R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 2317

Ședința publică de la 7 decembrie 2012

Completul compus din:

PREȘEDINTE R_____ Z______

JUDECĂTOR D______ V_____

JUDECĂTOR C_______ S______

GREFIER A________-G_______ S____

Pe rol soluționarea recursurilor declarate de recurentele C______ I_________ DE INSOLVENȚĂ „F________ N_______” și DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV împotriva Sentinței civile nr. 7081 din 15 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul C______ M____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează lipsa de procedură cu intimatul, dovada procedurii de citare fiind restituită cu mențiunea „ mutat de la adresă”.

Cu privire la dovada de citare în ce privește pe intimatul C______ M____, Curtea face aplicarea dispozițiilor art.98 C. proc.civilă apreciind procedura de citare legal îndeplinită și având în vedere că în motivele de recurs s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, conform art.242 alin. 2 C. proc.civilă reține pricina în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr.7081/15.06.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta Direcția G_______ a Finanțelor Publice Ilfov în contradictoriu cu pârâtul C______ M____, cerere având ca obiect aplicarea dispozițiilor art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a reținut următoarele:

In ceea ce priveste fapta prevazuta de dispozitiile art. 138 lit. c) din legea nr. 85/2006, simpla invocare la modul general a unui management defectuos nu este in masura a atrage aplicabilitatea dispozitiilor legale mentionate,ci trebuie sa se arate in concret care sunt faptele savarsite de asociati care au dus la insolventa societatii.

Prin reglementarile din art.138 din Legea nr.85/2006 legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumtie legala de vinovatie si de raspundere, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dar dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societatii in stare de insolventa.

Ca atare, in lipsa unor dovezi concrete din care sa rezulte in concret care sunt activitatile dispuse de asociati, modalitatea in care s-au realizat aceste fapte, perioada de timp, si nu in ultimul rand faptul ca acestea ar fi produs starea de insolventa, nu poate fi retinuta ca fiind dovedita fapta ilicita.

Fapta prevăzută la art.138 lit d) din lege, cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se refera la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă lichidatorul judiciar nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii lui în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, lichidatorul judiciar nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Împotriva acestei sentințe formulează recurs atât lichidatorul judiciar al debitoarei, cât și creditoarea Direcția G_______ a Finanțelor Publice Ilfov, titulara cererii întemeiate pe art.138.

În esență, cele două recursuri vizează critici comune, după cum urmează:

1. Pârâta nu a solicitat deschiderea procedurii insolvenței, deși înregistra pierderi, dezinteresul administratorului față de buna desfășurare a activității economice a debitoarei;

2. Nedepunerea documentelor contabile începând cu anul 2007 și până la dat deschiderii procedurii;

3. Existența deopotrivă a unei răspunderi civile contractuale și a uneia delictuale.

În recurs nu au fost administrate probe noi.

Analizând actele și lucrările dosarului, motivele de recurs invocate, Curtea constată că recursurile sunt nefondate, pentru următoarele considerente:

Recurenta Direcția G_______ a Finanțelor Publice Ilfov a formulat cerere privind atragerea răspunderii personale patrimoniale întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.c) și d) din Legea 85/2006, invocând faptul că reprezentantul debitoarei avea obligația legală să solicite el însuși aplicarea dispozițiilor legii insolvenței și nu să dispună În interes personal continuarea unei activități care ducea În mod vădit persoana juridică În Încetare de plăți; se invocă, de asemenea, și faptul că același reprezentant nu a depus documentele contabile către lichidatorul judiciar, precum și către organele fiscale ale statului, fapt ce duce să se înțeleagă că acesta a dispus ținerea unei contabilități fictive, neconforme cu legea.

Atât în fața primei instanțe cât și în fața instanței de recurs, recurentele se limitează la o prezentare a faptelor prevăzute de lege, sub aspect teoretic, cu caracter general, fără Însă a indica, în concret, și cu atât mai puțin fără a dovedi, faptele de care se face vinovat intimatul.

Răspunderea personală patrimonială prevăzută de art.138 din Legea 85/2006 este o formă specială a răspunderii civile delictuale, și nu de natură contractuală astfel cum susține recurenta, motiv pentru care, pentru atragerea acesteia este necesar a se face dovada Îndeplinirii cumulative a condițiilor prev. de art.998 - 999 Cod civil: fapta, prejudiciul, vinovăția, legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

În afara existenței dovezii cu privire la prejudiciu, recurentele nu produc niciun fel de dovezi referitoare la faptele imputate, la vinovăția celui ce susține că le-a săvârșit și mai ales, cu privire la legătura de cauzalitate dintre faptele săvârșite și prejudiciul produs, în concret nefăcând dovada că tocmai săvârșirea acestor fapte a determinat starea de insolvență a societății debitoare.

În consecință, constatând că judecătorul sindic a pronunțat o sentință legală și temeinică reținând, în esență, faptul că nu sunt îndeplinite condițiile prev. de art.138 din Legea 85/2006, Curtea urmează ca în temeiul art.312 alin.1 C.pr.civ. să respingă recursurile ca nefondate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursurile declarate de recurentele C______ I_________ DE INSOLVENȚĂ „F________ N_______” și DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI ILFOV împotriva Sentinței civile nr. 7081 din 15 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul C______ M____, ca nefondate.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 07.12.2012.

Președinte,Judecător,Judecător,

R_____ zahariadumitru văduva cristina scheaua

Grefier,

A________-G_______ S____

Red.Jud.R.Z. – 12.12.2012

Tehnored.F.L. – 4.01.2013

Nr.ex.: 2

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Președinte: O___ S_________