ROMÂNIA

TRIBUNALUL SPECIALIZAT CLUJ

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXXXX

Cod operator date cu caracter personal xxxxx

SENTINȚA CIVILĂ NR.2803/2015

Ședința publică din data de 21 octombrie 2015

Instanța este constituită din:

JUDECĂTOR SINDIC: D______ H______

GREFIER: C_____ P_____

Pe rol fiind soluționarea cererii de antrenare a răspunderii formulată de reclamantul O____ S___ IPURL în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ____________________ împotriva pârâtei P_______ G_______, în conformitate cu dispozițiile Legii nr. 85/2006.

La apelul nominal se prezintă reprezentanta pârâtei, dna avocat I____ Orbean în substituirea avocatului titular, dna B______ P______, lipsind reclamantul.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei, după care judecătorul sindic constată că avocatul titular pentru pârâtă este dna avocat S____ D_____ R_____, la termenul precedent s-a prezentat dna avocat P______ B______ care a depus o delegație de substituire acordată de titularul S____ D_____ R_____. Dna avocat I____ Orbean a depus o delegație de substituire acordată de dna avocat P______ B______. În aceste condiții, judecătorul sindic constată că dna avocat I____ Orbean nu are delegația dată de către dna avocat S____ D_____ R_____, cea care a fost mandatată de către pârâta P_______ G_______, să o reprezinte în prezenta cauză, sens în care dispune lăsarea cauzei la a doua strigare.

La apelul nominal, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei, d-na avocat I____ Orbean în substituirea avocatului titular, d-na S____ D_____ R_____, lipsind reclamantul.

Judecătorul sindic acordă cuvântul cu privire la alte solicitări în probațiune, în afară de înscrisurile depuse.

Reprezentanta pârâtei arată că nu are alte solicitări în probațiune, în afară de înscrisurile depuse. A invocat prin întâmpinare excepția nulității obiectului cererii de antrenare a răspunderii în temeiul art.196 NCpc.

Judecătorul sindic încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosar și, nemaifiind alte cereri în probațiune, acordă cuvântul pe fond.

Reprezentanta pârâtei solicită admiterea excepției nulității cererii de antrenare a răspunderii civile formulată de către lichidatorul judiciar pe motiv că obiectul acestei cereri nu este determinat. Lichidatorul judiciar a solicitat prin cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale ca partea neacoperită din pasivul debitoarei ajunse în stare de insolvență să fie suportată de clienta sa. Consideră că această formulare nu îndeplinește cerințele prevăzute de Codul de procedură civilă cu privire la obiectul cererii de chemare în judecată deoarece nu s-a indicat nici un cuantum, nici o modalitate de determinare a acestui obiect la momentul formulării cererii de chemare în judecată. Singura referire la o modalitate de a determina acest cuantum al obiectului cererii de chemare în judecată se află la pagina 2 din această cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale prin care lichidatorul judiciar arată valoarea totală a prejudiciului societății și arată faptul că se solicită suportarea pasivului ce rămâne neacoperit ca urmare a vânzării bunurilor și a efectuării distribuirilor. Consideră că o astfel de formulare a cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale face ca obiectul acesteia să nu fie determinat. Pe fondul cauzei, consideră că această cerere nu este întemeiată. Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006. Acest articol face referire expresă la raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art.59. Raportul existent la dosarul cauzei nu identifică nici o persoană care să fie vinovată de crearea acestui prejudiciu și se arată, în mod expres, faptul că în cadrul analizei cuprinse în prezentul raport nu rezultă că starea de insolvență a ____________________ a fost cauzată prin săvârșirea de organele de conducere ale debitoarei a vreuneia din faptele prevăzute de art.138. Prin urmare, consideră că această cerere este în contradicție cu probele existente deja la dosarul cauzei. Pe de altă parte, consideră că nu sunt îndeplinite condițiile de răspunderii civile delictuale speciale prevăzute de lege. Cu privire la fapta ilicită, solicită instanței să observe faptul că lichidatorul judiciar își întemeiază cererea pe motivul neînregistrării în contabilitate a tuturor operațiunilor contabile ale societății, însă lichidatorul nu arată care sunt aceste operațiuni care nu au fost evidențiate sau au fost greșit evidențiate, nu indică vreun text de lege care să fi fost încălcat, nici măcar cu titlu de exemplu nu menționează aceste aspecte. Nu s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile. Prin urmare, consideră că fapta ilicită nu este dovedită. Reiterează faptul că dovada contrarie există la dosarul cauzei: raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență a debitoarei indică fapta contrară și anume că această stare a debitoarei nu este imputabilă unei persoane determinate. Cu privire la vinovăție, arată că se poate observa de la dosarul cauzei intenția dnei P_______ G_______ de a redresa această societate. Astfel, aceasta este creditor al societății cu suma de 2.634 și 120.752 de lei, respectiv arată că aceasta a depus eforturi în redresarea societății. De asemenea, vinovăția acesteia nu a fost dovedită, ci a fost probat faptul contrar, din același raport privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență nu se menționează nici o persoană responsabilă pentru apariția stării de insolvență, ci se indică anumite aspecte obiective care au dus la apariția stării de insolvență și anume faptul că creditorul, principalul client E.ON Gaz Distribuția SA a achitat cu întârziere contravaloarea lucrărilor efectuate de societate pentru acest client și, prin urmare, s-au acumulat datorii atât față de bugetul de stat, cât și față de alți clienți. Cu privire la prejudiciu, consideră că nu este îndeplinită condiția caracterului cert al acestui prejudiciu așa cum a arătat la începutul susținerii sale. De asemenea, consideră că nu se poate avea în vedere la stabilirea prejudiciului întreaga masă credală deoarece cel puțin pentru sumele de 2.634 și 120.752 de lei nu ar trebui să fie atrasă răspunderea patrimoniale a pârâtei deoarece este creanța cu care pârâta s-a înscris la masa credală. Cu privire la raportul de cauzalitate, consideră, de asemenea, că prin același raport privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvabilitate raportul nu a fost dovedit ci a fost dovedit faptul contrar că această stare a debitoarei se datorează unor împrejurări obiective. Subliniază faptul că de la data întocmiri acestui raport și anume 17.05.2013, nu s-au mai depus la dosarul cauzei nici un fel de înscrisuri suplimentare care să justifice într-un fel o altă concluzie a lichidatorului judiciar și anume aceasta de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtei P_______ G_______. Pentru toate aceste motive, solicită judecătorului sindic să respingă cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale pentru motivele arătate pe larg în cuprinsul întâmpinării.

Judecătorul sindic reține cauza în pronunțare.

JUDECĂTORUL SINDIC,

Deliberând, reține că prin cererea înregistrată la data de 16 martie 2015 sub nr. XXXXXXXXXXXXXXXX pe rolul Tribunalului Specializat Cluj lichidatorul judiciar O____ S___ IPURL al debitoarei ____________________ a solicitat instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în contradictoriu cu pârâta G_______ P_______, să dispună obligarea pârâtei la suportarea de către administratorul statutar al ____________________ a părții neacoperite din pasivul debitoarei ajunse în stare de insolvență, în conformitate cu prevederile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.

În motivare, lichidatorul judiciar a arătat că d-na P_______ G_______ are calitatea de administrator statutar al debitoarei ____________________. în ceea ce privește prejudiciul, reclamantul a arătat că pasivul societății aflate în insolvență este de 652.777,19 lei, astfel cum rezultă din tabelul definitiv consolidat al creditorilor, că existența certă a prejudiciului rezultă nu numai din faptul că societatea a ajuns în insolvență, ci și din împrejurarea că obligațiile față de creditori nu pot fi plătite integral din averea debitorului.

În ceea ce privește fapta ilicită, s-a arătat că administratorului statutar i se poate imputa fapta prevăzută de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 care prevede că poate fi antrenată răspunderea patrimonială a persoanelor care ˝au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea˝. Din cele prezentate anterior se poate deduce că evidența contabilă a societății GABIMAR IMPEX SRL nu îndeplinește exigențele impuse de Legea 82/1991, evidența contabilă a societății nefiind în conformitate cu legea. Astfel, răspunderea pentru ținerea contabilității, potrivit art. 10 din Legea nr. 82/1991 coroborat cu art. 73 lit. c din Legea nr. 31/1990 privind societățile revine administratorului statutar. Principala consecință a faptei administratorului statutar a fost crearea stării de insolvență a debitoarei.

Pentru a putea fi posibilă angajarea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de cauzarea stării de insolvență a debitoarei în condițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 este necesar ca între faptele ilicite ale acestora și prejudiciul produs creditorilor prin imposibilitatea de recuperare a creanțelor acestora să existe un raport de cauzalitate directă. Una din cauzele apariției stării de insolvență a debitoarei o poate constitui neînregistrarea în evidențele contabile a tuturor operațiunilor pe care societatea avea obligația de a le înregistra în contabilitate. Aceasta a dus la nașterea unor creanțe suplimentare față de averea debitoarei, în urma inspecției fiscale în care a constatat aceste nereguli. Aceasta se datorează faptului că administratorul statutar nu a organizat o evidență contabilă în conformitate cu dispozițiile legale și modului defectuos în care a condus evidența contabilă a societății.

În drept a invocat dispozițiile art.138 alin. 1 lit. d și 139 din Legea nr. 85/2006.

Pârâta G______ P_______ a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea în întregime a cererii de antrenare a răspunderii ca netemeinică și nelegală.

Cu titlu prealabil a invocat nulitatea cererii pentru obiect nedeterminat. Solicitându-se obligarea pârâtei la suportarea părții neacoperite din pasivul debitoarei, o astfel de formulare lacunară face ca obiectul cererii să fie nedeterminat. O atare situație face imposibilă formularea unei apărări, iar din totalul pasivului debiutoarei, de 652.777,19 lei nu pot fi avute în vedere nici suele cu care chiar pârâta s-a înscris în calitate de creditoare, respectiv 3634 de lei, creanță salarială și 120.752,57 de lei aportul pârâtei în cadrul societății.

Pe fondul cauzei, în ceea ce privește fapta ilicită, pârâta a arătat că lichidatorul judiciar nu motivează existența unei fapte ilicite care să fi fost săvârșită de pârâtă, aceasta doar se prevalează de articolele aferente atragerii răspunderii administratorului. Lichidatorul judiciar s-a limitat la a arata faptul ca in cauza ar fi incidente prevederile art.138 lit.d, fara a indica, in concret, fapta ilicita imputabila pârâtei. Astfel, se arata in motivarea acțiunii faptul ca pârâta ar fi condus o evidenta contabila care nu ar fi fost in conformitate cu legea, fara a se indica in mod expres care sunt prevederile legale incalcate, ori care sunt operațiunile contabile greșit evidentiate, ori care ar fi trebuit sa fie înregistrările contabile corecte.

Pârâta a considerat că o astfel de susținere a lichidatorului judiciar este lipsita de orice fundament si de orice dovada și a apreciat ca o atare afirmație poate fi avuta in vedere exclusiv in ipoteza in care susținerile lichidatorului ar fi confirmate de către un expert contabil, in urma efectuării unei expertize contabile, proba care nu a fost insa solicitata, in ciuda faptului ca sarcina probei revine administratorului judiciar.

Pârâta a arătat că susține această poziție nu doar pentru ca administratorul judiciar este cel care a formulat cererea de antrenare a răspunderii, al carei succes depinde de modul in care este probata, ci si pentru ca susținerile regăsite în motivarea cererii de antrenare a răspunderii sunt contrare celor regăsite in raportul privind cauzele si împrejurările care au dus la starea de insolventa a debitoarei. Mat exact, in cuprinsul acestui raport, la pag. 16 se arata faptul ca „ In cadrul analizei cuprinse in prezentul raport nu rezulta ca starea de insolventa a ____________________ a fost cauzata prin săvârșirea de către organele de conducere a debitoarei a vreuneia dintre faptele prevăzute de art.138 din Legea 85/2006."

La momentul redactării acestui raport, lichidatorul judiciar se găsea in posesia tuturor actelor contabile ale debitoarei, starea de fapt îi era cunoscuta la acel moment, iar de la momentul întocmirii raportului si pana in prezent, lichidatorul judiciar nu a intrat in posesia altor documente care sa fie apte sa modifice optica.

Pentru cele arătate, pârâta a apreciat ca cererea de antrenare a răspunderii, dincolo de faptul ca este neîntemeiata, este si formulata cu rea credința.

Pentru a se putea atrage răspunderea in temeiul art.138 din Legea 85/2006. trebuie prezentate in concret elementele faptei ilicite, nefiind suficienta simpla indicare a textului de lege, iar succesul acțiunii presupune dovedirea situației de fapt expusa de către lichidatorul judiciar.

Pe de altă parte, lichidatorul nu face trimitere la raportul privind cauzele sau împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, or, dispozițiile art. 138 din Legea insolvenței fac trimitere expresă la raportul întocmit în conformitate cu prev. art. 59, statuând că în măsura în care în cuprinsul acestuia sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență, administratorul judiciar sau lichidatorul pot solicita ca o parte a pasivului să fie suportat de către persoanele astfel identificate.

Potrivit Raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență a debitoarei __________________.R.L - starea de insolvență nu a fost cauzată de prin săvârșirea de către organele de conducere ale societății a vreuneia din faptele prevăzute de art. 138 din Legea 85/2006.

Mai mult decât atât, dintre motivele care au dus la declanșarea stării de insolvență, motive ce nu îi sunt imputabile astfel cum se reține în raport, pârâta a evidențiat următoarele:

-în perioada decembrie 2011 - mai 2012 societatea a efectuat lucrări de modernizare clădiri pentru principalul client E-on Gaz Distribuție SA.Conform contractului, plata facturilor emise se efectua la 45 zile. în această perioadă au apărut lucrări suplimentare pe care firma le-a executat, dar clientul, datorita unor probleme de organizare a plăților, le-a achitat cu o întârziere de 6 luni. În urma acestei situații societatea s-a văzut în situația de a nu-și putea achita la rândul său obligațiile comerciale și bugetare.

-acumularea excesivă a unor datorii fiscale stabilite in urma controlului fiscal efectuat în decursul anului 2012 care au adâncit presiunea financiară deja existentă asupra societății.

Documentele care au stat la baza întocmirii acestui raport au la bază situațiile financiare aferente celor trei ani premergători apariției stării de insolvență împreună cu anexele acestora. în mod evident, printre aceste acte s-au regăsit și actele emise de Direcția Generală a Finanțelor Publice Cluj în urma inspecției fiscale din mai 2012.

La data întocmirii raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență, în urma analizării actelor întocmite de organul fiscal s-a concluzionat că starea de insolvență nu a fost cauzată prin săvârșirea de către organele de conducere a vreuneia din faptele prevăzute la art. 138 din Legea 85/2006.

Într-adevăr, în cuprinsul raportului se face referire la faptul ca în măsura în care vor intra și alte acte în posesia lichidatorului din care va rezulta intenția frauduloasă a organelor de conducere, se va întocmi un nou raport în consecință. Cu toate acestea, pârâta a evidențiat faptul că în posesia lichidatorului nu au intrat alte acte care să ducă la o altă concluzie decât cea inițială, mai mult decât atât, nici măcar lichidatorului nu face referire la alte asemenea acte care să fi dus la o altă concluzie decât cea inițială.

În cererea formulată, lichidatorul face trimitere la actele emise de finanțe în urma controlului fiscal din luna mai 2012, acte la care a făcut referire și în cuprinsul raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la starea de insolvență, concluzionând că pârâta nu se află în culpă raportat la această situație, arătând că __________________.R.L a efectuat lucrări pentru clientul E-on Gaz Distribuție SA, iar datorită faptului că acesta și-a achitat plata cu o întârziere de 6 luni, __________________.R.L și-a executat la rândul său cu întârziere obligațiile de plată. Pârâta a considerat că este evident faptul că nu se află în culpă raportat la această situație, astfel cum s-a reținut și în raportul efectuat.

Pe cale de consecință, în raportul cu pricina s-a reținut faptul că în urma controlului fiscal din 2012 presiunea financiara asupra societății s-a adâncit.

Raportat la aceste aspecte și la temeiul acțiunii in atragerea răspunderii promovate, asa cum a fost invocat de lichidator, pârâta a apreciat că pentru acest temei nu se poate atrage răspunderea sa pentru provocarea stării de insolvabilitate a societății. În ceea ce privește starea de insolvență nu se poate retine intenția pârâtei de a o provoca ci dimpotrivă pârâta solicită să se aibă in vedere eforturile pe care le-a depus in vederea redresării societății. Astfel cum se poate observa din tabelul creanțelor, pârâta a arătat că este creditor a! ____________________ cu sumele de 2.634 lei si de 120.752,57 lei.

In privința prejudiciului, pârâta a arătat că s-a solicitat prin cererea înregistrata ca urmare a angajării răspunderii sale, in calitate de administrator, sa fie obligată la plata părții neacoperite din pasivul debitoarei ajunse în stare de insolvență, fara a se menționa ce criterii s-au folosit pentru a se ajunge la cuantumul total al pasivului de 652.777,19 RON (aceasta fiind valoarea totală a creanțelor), daca aceasta e valoarea prejudiciului sau nu.

Art.138 alin 1 lit.d) din Legea 85/2006 dispune: " (1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

d) au ținut o contabilitate fictiva, au făcut sa dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea in conformitate cu legea; "

Prin urmare, chiar daca valoarea prejudiciului cauzat ar fi de 652.777,19 lei nu considera a fi îndeplinita condiția caracterului cert al prejudiciului. Astfel, prejudiciul este cert daca valoarea lui este sigura, neîndoielnica, si totodată poate fii evaluat in prezent. Nefacandu-se nici o alta precizare suplimentara in tot cuprinsul cererii cu privire la suma solicitata, a considerat ca prejudiciul nu este cert, pârâta neavând posibilitatea de a-l evalua.

Cauzarea starii de insolventa înseamnă producerea unui prejudiciu in patrimoniul debitorului insolvent, iar nu in cel al creditorilor, deși aceștia sunt afectați si ei de starea de insolventa pricinuita. Creditorii debitorului sunt prejudiciali numai eventual si indirect, respectiv daca si in măsura in care nu isi pot recupera creanțele.

In sens derivat, pasivul debitorului este identic cu suma creanțelor, inscrise in tabelul definitiv. Cat privește întinderea prejudiciului la care pot fi obligați subiecții prevăzuți de art.138, aceasta nu poate fi mai mare decât o parte din intregul pasiv al debitorului insolvent.

Prin urmare, a arătat pârâta, indicarea sumei de 652.777,19 lei (întregul pasiv al societății debitoare) nu înseamnă ca acesta este prejudiciul presupus a fi fost cauzat de către pârâtă în patrimoniul debitoarei, ca urmare a faptelor prevăzute la art.138 alin.1 lit. d, neexistand niciun indiciu ca întreaga suma reprezintă prejudiciul cauzat ca urmare a întrunirii condițiilor legale. In lipsa unor elemente care sa ateste cuantumul prejudiciului, nu se poate prezuma - astfel cum s-a susținut în cuprinsul cererii de antrenare a răspunderii, ca acesta are valoare egala cu suma totala a creanțelor înscrise in tabelul definitiv, cu atât mai mult cu cât suma care ar fi putut fi recuperată prin valorificarea bunurilor societății. În acest context, pârâta a arătat că aduce în atenția instanței faptul că lichidatorul judiciar nu face trimitere Ia valoarea totală a bunurilor societății, bunuri ce urmează a fi valorificate, sens în care prejudiciul presupus a fi cauzat ar fi automat mai mic.

În ceea ce privește vinovăția, pârâta a arătat că pentru antrenarea răspunderii in temeiul art. 138 din Legea insolventei este necesar ca lichidatorul sa facă dovada intenției sale ca forma a vinovăției. Toate faptele ilicite enumerate de art. 138 din Legea insolventei sunt fapte intenționate care exclud culpa ca forma a vinovăției. Lipsa caracterului intențional al faptei face ca acțiunea in răspundere sa fie inadmisibila. Pârâta a atras atenția asupra faptului că lichidatorul judiciar nici măcar nu a invocat vinovăția sa, după cum nici nu a motivat cererea formulată din acest punct de vedere.

Pârâta a mai arătat că nici in cuprinsul raportului întocmit de lichidator nu sunt identificate persoane concrete sau fapte concrete ale sale care sa poată atrage răspunderea juridica. Atragerea răspunderii poate opera cu privire la orice persoana care a cauzat starea de insolventa a debitorului, fie acestea chiar si alte persoane decât cele cu atribuții de supraveghere si control. De aceea, este imperios necesar ca, in cererea de antrenare a răspunderii, sa se identifice fara urma de echivoc, persoana răspunzătoare de starea de insolventa a debitorului, fie ca ea este din rândul administratorilor sau din sfera persoanelor străine de activitatea de supraveghere si control.

Astfel, pârâta a arătat că nu poate fi în culpă, atât timp cât a urmărit realizarea profitului sens în care a investit personal în ____________________. Pe de alta parte, deși obținerea profitului este scopul unei societăți comerciale, aceasta nu este o obligație de rezultat. În acest context a subliniat intenția sa de a redresa societatea sens în care a investit personal din aceasta, astfel cum rezultă și din creanțele înscrise la masa credală. Or, în mod evident, intenția frauduloasă este incompatibilă cu investițiile efectuate de pârâtă.

Totodată, pârâta a arătat că o simplă prezumție de vinovăție nu poate opera deoarece in speța este vorba de o răspundere delictuala unde vinovăția trebuie dovedita de lichidatorul care a solicitat antrenarea răspunderii.

Atât din practica cat si din dispozițiile legii rezulta ca aceste fapte prevăzute de art.138 al.1 din Legea 85/2006 trebuie sa fie săvârșite cu intenție pentru a angaja răspunderea persoanei vinovate de cauzarea prejudiciului, mai mult chiar intenția trebuie sa fie dovedita. Nici în privința acestui element subiectiv nu se face referire nici la existenta sa si nici la mijlocul de proba care ar sprijini concluzia existentei sale in cuprinsul cererii adresate instanței.

Toate faptele enumerate la litera d) din alineatul (1) se caracterizează prin săvârșirea lor cu intenție, intenție ce trebuie să fie dovedita cu probe convingătoare în persoana fiecăruia dintre cei considerați răspunzători.

Cu toate acestea, lipsa caracterului intențional al faptei face ca acțiunea în răspundere să fie inadmisibilă. în speță, în cazul prevăzut de art. 138 alin. (1) lit. d), teza a treia („nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea"), lipsa intenției înseamnă lipsa caracterului ilicit al faptei și, deci, lipsa unui element esențial al acțiunii în răspundere.

În ceea ce privește raportul de cauzalitate intre faptele ilicite si prejudiciul care consta in aducerea in stare de insolventa a debitoarei, pârâta a arătat că acesta trebuie dovedit în mod clar, el nu se poate prezuma.

Intre fapta ilicita si prejudiciu trebuie sa existe o relație directa, de la cauza la efect, in sensul ca lipsa disponibilităților se datorează faptei prevazute de lege, neintrand in domeniul « cauzelor » faptele, fie chiar menționate in lege, care au favorizat, iar nu determinat producerea stării de insolventa.

Pârâta a arătat că în cauza nu a fost dovedit ca intre faptele imputate si prejudiciul presupus a fi in valoare de 652.777,19 RON ar exista vreo legătura de cauzalitate, cu atât mai mult cu cât la data întocmirii raportului din data de 17.05.2013 s-a constatat că nu există nicio legătură de cauzalitate între prejudiciu și modalitatea în care s-a ținut contabilitatea, respectiv între prejudiciu și vreo presupusă faptă ilicita. În acest context, având în vedere faptul că starea de fapt nu s-a modificat, în mod evident, nici concluzia nu poate fi alta decât cea inițială potrivit căreia starea de insolvență a ____________________ nu a fost cauzată prin săvârșirea de către organele de conducere ale debitorului a vreuneia din faptele prevăzute de art. 138 din Legea insolvenței.

Având in vedere faptul ca această condiție sine qua non a angajării răspunderii nu a fost dovedita si in același timp un element in funcție de care se determina întinderea reparației datorate, pârâta a considerat ca cererea practicianului in insolventa este total neîntemeiata.

Răspunderea intemeiata pe art.138 va putea fi angajata numai daca persoana impotriva căreia se exercita acțiunea a cauzat starea de insolventa a debitorului. Săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de lege si existenta unui prejudiciu sunt doua condiții necesare, dar nu sunt suficiente pentru a putea fi antrenata răspunderea. Pentru succesul acțiunii trebuie sa se probeze ca prin săvârșirea faptei de către subiect a fost cauzat un prejudiciu debitorului Deci, pentru a putea fi antrenata răspunderea, instanța trebuie sa retina ca insolventa a fost determinata de fapta ilicita a persoanei impotriva căreia este exercitata acțiunea in răspundere civila.

Legătura cauzala este un element obiectiv al răspunderii civile, iar nu unul care tine de vinovăția făptuitorului, de aceea este necesara dovedirea legăturii de cauzalitate intre fapta culpabila si starea de insolventa.

Astfel, chiar daca s-ar admite ca pârâta ar fi săvârșit faptele ilicite care i-au fost imputate, nu se poate prezuma ca aceste fapte au determinat starea de insolventa, in lipsa oricăror minime dovezi.

Analizând toate condițiile de admisibilitate a acțiunii pentru atragerea răspunderii sale, pârâta a arătat că se observa că acestea nu sunt întrunite (cu atât mai puțin în mod cumulativ), motiv pentru a solicitat respingerea cererii de angajare a răspunderii sale, in calitate de administrator al S.C GABIMAR IMPEX S.R.L., ca netemeinică și nelegală, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecata.

Analizând cererea prin prisma motivelor invocate, judecătorul sindic constată următoarele:

Prin încheierea civilă nr. 658/04.03.2013 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXX13 s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței debitoarei S.C. GABIMAR IMPEX S.R.L. la solicitarea debitoarei, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar provizoriu O____ S___ IPURL.

Ulterior, prin sentința civilă nr. 3063/11.2013 s-a dispus trecerea debitoarei GABIMAR IMPEX SRL în faliment procedură generală, O____ S___ IPURL fiind desemnat lichidator judiciar provizoriu

Societatea debitoare a fost înființată în anul 1995, având ca obiect principal de activitate ˝intermedieri în comerțul cu material lemnos și materiale de construcții˝ și a avut ca asociat unic și administrator statutar, raportat la extrasul ORC, pe pârâta G_______ P_______.

Potrivit art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței în cazul în care …sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitoarei…, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, (d) prin fapta de a ține o contabilitate fictivă sau de a face să dispară unele documente contabile ori prin aceea de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea.

Angajarea răspunderii civile delictuale implică întrunirea cumulativă a patru condiții: săvârșirea unei fapte ilicite dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1, fapta ilicită să fi cauzat insolvența societății debitoare în tot sau în parte, existența vinovăției autorului faptei ilicite pentru cauzarea insolvenței debitoarei, existența unui prejudiciu, precum și legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și existența prejudiciului.

Cu titlu prealabil, în ceea ce privește excepția nulității cererii datorită obiectului nedeterminat, datorită formulării ˝suportarea părții neacoperite din pasivul debitoarei ajunse în stare de insolvență˝, judecătorul sindic constată că deși nu este determinat la acest moment, cuantumul pretențiilor este determinabil, având în vedere că o acțiune admisă creează un titlu executoriu și, deci, un raport juridic obligațional exclusiv între creditorii masei credale( sau o parte a acestora, în funcție de limitele admiterii acțiunii), pe de o parte și fostul administrator statutar având calitatea de debitor, pe de altă parte, iar în acest context se va putea stabili cu certitudine la momentul executării titlului executoriu partea din pasiv rămasă neacoperită. În ceea ce privește susținerea prezentei acțiuni de către lichidatorul judiciar acesta invocă faptul că neținerea contabilității este fapta ilicită care a generat prejudiciul actual în cuantum de 652.777,19 lei, din care se impune a se scădea partea ce urmează a fi recuperată, eventual, de către creditori. Din acest punct de vedere susținerile lichidatorului pot fi analizate de judecătorul sindic sub aspectul obiectului pretenției deduse judecății și nu se impune anularea cererii, din aceste considerente urmând a fi respinsă excepția nulității invocată de pârâtă.

În ceea ce privește răspunderea civilă delictuală, cu referire la fapta ilicită imputată pârâtei cea prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține de plano, administratorului statutar îi incumbă obligația de a duce la îndeplinire contractul de mandat ce i-a fost încredințat, fiind direct răspunzător de modul în care este ținută evidența contabilă, potrivit art.73 alin.1 lit. c și alin.2 ale Legii nr.31/1990, precum și din disp. art.11 alin.4 din Legea nr.31/1990 republicată. Totodată, conform prev. art. 10 alin.1 din Legea nr.82/1991 republicată, răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității revine administratorului, care are obligația gestionării societății respective.

În dovedirea acestor susțineri lichidatorul a invocat raportul inspecției fiscale care a dovedit nereguli în ceea ce privește ținerea contabilității, dar nu a indicat în ce au constat aceste nereguli și dacă reprezintă o faptă intenționată sau o faptă din neglijență sau din imprudență.

În cauză, între fapta de a nu ține contabilitatea conform legii și ajungerea societății debitoare în stare de insolvență nu se poate reține o legătură de cauzalitate pentru că, pe de o parte, legea nu asimilează unei asemenea fapte prezumția ajungerii în stare de insolvență, iar, pe de altă parte, textul legal actual – Legea nr. 85/2006 - este explicit – în măsura identificării persoanei care prin săvârșirea uneia din/unor fapte(le) ilicite enumerate să fi cauzat starea de insolvență. Prejudiciul constă în imposibilitatea creditorului de a-și recupera creanța datorită faptei ilicite a administratorului statutar care a determinat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Nefiind instituită o prezumție legală, judecătorul sindic reține că prezumțiile simple sunt acele concluzii logice pe care judecătorul le poate trage de la un fapt cunoscut la un fapt necunoscut, fiind necesar ca între faptul vecin pe care se sprijină prezumția și faptul principal să existe o conexitate, o legătură strânsă. În plus, concluzia logică pe care magistratul o trage de la un fapt cunoscut, în speță, existența unei fapte ilicite și atât, la faptul necunoscut, al ajungerii debitoarei în stare de insolvență, ar trebui să fie aplicabilă tuturor situațiilor de fapt identice anterioare și ulterioare.

Cu alte cuvinte, o societate a cărei contabilitate nu a fost ținută în conformitate cu toate rigorile legii poate fi lichidată fără a se ivi starea de insolvență a acesteia, deoarece nu trebuie și nu poate fi pus semnul egalității între a nu respecta legea privind întocmirea și publicarea sau predarea situațiilor financiare contabile și a desfășura activitatea de comerț fără a ține nici un fel de evidență privind creanțele și datoriile societății.

Ca urmare, este indubitabil că o asemenea prezumție simplă nu este aplicabilă tuturor situațiilor de acest gen, în care se invocă exclusiv neținerea contabilității în conformitate cu legea de către societatea debitoare și se solicită a se aplica prezumția ajungerii societății în stare de insolvență datorită acestui fapt ilicit.

Pe de altă parte, din motivarea ˝una din cauzele apariției stării de insolvență a debitoarei o poate constitui neînregistrarea în evidențele contabile a tuturor operațiunilor pe care societatea avea obligația de a le înregistra în contabilitate˝ nu se poate atrage concluzia potrivit căreia chiar există o legătură de cauzalitate. Pe de altă parte, nu s-a făcut nici un fel de analiză cu privire la neținerea contabilității în conformitate cu legea și motivul neachitării creanțelor înscrise în tabelul definitiv de creanțe.

Concluzionând, în lipsa unor circumstanțe concrete ale desfășurării activității societății debitoare, judecătorul sindic nu va aplica prezumția simplă a ajungerii societății debitoare în stare de insolvență ca urmare a neținerii contabilității de către fostul administrator statutar în conformitate cu legea și, mai departe, constată că sunt total nedovedite și neanalizate susținerile lichidatorului privind legătura de cauzalitate dintre deficiențele constatate de inspecția fiscală în contabilitatea debitoarei și neplata creanțelor înscrise în tabelul definitiv consolidat.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, Tribunalul, urmează a respinge cererea de antrenare a răspunderii formulate de lichidatorul judiciar O____ S___ IPURL al debitoarei ____________________ în contradictoriu cu pârâta G_______ P_______.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge excepția nulității cererii, invocată de pârâta P_______ G_______.

Respinge cererea de antrenare a răspunderii formulate de O____ S___ IPURL, cu sediul în Cluj-N_____, ______________________, _____________, jud. Cluj cu sediul procesual ales în Cluj-N_____, ___________________ nr. 174, ________________ al debitoarei ____________________, societate aflată în faliment în contradictoriu cu pârâta G_______ P_______, cu domiciliul în localitatea C_______ nr. 180, jud. Cluj.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare, cererea de apel urmând a fi depusă la Tribunalul Specializat Cluj.

Pronunțată în ședință publică, azi, 21 octombrie 2015.

JUDECĂTOR SINDIC, GERFIER,

D______ H______ C_____ P_____

Red. DH/09.12.2015

Tehnored CP/ 4 ex/12.02.2016