Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 1861/2015

Ședința publică de la 11 Noiembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D___ A_____

Judecător M_______ H_____

Grefier L____ V______ V_____

Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulate de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr. 6109/26.06.2015, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă B______ A_____-R_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Pe rolul Tribunalului București Secția a VII-a Civilă a fost înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX cererea formulată de reclamantul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 6, prin care s-a solicitat obligarea pârâtei B______ A_____ R_____, administratorul debitorului ____________________, la suportarea pasivului societății debitoare.

Prin sentința civilă nr. 6109/26.06.2015, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se că nu sunt suficiente simple afirmații pentru a opera angajarea răspunderii patrimoniale, deoarece părților le revine, potrivit art. 1169 C.civ., sarcina de a-și dovedi susținerile, invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nefiind de natură să atragă în mod automat răspunderea membrilor organelor de conducere, căci legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, dar după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.

În ceea ce privește fapta prevăzută de dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006, s-a apreciat că simpla invocare la modul general a unui management defectuos nu este în măsură a atrage aplicabilitatea dispozițiilor legale menționate, ci trebuie să se arate în concret care sunt faptele săvârșite de asociați care au dus la insolvența societății.

Ca atare, în lipsa unor dovezi concrete din care să rezulte care sunt activitățile dispuse de asociați, modalitatea în care s-au realizat aceste fapte, perioada de timp și nu în ultimul rând faptul că acestea ar fi produs starea de insolvență, nu a putut fi reținută ca fiind dovedită fapta ilicită.

Nu există legătură de cauzalitate între neformularea cererii în termenul prevăzut de art. 27 din Legea nr. 85/2006 și starea de insolvență. Starea de insolvență este anterioară cererii de deschidere a procedurii, aspect ce rezultă chiar din interpretarea dispozițiilor art. 27.

Referitor la fapta prevăzută la art. 138 lit d din lege, s-a reținut că împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea nr. 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

În ceea ce privește obligația pârâtei de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE, cauza fiind înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX (XXXXXXXXX) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă.

În motivarea apelului, se susține că răspunderea organelor de conducere pentru plata pasivului înregistrat de societatea debitoare este o răspundere civilă delictuală specială, care intervine în situația în care faptele administratorilor au cauzat starea de insolvență a societății și aceasta este o stare de fapt care se asociază acțiunii sau omisiunii delictuoase a conducătorilor ei. Prin activități ce duc în mod vădit la starea de insolvență, se înțeleg acele activități care, deși prejudiciabile pentru patrimoniul societății din punct de vedere financiar, sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere.

Scopul reglementării dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006 a fost acela de a determina apariția și menținerea unui climat economic sănătos, bazat pe două principii fără de care acest deziderat nu poate fi realizat, respectiv principiul apărării drepturilor creditorilor societății față de faptele administratorilor care nu iau măsurile cerute de lege în cazul în care societatea se află în încetare de plăți și principiul răspunderii administratorilor pentru continuarea unei activități care prejudiciază pe ceilalți creditori.

Apelanta arată că societatea debitoare nu a depus la dosarul cauzei actele prevăzute la art. 28 din Legea insolvenței, încălcând astfel dispozițiile exprese ale art. 35. Or, nedepunerea documentelor financiar-contabile a pus lichidatorul judiciar în imposibilitatea de a verifica evidențele contabile, legalitatea acestora, înstrăinarea bunurilor, cauzele concrete care au dus la încetarea de plăți, fiind încălcate și dispozițiile art. 9 alin. 1 din Legea nr. 82/1991 a contabilității, cu modificările și completările ulterioare.

În cauză, sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c, în sensul că reprezentanții societății debitoare aveau obligația legală să nu dispună continuarea unei activități care ducea în mod vădit la încetarea de plăți, societatea înregistrând pierderi, astfel cum rezultă din raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la apariția stării de insolvență a societății debitoare, întocmit de lichidatorul judiciar și depus la dosarul cauzei.

Administratorii unei societăți comerciale sunt obligați să solicite ei înșiși aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006, nu numai în situația apariției stării de încetare de plăți, ci chiar în situația în care această stare este iminentă. În acest sens, pentru a evita acumularea unor noi obligații restante, legiuitorul a stabilit chiar un termen limită pentru depunerea cererii, respectiv 30 de zile de la apariția stării de insolvență.

Totodată, apelanta învederează instanței că debitoarea figurează cu declarații fiscale nedepuse începând cu anul 2006, fiind astfel îndeplinită condiția esențială expres prevăzută de lit. d a art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Nedepunerile culpabile ale documentelor sus-menționate reprezintă o omisiune vădit imputabilă intimatei, mai cu seamă cu cât aceasta, în calitatea ei de mandatar al falitei, era ținută să-și ducă la îndeplinire mandatul prin manifestarea unei diligențe superioare chiar și celei depuse în susținerea propriilor interese.

Simplul fapt că administratorul nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile implică atragerea răspunderii acestuia deoarece nu există posibilitatea de a analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă au fost inventariate bunurile societății conform prevederilor legale, dacă au fost efectuate transferuri patrimoniale și în ce condiții, precum și felul în care administratorii au folosit veniturile obținute.

Potrivit dispozițiilor art. 72 din Legea nr. 31/1990, cu modificările și completările ulterioare, obligațiile și răspunderea administratorilor sunt reglementate de dispozițiile referitoare la mandat, or, conform art. 374 Cod comercial, mandatul comercial este prezumat a fi cu caracter oneros, fiind cuprins în actul constitutiv sau în hotărârea adunării generale și este acceptat prin semnarea în Registrul Comerțului. Prin urmare, acceptând desemnarea, administratorul stabilește un raport juridic contractual de mandat comercial cu societatea, răspunzând nu numai pentru dol, dar și pentru culpa comisă în executarea lui, culpă ce poate consta atât într-o acțiune, cât și într-o omisiune (neîndeplinirea unei acțiuni, ori neluarea unei măsuri atunci când acea acțiune sau acea măsură trebuie să fie întreprinsă de o anumită persoană).

Se creează astfel legătura de cauzalitate între fapta ilicită a administratorului societății debitoare (respectiv managementul defectuos al societății, în sensul că a continuat să mai funcționeze deși pierderile din afacerile societății erau iminente) și prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor așa cum rezultă din tabelul definitiv al obligațiilor societății debitoare depus la dosar) și constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.

În drept, apelanta își întemeiază apelul pe dispozițiile art. 466 și urm. Cod procedură civilă, coroborate cu cele ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare.

Intimata pârâtă, legal citată, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.

Analizând sentința atacată în raport de criticile formulate, văzând și dispozițiile articolelor 477 alin. 1 și 479 alin. 1 Cod procedură civilă, Curtea constată că apelul nu este fondat pentru următoarele considerente:

Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 6, în calitate de unic creditor, a formulat cerere de angajare a răspunderii personale patrimoniale a intimatei pârâte B______ A_____-R_____ pentru pasivul rămas neacoperit al societății debitoare ____________________, cerere întemeiată pe dispozițiile articolului 138 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 85/2006.

Răspunderea reglementată de articolul 138 din Legea nr. 85/2006 este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate s-a ajuns la starea de insolvență.

Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere este aceea a unei răspunderi speciale care prezintă multe din caracteristicile răspunderii delictuale, așa cum arată și apelanta. Pentru a fi angajată această răspundere, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale conform articolelor 998-999 Cod civil 1864, respectiv art. 1357 din noul Cod civil (faptă ilicită, prejudiciu, legătură de cauzalitate, culpă), condiții care în această situație capătă unele conotații speciale.

Prin urmare, trebuie să se probeze că pârâta, prin fapta ei culpabilă în una din formele prevăzute de articolul 138, a contribuit la aducerea societății în stare de insolvență.

Existența raportului de cauzalitate între fapta culpabilă, insolvență și prejudiciul suferit de creditor trebuie dovedită, nefiind prezumată, cum eronat susține apelanta.

Dispozițiile legale din materia mandatului comercial invocate de reclamantă, criteriile de apreciere a vinovăției sau prezumțiile privind existența raportului cauzal dintre faptele ilicite și starea de insolvență ori prevederile Legii nr. 31/1990 rep. sau ale legii contabilității nu au aplicabilitate și relevanță în cauză.

Omisiunea depunerii actelor prevăzute de articolul 35 raportat la articolul 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 ar fi putut eventual atrage răspunderea penală a pârâtei conform articolului 147 din lege, neinfluențând starea de insolvență anterioară a societății.

Reprezentantul debitoarei nu a formulat cerere pentru ca societatea să fie supusă procedurii reglementate de Legea nr. 85/2006, conform articolului 27, dar neîndeplinirea acestei obligații, prin ea însăși, nu se încadrează în articolul 138 lit. a - g, ci, de asemenea, ar fi putut reprezenta o infracțiune, faptă prevăzută și pedepsită de articolul 143.

Așa cum riguros a reținut și judecătorul-sindic, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că pârâta a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea în încetare de plăți, acțiunea sau inacțiunea pârâtei în interes personal fiind o condiție esențială pentru angajarea răspunderii în acest caz.

De asemenea, managementul defectuos desfășurat de pârâtă în urma căruia societatea a ajuns în încetare de plăți nu poate constitui temeiul atragerii răspunderii ei patrimoniale în lipsa dovezilor din care să rezulte săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 din lege, simpla conducere deficitară a societății nefiind sancționată de articolul invocat, ci numai acele fapte prin care s-a deturnat activitatea societății de la scopul pentru care a fost constituită.

În ceea ce privește obligația de a ține registrele cerute de lege și de a depune situațiile financiare la organele fiscale, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență.

În mod corect judecătorul-sindic a reținut că în speță nu s-a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Față de cele arătate, conform articolului 480 alin. 1 Cod procedură civilă și articolului 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge apelul formulat de apelanta reclamantă DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ______________________, sector 2, împotriva sentinței civile nr. 6109/26.06.2015, pronunțate de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata pârâtă B______ A_____-R_____, domiciliată în București, ___________________________, ______________, _____________, sector 6, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi 11 noiembrie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

D___ A_____ M_______ H_____

GREFIER

L____ V______ V_____

Red. Jud.D.A.

Tehnoredactat:I.N.

4 ex.

07.01.2016

………………….

Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă,

Judecător fond: P____ M______