Cod ECLI ECLI:RO:CABRV:2016:011.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL B_____

SECTIA CIVILĂ

DECIZIE Nr. 51/2016

Ședința publică din data de 19 ianuarie 2016

Instanța constituită din :

Președinte: C______ V___ - judecător

C_____ B____ - judecător

G______ P____ - grefier

Pentru astăzi a fost amânată pronunțarea asupra apelului declarat de creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____ împotriva sentinței civile nr. 1164/sind din data de 24.06.2014 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din data de 12 ianuarie 2016, consemnările din încheierea de ședință din acea zi fac parte integrantă din prezenta hotărâre, iar instanța, pentru a da posibilitatea părților să depună la dosar concluzii scrise, în conformitate cu dispozițiile art. 394 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă precum și în baza art. 396 alin.1 din Noul Cod de procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru astăzi, 19 ianuarie 2016.

C U R T E A

Asupra apelului de față:

Constată că, prin sentința civilă nr. 1164/sind din data de 24.06.2014 pronunțată de Tribunalul B_____ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX s-a respins acțiunea formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____ în contradictoriu cu pârâtul G_______ F_____ D______.

În motivarea hotărârii se arată că, prin Sentința civilă nr. 1818/sind/04.09.2013 a fost deschisă procedura insolvenței față de debitoarea ___________________, iar prin Sentința civilă nr. 713/sind/05.03.2014 s-a dispus _________________________ procedura simplificată.

Astfel cum a rezultat din raportul privind cauzele care au dus la apariția stării de insolvență întocmit în cauză de lichidatorul judiciar, „activitatea desfășurată în perioada xxxxxxxxxxxxxx13, potrivit bilanțului contabil, a înregistrat pierdere, care a variat de la 157.873 lei în 31.12.2012, la 25.501 lei în 31.12.2013. O mare parte a fondurilor bănești ale societății au fost dirijate pentru plata datoriilor către bugetul de stat. Societatea nu deține bunuri de natura mijloacelor fixe, care să poată fi valorificate în cadrul procedurii. Nu s-au identificat vânzări de active în cei trei ani anteriori deschiderii procedurii. Activitatea de vânzări imobiliare s-au restrâns, societatea nerealizând nici un fel de venituri și a fost influențată de clienți incorecți”.

Creditoarea a invocat în acțiunea introductivă săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, c, d și e din Legea nr. 85/2006.

Folosirea bunurilor sau creditelor persoanei juridice constă în întrebuințarea temporară a bunurilor sau creditelor persoanei juridice, iar pentru a se reține săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. a de către administrator, trebuie dovedită scoaterea intenționată a bunului din patrimoniul debitorului și trecerea acestuia în posesia administratorului sau al unui terț.

În speță această împrejurare nu a fost dovedită, în contextul în care lichidatorul judiciar a precizat faptul că societatea nu deține bunuri, astfel că nu s-a putut reține această faptă ca temei al atragerii răspunderii personale a administratorilor debitoarei.

În privința faptei prevăzute de lit. c a art. 138 din Legea nr. 85/2006, invocată de către creditoare, aceasta se poate săvârși exclusiv cu intenție, fiindcă în textul de lege este prevăzut expres faptul că activitatea continuată în interes personal trebuie să ducă în mod vădit la încetarea de plăți.

Din actele dosarului privind falimentul debitoarei nu a rezultat faptul că societatea ar fi fost folosită ca paravan sau ca resursă de exploatat în vederea realizării propriilor interese ale administratorului sau că acesta a angajat societatea în operații pur speculative în scopul obținerii unor beneficii proprii, în dauna acesteia și a creditorilor săi și nici creditoarea reclamantă nu a făcut nicio dovadă în acest sens.

Trebuia dovedit astfel că administratorul, în momentul săvârșirii faptei a prevăzut posibilitatea ca acțiunea sa să aducă societatea în stare de insolvență, că acesta a fost conștient de rezultatul profund negativ al faptelor sale și totuși a acceptat această posibilitate, împrejurări care nu au fost probate în speță.

În privința faptei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d din lege, s-a reținut faptul că aceasta cuprinde trei ipoteze: s-a ținut o contabilitate fictivă, s-a făcut să dispară unele înscrisuri contabile sau nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Împrejurarea că lichidatorului judiciar nu i-au fost puse la dispoziție toate actele prevăzute de art. 28 din lege nu a putut fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea. Refuzul de a pune la dispoziția lichidatorului a documentelor prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 se sancționează potrivit art. 147 din lege și nu potrivit art. 138.

În cauză, nu numai că nu s-a făcut dovada faptei invocate din punct de teoretic, dar nici nu se arată care este legătura de cauzalitate dintre aceasta și starea de insolvență a debitoarei.

În speță nu au fost aplicabile nici dispozițiile art. 138 lit. e din lege, întrucât creditoarea nu a dovedit că pârâtul a deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, ori a mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

Răspunderea membrilor organelor de conducere ale societății debitoare este o forma a răspunderii civile delictuale, pentru antrenarea sa fiind necesară îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții: fapta ilicita, prejudiciul, raportul de cauzalitate dintre acestea si vinovăție, iar pentru stabilirea răspunderii trebuia analizată măsura în care activitatea delictuală a pârâților a contribuit la insolvența societății.

Vinovăția, ca element al răspunderii, trebuie să îmbrace forma intenției, iar caracterul intențional al faptei trebuie dovedit.

Enumerarea legală a faptelor care atrag răspunderea este limitativă, astfel că nu poate fi extinsă prin analogie, cu atât mai mult în condițiile în care nu a fost făcută dovada existenței tuturor elementelor constitutive ale răspunderii civile delictuale.

Pentru motivele expuse mai sus, considerând că legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi doar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, iar invocarea prevederilor art. 138 nu atrage automat răspunderea administratorului, judecătorul sindic a respins acțiunea formulată de reclamantă ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii a declarat apel reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____ invocând greșita aplicare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Se arată că fostul administrator nu a predat toate actele societății,ceea ce prezumă neținerea unei contabilități conforme cu legea, de asemenea nu a achitat contribuțiile pentru asigurări sociale și nici nu a recuperat creanțele în cuantum de 8.172 lei. Acumularea datoriilor societății se datorează acțiunilor și inacțiunilor pârâtului. Raportul de cauzalitate dintre acțiunile administratorului și starea de încetare de plăți este evident având în vedere lipsirea societății de importante resurse financiare, iar actele dosarului demonstrează îndeplinirea condițiilor răspunderii întemeiate pe art. 138 lit. a, c și e din legea 85/2006.

Analizând hotărârea apelată în raport cu motivele de apel și actele dosarului, în baza art.480 Cod procedură civilă se constată următoarele :

Cu privire la aplicarea art.138 lit. a, c, d și e din legea 85/2006 judecătorul sindic a reținut neîndeplinirea condițiilor de atragere a răspunderii pârâtului motivat de faptul că parte din evidența contabilă a fost predată lichidatorului judiciar și că societatea nu deține bunuri, nefiind folosită ca paravan sau ca sursă de exploatat în vederea realizării propriilor interese.

În legătură cu greșita aplicare a prevederilor art. 138 lit. d din legea 85/2006 susținerile apelantei creditoare sunt corecte având în vedere că pârâtul a predat doar o parte din actele contabile, iar pe fondul lipsei actelor lichidatorul judiciar nu s-a putut pronunța asupra existenței faptice a activului imobilizat în cuantum de 1964 lei, astfel cum rezultă din raportul final nr. 1512/12.12.2014.

Cu referire la activele lipsă, pârâtul nu a oferit explicații în ceea ce privește componența activelor sau destinația pe care a dat-o acestora ulterior deschiderii procedurii și nici nu a depus acte justificative cu privire la modul în care au ieșit activele din patrimoniul societății.

Imobilizările corporale sunt active care sunt deținute de persoana juridică pentru a fi utilizate în producția proprie de bunuri sau prestarea de servicii, pentru a fi închiriate terților sau pentru a fi folosite in scopuri administrative și pot cuprinde terenuri, construcții, instalații tehnice și mașini, utilaje și mobilier, avansuri și imobilizări corporale în curs de execuție.

Prin urmare, în temeiul art. 138 lit. d și e din legea 85/2006, reținând că pârâtul nu a justificat cu acte contabile și nu a predat activele reprezentând imobilizările corporale, rezultă că sunt îndeplinite condițiile atragerii răspunderii pârâtului pentru suma de 1964 lei reprezentând imobilizările corporale nepredate lichidatorului judiciar, apelul creditoarei urmând a fi admis sub acest aspect.

Împrejurarea că societatea debitoare avea de recuperat creanțe, nu intră în sfera de aplicare a dispozițiilor art. 138 alin 1 lit. a din legea insolvenței, această situație neputând fi asimilată cu folosirea bunurilor persoanei juridice în folosul propriu al pârâtului sau în interesul altei persoane , întrucât între cele două fapte nu există similitudine. Dispozițiile art. 138 lit.a din lege se referă la bunurile sau creditele persoanei juridice, or în cazul nerecuperării creanțelor, recurenta creditoare argumentează ajungerea societății debitoare în stare de insolvență pe pasivitatea pârâtului.

Dezinteresul manifestat de fostul administrator al debitoarei în sensul nerecuperării creanțelor și a neachitării datoriilor societății nu echivalează nici cu fapta prevăzută de textul de lege al art. 138 lit. c din legea insolvenței cu privire la continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți întrucât în cauză activitatea societății s-a diminuat din cauza restrângerii activității de vânzări imobiliare și de clienții incorecți și nu datorită nerecuperării creanțelor. D___ constatarea faptului că debitoarea avea înregistrate în contabilitate anumite datorii nu conduce automat la incidența art.138 al.1 lit. c din lege, fiind necesar să se probeze în concret care dintre aceste creanțe nu au fost recuperate și cine a beneficiat de aceste sume de bani.

Nerecuperarea creanțelor nu constituie nici fapta prevăzută de art. 138 lit. e din legea 85/2006 în condițiile în care aceste creanțe se constituie în active circulante corect înregistrate în contabilitatea societății, aspect necontestat de apelantă, astfel încât nu se poate invoca deturnarea sau ascunderea acestor active.

Susținerile apelantei cu privire la efectele nerecuperării creanțelor față de starea de insolvență sunt parțial corecte, însă nu suficiente pentru a antrena răspunderea pârâtului întrucât nu s-a făcut dovada că pentru recuperarea creanțelor societatea avea la acea vreme resursele financiare necesare, iar pasivitatea pârâtului ar fi dus la acumularea creanțelor. Pasivitatea pârâtului nu poate fi încadrată în faptele prevăzute de art. 138 din legea 85/2006, iar imposibilitatea de a face față plăților nu este, prin ea însăși, un act imputabil fostului administrator, atât timp cat aceasta se poate datora și unor cauze obiective, independente de voința acestuia, iar aceste cauze au fost legate de restrângerea activității de vânzări imobiliare și de clienții incorecți.

Nevirarea contribuției angajaților la fondul de asigurări sociale de sănătate nu poate fi încadrată nici în ipoteza art. 138 alin. 1 lit. a), nici în cea de la lit. f), nefiind, pe de o parte, în prezența unui mijloc ruinător folosit în scopul întârzierii încetării de plăți (jurisprudența consacrând ca fiind astfel de mijloace „împrumuturile oneroase angajate de administrator, vânzarea mărfurilor sau activelor la valori mai mici decât valoarea lor de achiziție, pentru a procura societății sumele necesare plății unor datorii scadente, în scopul întârzierii încetării plăților, cu consecințe negative pentru creditori”) iar, pe de altă parte, contribuțiile nevirate nu aparțin societății, ci salariaților, aceștia fiind cei prejudiciați, iar pentru recuperarea acestui prejudiciu salariații au la îndemână acțiuni specifice, în timp ce societatea este sancționabilă sub aspect contravențional sau penal.

Neplata datoriilor la scadență nu constituie o faptă prevăzută de art. 138 din legea 85/2006 cum greșit apreciază apelanta creditoare, neîntrunind condițiile prevăzute de lege. Prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 permit atragerea răspunderii foștilor administratori ai debitoarei doar în raport de modul în care aceștia au cauzat starea de insolvență prin faptele expres prevăzute de textul de lege.

Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 480 C.pr.civ. și art. 138 lit. d și e urmează a admite în parte apelul declarat și a schimba în parte hotărârea instanței de fond în sensul admiterii în parte a acțiunii creditoarei și obligării pârâtului G_______ F_____ D______ să suporte parte din pasivul societății debitoare ___________________ în cuantum de 1964 lei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite în parte apelul declarat de Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____ împotriva sentinței civile nr.1164/SIND/24.06.2014 pronunțate de Tribunalul B_____ –secția a II-a civilă, contencios administrativ și fiscal pe care o schimbă în parte în sensul că :

Admite în parte acțiunea formulată de reclamanta creditoare Administrația Județeană a Finanțelor Publice B_____ în contradictoriu cu pârâtul G_______ F_____ D______ și în consecință:

Obligă pârâtul să suporte din averea personală parte din pasivul debitoarei ___________________ în cuantum de 1964 lei.

Respinge restul pretențiilor.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi 19.01.2016.

Președinte Judecător

C______ V___ C_____ B____

Grefier

G______ P____

Red.CB/19.01.2016

Dact.GP/19.01.2016/4ex

Jud.fond:M.V.Deteșanu