R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A V-A CIVILĂ

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

DECIZIA CIVILĂ NR.1839/A

Ședința publică de la 10 Noiembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: E____-S_____ R____

Judecător: P___ P______

Grefier: M_____ A____ P________

**********

Pe rol judecarea apelului formulat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.5578/12.06.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.169 din Legea nr.85/2014, în contradictoriu cu intimata pârâtă P______ (fostă D_________) A___ A______.

La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns intimata pârâtă prin avocat D____ M______, cu împuternicire avocațială colectivă la fila 16 din dosar, lipsind apelanta reclamantă.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Ca și chestiune prealabilă, apărătorul intimatei pârâte învederează că s-a strecurat o eroare materială în întâmpinare, numele intimatei fiind P______ iar nu P_____. Depune la dosar copie de pe cartea de identitate a părții.

Curtea, față de afirmațiile apărătorului intimatei pârâte susținute de copia cărții de identitate a acesteia depusă la dosar, dispune rectificarea citativului și a mențiunilor din sistemul Ecris în sensul că numele intimatei pârâte este P______ A___-A______.

Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat, Curtea acordă părții prezente cuvântul pe probe.

Apărătorul intimatei pârâte solicită încuviințarea probei cu înscrisuri constând în raportul întocmit în baza art.97 alin.1 din Legea nr.85/2014 și raportul cu propunerea de închidere a procedurii, rapoarte întocmite de administratorul judiciar al debitoarei.

Deliberând, Curtea încuviințează pentru intimată proba cu înscrisuri, apreciind că acestea sunt utile și pertinente cauzei.

Apărătorul intimatei pârâte depune respectivele înscrisuri la dosar.

Nemaifiind alte probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente pe cererea de apel.

IIntimata pârâtă P______ (fostă D_________) A___ A______, prin apărător, solicită respingerea apelului ca neîntemeiat și obligarea apelantei la plata cheltuielilor de judecată, depunând dovezile în acest sens.

Referitor la apel, apărătorul intimatei-pârâte susține că nu au fost dovedite aprecierile reclamantei în sensul existenței/săvârșirii vreunei fapte ilicite sau a unei legături de cauzalitate.

Menționează că administratorul a pus la dispoziție documentele contabile prevăzute de art.67 din legea nr.85/2014, iar imposibilitatea continuării activității s-a datorat declinului economic, societatea încercând să se redreseze economic. Precizează că apelanta nu a produs niciun fel de dovezi referitoare la neținerea contabilității.

Conchizând, susține că nu s-a dovedit nici legătura de cauzalitate și nici vinovăția intimatei pârâte, iar sarcina probei incumba reclamantei.

Curtea închide dezbaterile și reține cauza spre soluționare.

C U R T E A,

Asupra cauzei civile de față:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă sub nr.XXXXXXXXXXXXXXX, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE a solicitat angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei P______ (fostă D_________) A___ A______ în baza art.169 lit.c) și d) din legea nr.85/2014 și obligarea acesteia la suportarea pasivului neacoperit al societății debitoare ENVE-ENERGIAVERDE S.R.L.

Prin sentința civilă nr.5578 din 12.06.2015 Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă a respins această cerere ca neîntemeiată. Pentru a pronunța această hotărâre judecătorul - sindic a reținut că răspunderea reglementată de art.169 din Legea nr.85/2014 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au contribuit la ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Pentru a putea fi angajată răspunderea membrilor organelor de conducere trebuie îndeplinite cumulativ atât condițiile generale ale răspunderii civile delictuale (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), cât și condiții speciale prevăzute de art.169 (persoanele care au săvârșit faptele ilicite trebuie să fie membrii organelor de conducere sau de supraveghere din cadrul societății, iar faptele enumerate în dispozițiile art.169 trebuie să fi contribuit la ajungerea debitorului în stare de insolvență).

Tribunalul a reținând că nu sunt suficiente simple afirmații pentru a opera angajarea răspunderii patrimoniale deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi susținerile, invocarea prevederilor art.169 din Legea nr.85/2014 nefiind de natură să atragă, în mod automat, răspunderea membrilor organelor de conducere deoarece legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.

Prin urmare, toate condițiile răspunderii reglementate de procedura insolvenței trebuie dovedite, neoperând nicio prezumție de culpă.

În ceea ce privește fapta prevăzută de dispozitiile art.169 lit. c) din legea nr. 85/2014, judecătorul-sindic a arătat căcsimpla invocare, la modul general, a unui management defectuos nu este în măsură a atrage aplicabilitatea dispozitiilor legale menționate, ci trebuie să se arate în concret care sunt faptele săvârșite de asociați ce au dus la insolvența societății.

Ca atare, în lipsa unor dovezi concrete din care să rezulte în concret care sunt activitățile dispuse de asociați, modalitatea în care s-au realizat aceste fapte, perioada de timp, și nu în ultimul rând faptul că acestea ar fi produs starea de insolvență, nu poate fi reținută ca fiind dovedită fapta ilicită.

S-a precizat că nu există nici legatură de cauzalitate între neformularea cererii de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență întrucât aceasta este anterioară faptei, astfel cum rezultă chiar din dispozițiile legale menționate.

În ceea ce privește fapta prevăzută de dispozitiile art.169 lit. d) din lege, s-a reținut de către instanță că, potrivit art.169 lit.d) teza a II-a, se prezumă legatura de cauzalitate între fapta de neținere a contabilității și starea de insolvență doar în cazul nepredării documentelor contabile prevăzute de lege către administratorul/lichidatorul judiciar.

În cauză, această prezumție nu mai subzistă deoarece procedura insolvenței a fost deschisă la cererea debitoarei, care a depus actele prevăzute de dispozitiile art.67 din legea insolvenței.

Odată depuse actele contabile, revine reclamantei sarcina de a face dovada legăturii de cauzalitate între faptele prevăzute de art.169 lit.d) din lege și prejudiciu.

Fapta prevăzută la art.169 lit d) din lege cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se referă la faptul că pârâta a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamanta nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit.d) a art.169 din lege se referă la faptul că pârâta nu ar fi ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtei de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este că neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâta nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamanta nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Pentru aceste motive instanța de fond a respins cererea creditoarei Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE, acesta fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V-a Civilă sub același număr unic XXXXXXXXXXXXXXX.

În motivarea apelului reclamanta a arătat că hotărârea instanței de fond a fost pronunțată cu interpretarea greșită a legii.

Astfel, în cauză erau incidente dispozițiile art.169 lit.d) din Legea nr.85/2014 deoarece mai multe categorii de obligații la bugetul de stat nu au fost vărsate la termenele prevăzute de lege, acumularea acestora precum și a dobânzilor și penalizărilor de întârziere aferente constituind unul din motive pentru care debitoarea a ajuns în încetare de plați.

Responsabilitatea pentru manifestarea acestor încălcări ale dispozițiilor legale revine cu certitudine administratorilor și asociaților, față de prevederile art.138 alin.1 lit.d) din legea nr.85/2006.

Apelanta a subliniat faptul că în culpă este asociatul și administratorul debitoarei, respectiv intimata-pârâtă, deoarece aceasta nu a predat lichidatorului judiciar documentele contabile prevăzute de art.28 din legea nr.85/2006, deși a fost notificată de mai multe ori de către lichidator.

Mai mult, apelanta a apreciat că simplul fapt că administratorul nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile implică atragerea răspunderii acestuia deoarece nu există posibilitatea de a analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă au fost inventariate bunurile societății conform prevederilor legale, dacă au fost efectuate transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorul a folosit veniturile obținute.

În ceea ce privește existența faptei ilicite, apelanta a susținut că din dispozițiile legale cuprinse în Legea nr.82/1991 rezultă că nedepunerea documentelor contabile prevăzute de lege echivalează cu neținerea contabilității în conformitate cu legea.

Prin nedepunerea documentelor contabile la organele fiscale de către intimata-pârâtă se creează premisele eludării legii, ținerii unei contabilități fictive sau chiar a unei duble contabilități, existând posibilitatea prejudicierii bugetului de stat.

Din cele arătate mai sus rezultă că societatea debitoare, prin administratorii și asociații acesteia, nu a ținut contabilitatea în conformitate cu prevederile legale, fiind astfel îndeplinită condiția esențială prevăzută expres de litera d) a art.169 din Legea nr.85/2014.

Referitor la prejudiciu, apelanta a precizat că acesta rezultă din chiar tabelul final de creanțe al debitoarei.

În ceea ce privește culpa intimatei-pârâte, apelanta a susținut că izvorul răspunderii este atât delictual cât și contractual, însă în acest caz primează calitatea de mandatar a reprezentantului societății, răspunderea acestuia fiind una contractuală față de terții păgubiți de societatea ce o reprezintă.

În ceea ce privește legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, apelanta-reclamantă a arătat că o societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorii sau asociații săi manifestă un dezinteres total în ceea ce privește îndeplinirea condițiilor minime pentru funcționarea societății, respectiv nu țin o contabilitate în conformitate cu prevederile legale, nu varsă la buget sumele constituite ca taxe și impozite, nu depun documentele contabile prevăzute de lege. Singurul rezultat, previzibil de altfel, al acestei atitudini de dezinteres față de prevederile legale ce guvernează și reglementează desfășurarea activității unei societăți comerciale este falimentul acelei societăți.

Acesta este raportul de cauzalitate între faptele culpabile ale administratorului și asociatului ce constau în neîndeplinirea obligațiilor legale (nerespectarea și neaplicarea legii) și prejudiciul creat creditorilor prin _______________________________.

În încadrarea faptelor la art.169 lit.d) s-a avut în vedere și faptul că la dosarul cauzei nu s-au depus documentele contabile ale societății, ceea ce reiese și din rapoartele de activitate depuse de lichidatorul judiciar, rapoarte prin care învederează faptul că deși a făcut numeroase demersuri în vederea intrării în posesia documentelor contabile ale debitoarei, intimata-pârâtă nu a răspuns solicitărilor. Nici după depunerea cererii întemeiată pe art.138, după ce administratorul a devenit pârât, nu au fost depuse actele contabile ale societății, fapt ce întărește prezumția de culpă a acestuia.

Apelanta a reiterat prevederile art.169 lit.d) teza a II-a din lege potrivit cărora ”în cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă”.

Față de aceste motive din care rezultă îndeplinirea tuturor condițiilor de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatei-pârâte în baza art.169 lit.d) din Legea nr.85/2014, apelanta-reclamantă a solicitat admiterea apelului și modificarea sentinței atacate în sensul admiterii cererii formulată în baza art.169 lit. d) din Legea nr.85/2014 și obligarea pârâtei la plata pasivului neacoperit al debitoarei.

În drept, apelanta a invocat dispozițiile art.466 și următoarele Noul Cod procedură civilă, Legea nr.85/2006.

În cauză intimata-pârâtă P______ (fostă D_________) A___ A______ a formulat întâmpinare prin care s-a apărat în fapt și în drept, solicitând respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Întâmpinarea a fost comunicată apelantei în cadrul procedurii prealabile (conform dovezii de la fila 26), aceasta nedepunând la dosar răspuns la întâmpinare.

Analizând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulare, Curtea constată că apelul este nefondat pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, Curtea arată că deși apelanta-reclamantă a solicitat, în fața instanței de fond, atragerea răspunderii patrimoniale a intimatei-pârâte P______ (fostă D_________) A___ A______ întemeiată pe dispozițiile articolului 169 alineat 1 literele c) și d) din legea nr.85/2014, prin susținerile din apel reclamanta a înțeles să critice doar soluția pronunțată în legătură cu incidența în cauză a dispozițiilor art.169 lit.d) din legea insolvenței.

Prin urmare, hotărârea atacată va fi analizată în limitele stabilite prin cererea de apel, cu respectarea principiului disponibilității părții.

Curtea apreciază că dispozițiile art.169 din Legea nr.85/2006 instituie răspunderea civilă delictuală a membrilor organelor de conducere ale societății debitoare. Pentru antrenarea acestei răspunderi este necesară proba elementelor cumulative prevăzute de lege: faptă ilicită, prejudiciu, legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu și vinovăția. În plus, articolul 169 impune ca atragerea răspunderii să intervină în funcție de o calitate determinantă a persoanei fizice raportat la debitorul aflat în insolvență, pentru faptele anume prevăzute la literele a)-h), dar și în condițiile în care se dovedește legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a societății lichidate.

Fapta invocată a fi fost săvârșită de către intimata-pârâtă, în legătură cu care s-a formulat prezenta cale de atac, este cea prevăzută de art.169 lit.d) din lege (ținerea unei contabilități fictive, neținerea contabilității în conformitate cu legea sau dispariția unor documente contabile). Teza a II-a a acestui text de lege prevede că ”În cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă. Prezumția este relativă”.

Prin urmare, dispozițiile art.169 lit.d) prezumă relativ culpa și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu, celelalte condiții ale răspunderii trebuind a fi dovedite de reclamantă.

Însă aceste două condiții sunt prezumate relativ numai în ipoteza în care persoana care a contribuit la starea de insolvență a debitoarei nu a predat documentele contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar.

În speță, procedura insolvenței a fost deschisă la solicitarea debitoarei, aceasta depunând la dosar actele prevăzute de art.67 din legea nr.85/2014, acte de care face vorbire și art.74 din lege. În plus, contrar susținerilor apelantei, din rapoartele de activitate depuse de lichidatorul judiciar nu rezultă că debitoarea nu ar fi predat toate documentele contabile, nerezultând existența vreunei solicitări de acest gen adresate intimatei-pârâte și neonorată de aceasta.

În aceste condiții, reținând predarea tuturor documentelor contabile către lichidatorul judiciar, prezumția relativă instituită de art.169 lit.d) teza a II-a din legea nr.85/2014 nu mai operează, cele două condiții ce erau prezumate urmând a fi și ele dovedite de apelanta-reclamantă în condițiile dreptului comun.

Prin urmare, apelanta avea obligația de a proba în întregime și cumulativ atât condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, cât și condițiile speciale ce se desprind din prevederile art.169 din legea insolvenței, conform art.249 Noul Cod de Procedură Civilă.

În speță, doar condiția prejudiciului a fost dovedită, căci pasivul societății debitoare nu a fost acoperit în urma desfășurării procedurii prevăzută de Legea nr.85/2014.

În ceea ce privește fapta, apelanta nu a dovedit, nici în fond și nici în apel, săvârșirea de către intimata-pârâtă a vreunei fapte care să se încadreze în una din cele trei ipoteze reglementate de lege, respectiv ținerea unei contabilități fictive, neținerea contabilității în conformitate cu legea sau dispariția unor documente contabile. De altfel, și în apel reclamanta s-a limitat la invocarea unor aspecte generale privind angajarea răspunderii, fără o indicare concretă a faptelor săvârșite de intimată.

Existența prejudiciului și calitatea intimatei-pârâte de administrator și asociat al debitoarei nu poate duce la concluzia că aceasta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art.169 din lege, pentru a se putea atrage răspunderea patrimonială, în lipsa unor probe certe.

Apelanta a invocat dispozițiile art.169 lit.d) din legea nr.85/2014, însă nu a dovedit săvârșirea niciuneia dintre faptele enumerate expres și limitativ de lege. Apelanta a invocat nedepunerea documentelor contabile la organele fiscale și a apreciat că această nedepunere instituie prezumția relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea.

Sub acest aspect susținerile apelantei sunt nefondate deoarece, pentru angajarea răspunderii întemeiată pe dispozițiile art.169 din legea nr.85/2014 (răspundere civilă delictuală), trebuie dovedită săvârșirea faptei, nefiind instituită sub acest aspect nici o prezumție, nici măcar relativă.

Împrejurarea că nu au fost depuse documentele contabile la organele fiscale nu poate fi asimilată cu săvârșirea faptelor ilicite prevăzute de lit.d) a art.169 din legea nr.85/2014, în lipsa unor dovezi certe.

Mai mult, simplul fapt al neținerii contabilității potrivit legii nu duce automat la angajarea răspunderii patrimoniale reglementată de art.169, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență, raport de cauzalitate ce nu este prezumat în speță, urmare a predării documentelor contabile către lichidatorul judiciar. Or, în speță, apelanta nu a probat, în condițiile art.249 Noul Cod de procedură civilă, existența acestui raport de cauzalitate între fapta ilicită invocată și prejudiciul generat. Susținerile teoretice și generale referitoare la funcționarea viabilă a unei societăți comerciale nu pot face dovada acestui raport de cauzalitate, așa cum susține apelanta în motivarea căii de atac, nefiind permisă operarea doar cu prezumții simple în cazul angajării acestui tip de răspundere.

Toate motivele de apel invocate de apelantă reprezintă afirmații întemeiate pe prezumții simple, fără nicio probă certă a săvârșirii faptelor prevăzute de art.169 lit. d) de către intimata-pârâtă.

În concluzie, Curtea constată că apelanta nu a făcut decât dovada prejudiciului. În lipsa dovedirii săvârșirii faptelor prevăzute de art.169 lit.d), a raportului de cauzalitate între aceste fapte și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență, angajarea răspunderii patrimoniale în baza art.169 din legea nr.85/2014 nu poate fi antrenată.

Prin urmare, hotărârea apelată este legală și temeinică, fiind în concordanță atât cu probele administrare în cauză, cât și cu dispozițiile legale invocate, criticile formulate fiind fără temei.

Ca urmare, în baza art.480 alin.1 Noul Cod de procedură civilă Curtea va respinge apelul ca nefondat.

În baza art.453 alin.1 raportat la art.482 Noul Cod de procedură civilă Curtea va obliga apelanta, ca parte ce a pierdut procesul, la plata către intimată a sumei de 2.480 lei reprezentând cheltuieli de judecată (onorariu de avocat - filele 33-34 dosar).

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul declarat de reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 3 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ____________________ sector 2, împotriva sentinței civile nr.5578/12.06.2015 pronunțate de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă P______ (fostă D_________) A___ A______, cu domiciliul ales la M____ & Partners din București, _________________, ______________, ca nefondat.

Obligă apelanta la plata către intimată a sumei de 2.480 lei reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 10.11.2015.

Președinte, E____-S_____ R____		Judecător, P___ P______
	Grefier, M_____ A____ P________

Red.Jud. E.S.R.

Tehnored.E.S.R.

4 ex./17.12.2015

__________________________________> Tribunalul București – Secția a VII - a Civilă

Judecător sindic : P____ M______