea în interes personal a activității care ducea vădit la încetarea activității persoanei juridice. S-a apreciat că societatea a avut capacitate de plată pentru achitarea datoriilor, dar administratorul statutar nu a depus diligențe în vederea recuperării creanțelor de la debitorii cărora societatea le-a furnizat produse și servicii.

Mai susțin reprezentanții reclamantei că prin faptul că nu s-au depus cuvenitele raportări fiscale, omițându-se informarea organelor statului asupra activității derulate reiese intenția pârâtului de a ascunde operațiunile societății și veniturile încasate, concluzionând că pârâtul a continuat să facă în interes personal comerț. Consideră reclamanta că administratorul debitoarei a dispus în interes personal continuarea activității care conducea la starea de insolvență și aflându-se în pierdere, pârâtul a refuzat să facă aplicarea disp. art. 27 din legea 85/2006 și să solicite _________________________________, preferând să continue activitatea generatoare de datorii în prejudiciul creditorilor.

Astfel pârâtul se face vinovat de faptele prev. de art. 138, alin. 1, lit. a, c și d din legea 85/2006.

Apreciază că în acest fel subzistă o prezumție de fraudare a legii, de ascundere a patrimoniului față de creditori, de sustragere de la controlul statului, culminând cu conducerea și ajungerea debitoarei în incapacitate de plată.

Susținând că în ceea ce îl privește pe pârât au fost dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat creditorilor, invocând disp. art. 138, lit. a, c și d din legea 85/2006, reclamantul solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea acestuia să suporte din averea proprie debitul falitei.

Instanța a dispus comunicarea duplicatului cererii și a dispus citarea pârâtului.

La data de 24.02.2014 pârâtul, prin apărătorul ales, formulează și depune la dosar concluzii scrise motivând că reprezentanții reclamantei nu au dovedit legătura de cauzalitate necesară pentru stabilirea vinovăției dintre prejudiciul produs creditorului bugetar și activitatea culpabilă, cu intenție a pârâtului. Susține că reprezentanții creditorului s-au limitat a face doar simple aprecieri în ceea ce privește vinovăția pârâtului concluzionând asupra acestora din analiza indicatorilor financiari ai debitorului anterior dizolvării judiciare. În dovedirea apărării depune înscrisuri.

Acordând cuvântul asupra cererii formulate de către reclamant instanța reține:

Activitatea pârâtului de a continua activitatea debitoarei prin generarea de debit în prejudiciul creditorilor reprezintă un aspect culpabil, necontestat de către cel dintâi.

Această activitate este sancționată de către disp. art. 138, lit. c din lege în condițiile în care prin derularea ei s-ar întruni condițiile cauzalității dintre faptă și prejudiciul resimțit în patrimoniul creditorilor..

Ori reclamanta s-au limitat doar a face simple aprecieri în ceea ce privește culpa pârâtului, care chiar întemeiate fiind, nu pot forma convingerea instanței că din acest motiv s-a ajuns la incapacitatea de plată și totodată insolvența firmei.

Prin urmare nu se poate reține o prezumție conform căreia, în condițiile în care pârâtul a continuat activitatea debitoarei în prejudiciul creditorilor, acest lucru a fost premeditat. S-a dedus că administratorul statutar a mizat pe reducerea datoriilor societății prin aceea că a întrerupt activitatea acesteia și a plătit din fonduri proprii o parte din datorii conform documentelor de la dosar. Cu toate acestea sumele plătite au fost direcționate către stingerea accesoriilor la debitul principal, datoriile generate crescând și conducând la declinul societății. Se observă astfel că erorile făcute de către administratorul statutar nu pot fi cuantificate drept acte premeditate menite să destabilizeze societatea și să o conducă spre faliment ci reprezintă încercări de a mai reduce din datoriile acesteia.

Prezumția invocată de către reprezentanții reclamantei nu are la bază un suport probatoriu adecvat, ea fiind rezultatul analizei datelor înscrise în raportările fiscale ale debitorului pe baza cărora aceștia au făcut deducții de vinovăție a pârâtului.

Pe de altă parte neținerea contabilității conforme legii, nu poate constitui în sine o condiție singulară pentru a atrage răspunderea patrimonială; aceasta întrucât nu se poate deduce legătura de cauzalitate necesară dintre neținerea contabilității și aspectul premeditat al conducerii debitoarei în incapacitate de plată și ulterior în insolvență.

În susținerea celor afirmate reprezentanții reclamantei nu au făcut decât să prezume fără nici un fel de dovadă concretă că pârâtul a desfășurat o activitate în urma căruia în mod intenționat și premeditat creditorul bugetar ar fi suferit un prejudiciu patrimonial.

Fără dovada concretă a faptului vinovăției pârâtului, doar în baza concluziilor singulare că nu au fost recuperate creanțele debitorului de la alți parteneri comerciali și că nu au mai fost făcute cuvenitele raportări fiscale cererea formulată nu poate fi primită.

În consecință instanța consideră că nu poate doar în baza acestor aprecieri să dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului, urmând să respingă cererea ca neîntemeiată.

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată reprezentanții reclamatei A___ I____ în contradictoriu cu pârâtul L____ V_____ cu domiciliul în ________________________. C_____, jud. Iași.

Cu recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunțată azi 28.01.2015 în ședință publică.

Red.D.A.

3.02.2015/4ex.