DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI–SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 1380A

Ședința publică de la 01.10.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE – A_____ A____

JUDECĂTOR – I____ P_________

GREFIER – L_____ E____ A_____

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice, împotriva sentinței civile nr. 3528 din 16.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații H____ V_______ T____ și H____ V______.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Având în vedere faptul că apelanta, prin cererea de apel, a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin cererea înregistrată în data de 24.10.2014, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, la Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în legătură cu dosarul nr.XXXXXXXXXX14 al aceleiași instanțe având ca obiect procedura insolvenței derulată față de debitorul ______________________ SRL, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice a chemat în judecată pârâții H____ V_______ T____ și H____ V______, solicitând ca în temeiul dispozițiilor art.138 alin.1 lit.a), c), d), g) din Legea nr.85/2006 să se dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a acestora pentru pasivul debitorului.

Prin sentința civilă nr.3528 pronunțată la 16.04.2015 de către Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, prin judecătorul-sindic, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX s-a respins cererea de atragere a răspunderii pârâților, ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință civilă tribunalul a reținut că în ceea ce privește fapta de a continua o activitate care duce în mod vădit la încetare de plăți invocată de reclamanta nu se indică în ce a constat această continuare de activitate astfel că susținerea este neîntemeiată.

Instanța nu poate retine in raport de probele administrate ca insolventa a fost determinata in tot sau in parte de fapta ilicita a persoanei împotriva căreia este exercitata acțiunea in răspundere civila.

Raportul cauzal trebuie sa existe intre fapta reclamata prevăzuta de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea 85/2006 si starea de insolventa a debitorului, in sensul ca prin săvârșirea unei asemenea fapte debitorul a ajuns in imposibilitatea de a acoperi datoriile exigibile.

Din cererea formulata, așa cum s-a menționat mai sus, nu rezulta care este raportul cauzal dintre presupusele fapte invocate a fi fost savarsite de către parată si starea de insolventa a debitoarei.

Esențial din punctul de vedere al reclamantei, pentru susținerea temeiniciei cererii promovate de către aceasta, este pasivitatea paraților la realizarea obligației legale, obligație conținuta de art. 27 si 28 din Legea nr.85/2006.

Împrejurarea ca parații nu au acționat mai devreme cu formularea unei cereri de declanșare a procedurii insolventei in condițiile art. 27 din Legea nr.85/2006, chiar si atunci când insolventa era instalata prin neplata, in 30 de zile de la scadenta a datoriilor bănești din lipsa de lichiditati disponibile, nu face o dovada asupra interesului cu care parații au rămas in inacțiune si daca aceasta s-a subordonat scopului de a continua activitatea societatii interesul personal al celui chemat sa răspundă in temeiul art. 138 lit. c) din Legea nr.85/2006.

În privința faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea (art.138 alin.1 lit.d teza III din lege), instanța constată că reclamantul nu precizează și nu dovedește care a fost mecanismul cauzal prin care omisiunea imputată pârâților ar fi condus la ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

În acest sens, nu s-a probat că pârâții, în timpul mandatului de administrator, ar fi săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, precum ascunderea ori deturnarea unei părți din activele societății, însușirea de fonduri bănești, neînregistrarea unor încasări de creanțe etc., care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile acestora de a-i prejudicia pe creditori. Reclamantul se limitează la supoziții nedovedite privind urmărirea de pârâți a unor scopuri frauduloase, care însă nu suplinesc obligația sa procesuală de a dovedi relația de cauzalitate între neținerea contabilității societății și starea de insolvență a acesteia.

În concluzie, instanța reține că reclamanta nu a probat săvârșirea de către pârâți a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit. a, c d) sau g) din Legea nr.85/2006 și nici că pârâții, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte ori prin neținerea contabilității, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite condițiile de existență cumulative ale răspunderii personale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, va respinge cererea, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe civile a declarat apel, în conformitate cu prevederile art.466 alin.1 Noul Cod de procedură civilă, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice, solicitând schimbarea hotărârii atacate în sensul admiterii cererii de atragere a răspunderii pârâților.

În motivarea apelului s-a arătat, în esență, că tribunalul a respins în mod greșit cererea de atragere a răspunderii pârâtului în raport cu prevederile art.138 lit.c) și g) din Legea nr.85/2006. Astfel, din raportul cauzelor insolvenței debitorului rezultă că la 31.12.2013 societatea debitoare înregistra debite neachitate la bugetul statului în sumă de 81.701 lei și penalități în sumă de 9.373 lei, venituri din exploatare 439.558 lei și cheltuieli de exploatare de 512.231 lei. Din cifrele enumerate rezultă că reprezentanții debitoarei au achitat, în ultimele 30 de zile anterior solicitării deschiderii procedurii, alți creditori, în dauna bugetului statului.

De asemenea, reprezentanții debitoarei nu și-au îndeplinit atribuția de a cere deschiderea procedurii în cazul apariției stării de insolvență.

Față de acestea, analizând actele dosarului Curtea constată că apelul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit prevederilor art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006, pentru atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâților, trebuie să se probeze de către reclamant îndeplinirea în mod cumulativ a condițiilor legale referitoare la săvârșirea de către pârâți cel puțin a uneia dintre faptele ilicite enumerate în mod expres și limitativ prin art.138 alin.1 lit.a)-g) din legea menționată, la prejudiciul specific produs prin faptă în cazul procedurii insolvenței, la raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și la vinovăția pârâților.

Apelanta nu a fost în măsură să susțină în concret și să probeze în mod concludent săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute de art.138 alin.1 lit.c) și g) din Legea nr.85/2006, în condițiile în care în privința respingerii de către tribunal a cererii de atragere a răspunderii pârâtului în raport cu art.138 alin.1 lit.a) și d) nici nu a mai formulat critici împotriva sentinței atacate.

Din cifrele menționate de apelantă din bilanțul societății debitoare la 31.12.2013 nu rezultă nicidecum pretinsa plată efectuată de debitoare către alți creditori, în dauna apelantei. Dimpotrivă, este evident că veniturile au fost mai mici decât cheltuielile de exploatare, ceea ce implică lipsa unor fonduri pentru pretinsa plată a altor creditori. În condițiile în care în tabelul obligațiilor debitoarei s-a înscris numai creditoarea recurentă, aceasta nu a probat în niciun fel cine ar fi ceilalți creditori la care se referă și, cu atât mai mult, nu a fost în măsură să indice vreun act de plată către acești pretinși creditori.

În ceea ce privește fapta prevăzută de art.138 alin.1 lit.c) din Legea nr.85/2006, obligația de formulare a cererii de deschidere a procedurii intervine în speță după apariția stării de insolvență, astfel că nici nu s-ar putea reține că neîndeplinirea obligației ar fi putut să genereze starea de insolvență.

Nu s-a probat, astfel, nici îndeplinirea condiției legale privind raportul de cauzalitate și vinovăția pârâților.

În consecință, având în vedere considerentele arătate Curtea, în baza art.480 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul declarat de apelanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sector 6 a Finanțelor Publice, cu sediul în București, _____________________, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 3528 din 16.04.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații H____ V_______ T____ și H____ V______ ambii cu domiciliul în București, __________________, ___________, parter, ______________.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 01.10.2015.

Președinte,Judecător,

A_____ A____ I____ P_________

Grefier,

L_____ E____ A_____

Red.Jud.A.A

Tehnored.F.L.

8.12.2015

Nr.ex.: 5

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Președinte: N_______ N_______ M_____