Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 16 Septembrie 2015

Instanța constituita din

PREȘEDINTE - C_____ - B_____ M______

GREFIER – I____ M_____

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1335/2015

Pe rol fiind solutionarea cererii formulate de către reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI -ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu pârâtul N_______ G_____ M______, având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

Dezbaterile pe fondul cererii au avut loc in sedinta publica din data de 09.09.2015 concluziile partilor fiind consemnate in incheierea de ședinta din acea data, cand instanta din lipsa de timp pentru a delibera si in temeiul disp. art. 260 din Codul de Procedură Civilă a amânat pronuntarea

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 19.11.2013 reclamanta DGRFP Iasi - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului N_______ G_____ M______, domiicliat în Iasi, _______________________. 14, ______________, în sensul de a fi obligat la plata pasivului neacoperit al debitoarei Cooperativa Meșteșugărească de Gr 1 „ Universal ART”, cu sediul în ___________________________, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr.C XXXXXXXXXX, cod deinregistrare fiscală xxxxxxx.

În fapt, reclamanta a arătat că prin sent civ 1577/S/31.10.2012 a Tribunalului Iași s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului Cooperativa Meșteșugărească de Gr 1 „ Universal ART”, cu sediul în __________________,jud.Iași, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr.C XXXXXXXXXX, cod de inregistrare fiscală xxxxxxx, procedură în cadrul căreia s-a înscris la masa credala cu suma de 261 354 lei, creanță care a rezultat din activitatea debitoarei sub directa administrare a reprezentanților săi legali .

Pârâtul a avut calitatea de administrator al debitoarei în perioada creării debitelor și este ținut direct răspunzător de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, conform art. 73 din Legea 31/1990.

În ceea ce privește vinovăția, consideră reclamanta că răspunderea operează și pentru cea mai ușoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.

Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovată de fapta reglementată de art. 138 lit a, datorită faptului că din analiza realizată de personalul de specialitate din cadrul AFP asupra dosarului fiscal, s-a constatat că ultimele raportări au fost depuse pentru data de 31.12.2006, iar potrivit acestora, erau evidențiate în patrimoniul debitoarei creanțe de 6 392 lei, active imobilizate de xxxxx lei, stocuri – 3 727 lei și sume în casierie de 12 326 lei, dar nici unul dintre aceste bunuri nu au fost predate spre valorificare în procedura insolvenței.

Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovat si de fapta reglementată de art. 138 lit c.

Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvență, în termenul de 30 de zile, administratorul a acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului și indirect a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente. Administratorul a dat dovadă de un management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal.

De asemenea, mai arată reclamanta că societatea nu s-a mai preocupat de ținerea contabilității, obligația fiind a pârâtului în calitate de administrator statutar.

Susține reclamanta că pârâtul este vinovat și de săvârșirea faptei de la art. 138 lit d, deoarece obligația ținerii contabilității îi revenea conform art. 10 din Legea 82/1991.

Omisiunea informării organelor fiscale denotă intenția pârâtului de a păstra în clandestinitate operațiunile derulate și veniturile încasate, existând prezumția desfășurării activității în interes personal(138 lit a și c).

În drept, se invocă art. 138 lit a, c și d.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru, potrivit dispozițiilor art. 30 din OUG 870/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cele ce urmează:

Prin sent civ 1577/S/31.10.2012 a Tribunalului Iași s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitorului Cooperativa Meșteșugărească de Gr 1 „ Universal ART”, cu sediul în __________________,jud.Iași, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr.C XXXXXXXXXX, cod de inregistrare fiscală xxxxxxx.

Conform relațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, pârâtil figurează ca și administrator statutar al debitoarei.

Din raportul cauzelor întocmit de lichidatorul judiciar, rezultă că starea de insolvență se datorează unor cauze obiective și majoritatea externe societății. Apreciază lichidatorul judiciar că în cauză nu ar exista premisele aplicării art. 138.

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Răspunderea instituită prin textul art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 nu este o răspundere contractuală, pe temeiul contractului de mandat al administratorilor sociali, așa cum eronat susține reclamanta, ci o răspundere delictuală specială, de sine stătătoare, cu reguli proprii, derogatorii de la dreptul comun specifice, pe baza unei reglementări proprii, ea derivând nu din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat organului de conducere de către societate, ci din săvârșirea faptelor mai sus enumerate care nu au nici o legătură cu mandatul primit.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Reclamanta, prin cererea sa, impută pârâtului săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a, c și d din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit.c: a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți
• 138 lit. d: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Potrivit art. 138 lit. a) din Legea nr. 85/2006 antrenarea răspunderii civile delictuale a unei persoane presupune întrunirea a două condiții: folosirea bunurilor sau creditului unei persoane juridice si crearea unui profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane.

In speță, împrejurarea că în patrimoniul debitoarei se aflau la 31.12.2006 ( data ultimei raportări), active imobilizate de xxxxx lei, stocuri – 3 727 lei și sume în casierie de 12 326 lei, iar acestea nici nu au fost predat lichidatorului judiciar și nici nu s-a justificat folosirea lor de către pârât, induce concluzia că s-au folosit bunurile societății în interesul propriu al fostului administrator, fapt suficient pentru a-i atrage răspunderea, în baza dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a.

Imprejurarea ca societatea debitoare avea de recuperat creante, nu intra in sfera de aplicare a dispozitiilor art 138 alin 1 lit a din legea insolventei, situatia de fata neputand fi asimilata cu folosirea bunurilor persoanei juridice in folosul propriu al paratului sau in interesul altei persoane , intrucat intre cele doua fapte nu exista similitudine.

Dispozitiile art 138 din lege se refera la bunurile sau creditele persoanei juridice, or in cazul de fata, lichidatorul argumenteaza ajungerea societatii debitoare in stare de insolvent prin pasivitatea paratului in recuperarea unor creante ale societatii debitoare si prin lipsa documentelor necesare identificarii debitorilor.

Deși împrejurarea că aceste creanțe existau în patrimoniul debitoarei poate naște un început de dovadă în sensul dispozițiilor art 138 al 1 lit a, fără alte probatorii și elemente care să ateste împrejurarea că aceste creanțe ar fi fost folosite cu scopul de a crea profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane, nu poate constitui temei suficient pentru atragerea răspunderii pârâtului.

Pe cale de consecință, pârâtul va fi ținut să acopere cu propriul patrimoniu paguba produsă debitoarei prin lipsa din patrimoniul acesteia a elemntelor de activ constând în stocuri, disponibilități bănești și active imobilizate, în valoare totală de 56 298 lei.

Pentru invocarea art. 138 lit c, reclamantei ii revenea sarcina de a arata, pe de-o parte, care au fost actiunile sau inactiunile pârâtului care au avut ca scop satisfacerea unui interes personal, al său sau al altora, prevazute de art. 138 alin. 1 lit. c) si care au dus la falimentul societatii si pe de alta parte rolul lor in determinarea falimentului, afirmatiile generice nefiind suficiente, in considerarea specificului raspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Faptul că nu s-ar fi depus indicatorii financiari nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la obligațiile de îndeplinire a formalităților impuse de legislația specială fiscală, prezumție care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d.

Simpla invocare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/200 nu este de natura a atrage, in mod necesar raspunderea membrilor organelor de conducere, căci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumție legala de vinovatie si raspundere in sarcina membrilor organelor de conducere ale societatilor debitoare, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca prin faptele savarsite s-a cauzat insolventa societatii. Cum aceste dovezi nu au fost produse, instanța va respinge cererea reclamantei.

H O T Ă R Ă Ș T E

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta DGRFP Iasi - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iasi, _______________. 26 privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului N_______ G_____ M______, domiicliat în Iasi, _______________________. 14, ______________.

Stabilește răspunderea personală a pârâtului a pârâtului N_______ G_____ M______, pentru pasivul debitorului falit Cooperativa Meșteșugărească de Gr 1 „ Universal ART”, cu sediul în __________________,jud.Iași, înregistrată la Registrul Comerțului cu nr.C XXXXXXXXXX, cod deinregistrare fiscală xxxxxxx, în sensul că obligă pârâtul să acopere parțial pasivul rămas neacoperit al debitoarei, până la concurența sumei de 56 298 lei ..

În temeiul dispozițiilor art. 142 din Legea privind procedura insolvenței, executarea silită a prezentei sentințe se va efectua în condițiile art. 142 alin. 2 la cererea creditorilor, de către executorul judecătoresc, în temeiul tabelului definitiv de creanțe pus la dispoziția lor de către administratorul judiciar, conform Codului de procedura civilă.

Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 16 Septembrie 2015.

Judecător Sindic, Grefier,

C_____-B_____ M______ I____ M_____

Red/tehnored. jud. BCM/gref.IM

4ex/26.11.2015