Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX - Legea nr. 85/2006 –

- art. 138 -

ROMÂNIA

TRIBUNALUL SUCEAVA

SECȚIA CIVILĂ

SENTINȚA CIVILĂ NR. 190

Ședința publică din data de 24 februarie 2015

Instanța constituită din:

Judecător sindic O__________ D_____ G_______

Grefier D___ M_______

Pe rol, soluționarea cererii formulată de petentul P________ I_____ IPURL, cu sediul social în Municipiul Suceava, ______________________. 16 A, ____________, Jud. Suceava și cu sediul secundar și adresa de corespondență în Municipiul Suceava, _________________________, Jud. Suceava, în calitate de lichidator judiciar al debitorului __________________ SRL, cu sediul social în Municipiul Suceava, Calea Obcinilor nr. 2, Jud. Suceava, număr de ordine în registrul comerțului JXXXXXXXXXXX, cod de identificare fiscală xxxxxxxx, privind antrenarea răspunderii materiale a pârâtului B____ NICUȘOR D_____, cu domiciliul în Municipiul Suceava, Calea Obcinilor nr. 1, ______________________________________.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, lipsesc părțile.

Procedura este legal îndeplinită.

Se face referatul cauzei de către grefierul de ședință după care judecătorul sindic, verificându-și competența, în temeiul dispozițiilor art. 131 alin. 1 din Noul Cod de procedură civilă raportate la cele ale art. 6 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, stabilește în favoarea Tribunalului Suceava competența generală, materială și teritorială de soluționare a cauzei.

Totodată, judecătorul sindic încuviințează proba cu înscrisurile depuse la dosarul cauzei.

Nefiind alte cereri prealabile de formulat, excepții de invocat sau probe de administrat, judecătorul sindic constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

Declarând dezbaterile închise,

JUDECĂTORUL SINDIC,

Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele :

Prin cererea adresată acestei instanțe și înregistrată la data de 26 iunie 2014, sub nr. XXXXXXXXXX14, lichidatorul P________ I_____ IPURL, pentru debitorul __________________ SRL, a solicitat deschiderea procedurii simplificate de insolvență față de acesta, motivat de faptul că societatea a fost dizolvată prin încheierea pronunțată de Tribunalul Suceava, anterior depunerii cererii introductive, societatea înregistrând debite față de bugetul consolidat al statului în cuantum de 2.640 lei.

Prin încheierea nr. 974/26.08.2014, judecătorul sindic a admis cererea, cu consecința deschiderii procedurii simplificate de insolvență față de debitor și a desemnării în calitate de lichidator judiciar a practicianului în insolvență P________ I_____ IPURL.

Prin sentința civilă nr. 124/10.02.2015, judecătorul sindic a aprobat raportul final al lichidatorului judiciar, cu consecința închiderii procedurii față de debitor.

Prin cererea adresată acestei instanțe la data de 9 decembrie 2014 și înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, lichidatorul judiciar al debitorului a solicitat antrenarea răspunderii materiale a fostului administrator al debitorului, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a, c, d și e din Legea nr. 85/2006.

În motivarea cererii a arătat următoarele:

În primul rând, din analiza datelor înregistrate în ultimul bilanț contabil depus rezultă că debitorul deținea în patrimoniu active iar, în condițiile în care aceste active nu au fost identificate de lichidatorul judiciar, se presupune că pârâtul le-a folosit în interes propriu sau le-a deturnat sau ascuns, în cauză fiind incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.

Prin manoperele folosite, fostul administrator al debitorului nu a urmărit decât deturnarea, în frauda creditorilor, a activelor debitorului și aducerea cu bună știință a acestuia în stare de insolvență, fiind evidentă legătura de cauzalitate dintre acțiunile acestuia și încetarea de plăți a debitorului, consecințele acestor acțiuni fiind crearea unui prejudiciu patrimonial creditorilor, prin diminuarea valorii reale a creanțelor pe care aceștia le aveau față de societate.

În al doilea rând, se impunea ca fostul reprezentant legal al debitorului, văzând situația societății încă din exercițiile financiare precedente, să apeleze la dispozițiile Legii nr. 31/1990 republicată sau, după caz, la dispozițiile Legii nr. 85/2006 dar acesta a dispus continuarea activității, în cauză fiind incidente și dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.

În al treilea rând, fostul administrator, deși notificat, nu a depus documentele contabile solicitate de lichidatorul judiciar, conform art. 28 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, pentru a se verifica modul în care s-a efectuat activitatea economică și înregistrările contabile, fapt ce conduce la prezumția că operațiunile contabile nu au fost corect întocmite ori nu s-au întocmit pentru a evita verificarea lor, în cauză fiind incidente și dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Legal citat, pârâtul nu a depus întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, prin prisma susținerilor părților, judecătorul sindic reține următoarele :

Prin încheierea nr. 974/26.08.2014, judecătorul sindic a deschis procedura simplificată de insolvență față de debitor și l-a desemnat în calitate de lichidator judiciar pe practicianul în insolvență P________ I_____ IPURL.

Articolul 138 alin. 1 lit. a, c, d și e din Legea nr. 85/2006, permite antrenarea răspunderii materiale a foștilor administratori ai debitorului care au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; au dispus, în interes personal, continuarea unei activități ce ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; au deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

Răspunderea reglementată de art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii instituite de dispozițiile legale sus menționate este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind vorba despre o răspundere delictuală, înseamnă că pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 998-999 Cod civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa) condiții care au în această situație unele conotații speciale și anume: faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, trebuie să se dovedească atât săvârșirea de către pârâți a faptelor reclamate cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și _________________________________.

Stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în starea de insolvență a debitoarei se face cu respectarea tuturor normelor procedurale aplicabile și în dreptul comun, pe baza unui probatoriu complex și pertinent.

În acest context trebuie remarcat că nu orice deficiență de natură managerială este în măsură a duce la stabilirea răspunderii persoanelor prevăzute la art. 138, textul de lege sancționând, practic, acele fapte care implică o deturnare a activității societății de la scopul comercial în vederea căruia a fost constituită.

Cazurile de antrenare a răspunderii materiale prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 presupun existența unor activități dintre cele descrise în acesta ori reclamantul nu a identificat și nu a depus probe prin care să fie identificate elementele obiective ale acestor fapte.

Cum reclamantul nu a adus elemente noi care să identifice și să probeze fapte dintre cele enumerate de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic va respinge cererea formulată în baza acestui temei.

Se poate observa că textul art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 este denaturat de reclamant, în sensul că acesta consideră că, pentru antrenarea răspunderii materiale, este suficient ca fostul administrator să fi continuat activitatea ce ducea la instalarea incapacității de plată. Or, art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006 prevede că „au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți”.

Prin dispunerea de a continua, în interes personal, efectuarea unor activități comerciale care duceau în mod vădit la starea de insolvență se înțelege că acel ansamblu de activități, prejudiciabile din punct de vedere financiar pentru patrimoniul societății, sunt continuate în mod conștient și voit de membrii organelor de conducere.

În condițiile în care pentru antrenarea răspunderii este necesar a se proba voința organelor de conducere de a continua astfel de activități, trebuie identificate acele măsuri întreprinse pentru ca judecătorul să poată prezuma că aceste activități au fost întreprinse în interes personal. În acest context, este evident că orice activitate comercială se dorește a fi una de succes iar existența unor pierderi la un anumit moment, cu încercarea comerciantului de redresare a activității nu poate fi identificată cu situația premisă prevăzută de art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006. De asemenea, indicarea unor active nu este coroborată cu indicarea pasivului la acea dată pentru a se putea verifica existența stingerii activelor cu datoriile societății.

Referitor la dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic reține că în speță, așa cum rezultă din cererea reclamantului, administratorul societății nu a pus actele financiar contabile la dispoziția practicianului în insolvență.

Judecătorul sindic subliniază că refuzul de predare a actelor și evidențelor contabile în cursul procedurii insolvenței nu poate cauza starea de insolvență, care s-a instalat anterior deschiderii procedurii.

Împrejurarea nedepunerii actelor contabile la dispoziția practicianului în insolvență nu valorează proba neținerii contabilității, a sustragerii sau a distrugerii acestor documente ci, cel mult, poate crea o prezumție în acest sens, insuficientă, însă, în lipsa dovedirii în concret, în condițiile art. 249 Cod procedură civilă a instalării stării de insolvență, ca efect al neținerii contabilității sau al distrugerii ei.

De asemenea, această faptă nu reprezintă ea însăși o cauză a determinării ori măririi stării insolvenței, ci trebuia dovedit că aceasta ascundea de fapt ținerea unei contabilități fictive ori faptul că nu a fost ținută contabilitatea în conformitate cu Legea nr. 82/1991, aspect ce nu a fost dovedit, reclamantul, limitându-se doar la a face afirmații generale fără a le dovedi.

Mai mult, Legea nr. 85/2006 consacră, pe de o parte, sancțiuni pentru persoana care deși avea obligația de a pune la dispoziția judecătorului sindic sau administratorului ori lichidatorului judiciar, în condițiile art. 35, documentele și actele prevăzute de art. 28, iar pe de altă parte, mecanisme de remediere a unei asemenea situații statuând în sarcina practicianului în insolvență obligația de a întocmi actele prevăzute de art. 28 în măsura în care debitorul nu și-a îndeplinit obligația respectivă înăuntrul termenelor legale, precum și sancțiuni pentru debitorul care împiedică, cu rea-credință, întocmirea documentației respective.

În concluzie, analizând probele administrate în cauză, se constată că susținerile reclamantului au un caracter pur formal, nu sunt dovedite, așadar simpla invocare a prevederilor art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu conduce automat la atragerea răspunderii administratorului la plata pasivului societății, în situația în care nu s-a făcut dovada întruniri cumulative a condițiilor pentru atragerea răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.

Cu privire la cazul de antrenare a răspunderii reglementat de art. 138 alin. 1 lit. e din Legea nr. 85/2006, reclamantul nu arată ce bunuri au fost deturnate ori ascunse, iar simpla prezumție a acestuia nu reprezintă o probă certă. În ceea ce privește activele invocate și preluate din balanța analitică judecătorul sindic reține că din același act rezultă existența unor datorii ale societății debitoare, care depășesc activele, astfel că se poate reține prezumția simplă că aceste active au fost folosite pentru stingerea pasivului existent la acea dată.

Considerând că reclamantul nu a probat incidența cazurilor prevăzute la art. 138 alin. 1 lit. a, c, d și e din Legea nr. 85/2006, judecătorul sindic urmează să respingă cererea de antrenare a răspunderii materiale ca nefondată.

Pentru aceste motive,

În numele Legii,

H O T Ă R Ă Ș T E:

Respinge, ca nefondată, cererea formulată de petentul P________ I_____ IPURL, cu sediul social în Municipiul Suceava, ______________________. 16 A, ____________, Jud. Suceava și cu sediul secundar și adresa de corespondență în Municipiul Suceava, _________________________, Jud. Suceava, în calitate de lichidator judiciar al debitorului __________________ SRL, cu sediul social în Municipiul Suceava, Calea Obcinilor nr. 2, Jud. Suceava, număr de ordine în registrul comerțului JXXXXXXXXXXX, cod de identificare fiscală xxxxxxxx, privind antrenarea răspunderii materiale a pârâtului B____ NICUȘOR D_____, cu domiciliul în Municipiul Suceava, Calea Obcinilor nr. 1, _____________. A, ____________________.

Definitivă și executorie.

Cu drept de apel care se depune la Tribunalul Suceava în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 februarie 2015.

Judecător sindic,Grefier,

RED.ODG

TEHNORED./M.D./3 EX./24.02.2015