Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 778/R/2015

Ședința publică din data de 17.12.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE:I____ P_________

JUDECĂTOR: A_____ A____

JUDECĂTOR: M______ M______

GREFIER: S_____ I_____ S____

Pe rol fiind recursul formulat de recurentul I___ G____, împotriva sentinței civile nr. 3352 din 07.04.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul E___ B_______ RESTRUCTURING ADVISORS S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al S.C. MAINROM INVEST S.R.L.

La apelul nominal, făcut în ședință publică, au răspuns recurentul prin avocat H____ C_______, cu împuternicire avocațială nr. xxxxxxx/2015 la fila 43 din dosar și intimata prin avocat S___________ C_______ L_____, care depune la dosar împuternicirea avocațială nr. xxxxxxx/2015.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței că prin compartimentul registratură, la data de 09.12.2015 recurentul a depus la dosar cerere în care solicită judecarea cauzei în lipsă.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în dezbaterea recursului.

Recurentul, prin avocat, solicită instanței admiterea recursului formulat, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței competente.

La interpelarea Curții, dacă solicită trimiterea spre rejudecare a doua oară, recurentul, prin avocat, arată că în cauză sunt aplicabile prevederile Vechiului Cod de procedură civilă, iar dispozițiile încălcate vizează citarea recurentului în dosarul de fond și în dosarul prin care s-a dispus rejudecarea, având în vedere că în acel dosar a fost lipsă de procedură. Deși prin întâmpinare s-a invocat faptul că recurentul nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat, ulterior instanța a constatat lipsa de procedură și a fost emisă citație, doar prin afișare, fără să i se comunice motivele de recurs și documentele atașate, care sunt într-un volum destul de mare. Cauza s-a soluționat la primul termen, fără administrarea altor probe.

Cu privire la hotărârea atacată, pârâtul, deși citat într-adevăr pentru termenul de judecată din aprilie 2015, era în executarea unei măsuri privative de libertate. Potrivit dispozițiilor legale, în această situație citarea părților este obligatorie, neoperând dispozițiile cu privire la termenul în cunoștință, având în vedere că acesta nu are libertatea de a se prezenta la instanță, de a-și căuta apărător, de a studia dosarul efectiv. La acel termen instanța s-a pronunțat și a admis cererea prin care a dispus obligarea acesteia la suportarea pasivului din dosarul de insolvență. Atunci când a trimis dosarul spre rejudecare, instanța a constatat că fiind volumul mare de înscrisuri, fiind o cauză complexă, aceasta nu a putut reține cauza spre rejudecare, pentru că era necesară administrarea de probe complexe, inclusiv expertiză. Ulterior, instanța, rejudecând, a analizat acele documente complexe și a pronunțat o soluție, fără administrarea unei expertize și fără ca pârâtul să fie prezent. Solicită trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în situația în care va reține cauza spre rejudecare, solicită acordarea cuvântului pe probe ulterior și comunicarea acelor înscrisuri care nu au fost niciodată comunicate, pe care le-a văzut la arhiva instanței, însă este nevoie să consulte specialiști pentru a-și exprima un punct de vedere; cu cheltuieli de judecată pe cale separată.

Intimata, prin avocat, solicită instanței respingerea recursului, ca nefondat și menținerea sentinței pronunțate de instanța de fond. Referitor la citarea recurentului, dosarul privind rejudecarea cererii de atragere a răspunderii a fost înregistrat la Tribunalul București la data de 17.12.2014, anterior arestării recurentului din dosar, care s-a produs în februarie 2015, după cum s-a susținut. Citațiile în dosarul de la Tribunalul București au fost emise în data de 18.12.2014, a doua zi după înregistrarea dosarului și trimise în data de 24.12.2014. Este adevărat că termenul a fost fixat în aprilie 2015, în perioada în care recurentul se afla în stare de arest, însă citația a fost trimisă și primită anterior acestei date, motiv pentru care apreciază că procedura de citare a fost completă. Recurentul invocă circumstanțe ulterioare pentru anularea unei hotărâri. Cererea de atragere a răspunderii din 2013 a fost formulată de către B____ G____ Insolvență S.P.R.L. și în acel dosar procedura a fost completă, astfel încât recurentul avea cunoștință de cererea de atragere a răspunderii încă de la momentul când a fost formulată, a avut la dispoziție termenul legal pentru a-și formula apărările din dosar, însă a ales să nu formuleze apărări.

În ceea ce privește cererea de atragere a răspunderii patrimoniale, aplicarea normelor de drept substanțial, solicită instanței să aibă în vedere că prin care faptele sale recurentul a diminuat patrimoniul societății debitoare în dauna creditorilor, a utilizat creditele și sumele din conturile societății în interesul său personal și în interesul unor părți afiliate societății la care el sau soția sa erau administratori sau asociați. A făcut plăți în perioada 2008-2011, care nu se circumscriau activității debitoarei și le-a utilizat în interes personal. A efectuat numeroase plăți către Il Security Serv și American Village S.R.L. sub acoperirea unor contracte de prestări servicii care prevedeau plăți disproporționate față de serviciile primite de la aceste societăți, a efectuat trageri din creditele acordate de banca creditoare din procedură și a depus în fața acestei bănci situații de lucrări care nu corespund cu realitatea. Aceste aspecte sunt la dosarul de recurs, au fost depuse, există o _________ hotărâri definitive și irevocabile care confirmă aceste împrejurări. Recurentul a înstrăinat o ________ active ale societății care au făcut obiectul unor acțiuni în anulare, unele dintre care unele au fost soluționate definitiv și irevocabil, ca în dosarul nr. xxxxx/3/2012, iar în celălalt dosar s-a încheiat o tranzacție, prin care s-a promis restituirea terenului și s-a recunoscut pretenția formulată.

Solicită instanței să aibă în vedere că recurentul nu a ținut o contabilitate conform legii, lipsesc anumite documente obligatorii: registre jurnal, balanțe sintetice și altele. Solicită respingerea recursului, ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de Tribunalul București, ca temeinică și legală; fără cheltuieli de judecată.

Recurentul, prin avocat, arată că, având în vedere că intimata a depus concluzii inclusiv pe prejudicii în acest dosar, solicită instanței să constate că instanța, atunci când s-a pronunțat, admițând cererea, a avut în vedere doar înscrisurile depuse la dosar, respectiv documente contabile în volum destul de mare, iar instanța nu a putut aprecia asupra acestora ca un specialist, ca un expert contabil. Sunt simple afirmații ale intimatei cu privire la faptul că recurentul a utilizat sume sau că a făcut anumite plăți disproporționate; aceste lucruri nu le poate stabili decât un expert în această cauză, analizând întregul material depus la dosarul cauzei, întreaga situație contabilă a societății. Răspunderea asociatului nu este o răspundere contractuală, ci este o răspundere delictuală, în care toate elementele trebuie dovedite, inclusiv culpa acestuia, faptul că a administrat societatea bine sau rău nu se poate dovedi cu o ________ înscrisuri depuse la dosar, fără o analiză complexă a acestora.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 3352/07.04.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VI-a Civilă s-a admis acțiunea formulată de lichidatorul judiciar E___ B_______ Advisors SPRL în contradictoriu cu pârâtul G____ I___ care a fost obligat să suporte din averea personală pasivul debitoarei _____________________ în cuantum de xxxxxxxxxxx lei.

Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut următoarele:

Prin sentința civilă nr. 9197 pronunțată la data de 05.11.2013, judecătorul sindic a respins cererea de chemare în judecată formulată în contradictoriu cu pârâtul G____ I___, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul E___ B_______ Restructuring Advisors S.P.R.L.

Prin decizia civilă nr. xxxxx/06.11.2014 Curtea de Apel București - Secția a V-a Civilă a admis recursul formulat de către reclamantul E___ B_______ Restructuring Advisors S.P.R.L, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Pentru a decide astfel, instanța de recurs a reținut, în esență, că prima instanță nu a analizat în concret niciuna dintre susținerile lichidatorului, referitoare la faptele prevăzute de art. 138 lit. a), b), c), d) și e) din Legea nr. 85/2006 ori înscrisurile depuse la dosar și că a pronunțat hotărârea fără a intra în cercetarea fondului cauzei.

Ca urmare a deciziei Curții de Apel București, cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.12.2014, sub nr. XXXXXXXXXXXX/a1*.

În cauză instanța a încuviințat și administrat proba cu înscrisuri, apreciind, potrivit art. 167 C.Proc.Civ., că aceasta este pertinentă, concludentă și utilă soluționării cauzei.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța a reținut că prin sentința civilă pronunțată de Secția a VII-a a Tribunalului București la data de 24.05.2011 în cauza nr. xxxxx/3/2011 a fost admisă cererea debitoarei S.C. Mainrom Invest S.R.L. și s-a dispus deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei acesteia, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar Pro Management Insolv I.P.U.R.L.

Prin sentința civilă pronunțată la data de 15.01.2013 instanța a dispus trecerea la procedura generală a falimentului, numind în calitate de lichidator judiciar pe B____ G____ Insolventa S.P.R.L.

Prin Încheierea pronunțată la data de 25.06.2013, judecătorul sindic a desemnat în calitate de lichidator judiciar al debitoarei S.C. Mainrom Invest S.R.L. pe E___ B_______ Restruturing Advisors S.P.R.L., dispunând încetarea atribuțiilor B____ G____ Insolventa S.P.R.L..

Potrivit tabelului definitiv întocmit de lichidatorul judiciar, totalul creanțelor înscrise la masa credală a debitoarei este de xxxxxxxxxxx,42 lei, la care se adaugă creanțele admise sub condiție, în valoare de 14.254.323,83 lei. De asemenea, în tabelul suplimentar al creanțelor sunt înscrise creanțe în cuantum de 11.153.843,3 lei.

Conform precizărilor depuse la dosarul cauzei de către reclamant, în cel de-al doilea ciclu procesual, valoarea întregului pasiv rămas neacoperit, la momentul pronunțării, este de xxxxxxxxxxx lei.

Față de imposibilitatea de recuperare a creanțelor înscrise pe tabelul obligațiilor, lichidatorul judiciar B____ G____ Insolventa S.P.R.L. a înțeles să invoce răspunderea pârâtului G____ I___, în calitate de administrator statutar al debitoarei, solicitând obligarea acestuia la suportarea pasivului societății. Cererea a fost ulterior însușită de către E___ B_______ Restructuring S.P.R.L.

Examinând susținerile reclamantului prin prisma dispozițiilor legale instanța a reținut în primul rând, că pârâtul a avut calitatea de administrator statutar al societății debitoare, astfel cum rezultă din informațiile furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București.

Prima chestiune imputată pârâtului ține de utilizarea creditului acordat de către BCR S.A. societății debitoare în folosul propriu sau al societăților în care acesta deține calitatea de asociat alături de soția sa, sub acoperirea unor contracte de prestări servicii, în care raportul preț/serviciu prestat este mult disproporționat.

S-a reținut că în vederea finanțării proiectului imobiliar ansamblul rezidențial American Village, pârâtul, în calitate de administrator statutar al societății debitoare a contractat de la BCR S.A. contractul de credit nr. 30/2006 (f. 97-108 Ds. Recurs Vol. I), în valoare de 3.600.000 euro, ce urma a fi utilizat pentru rambursarea creditelor curente acordate de Emporiki Bank pentru proiectul de investiții American Village. Contractul a fost modificat prin 8 acte adiționale.

Totodată, prin contractul de credit ipotecar bancar pentru persoane juridice nr. 31/2006 BCR S.A. (f. 109-131 Ds. Recurs – Vol. I) a acordat societății debitoare un credit ipotecar pentru finanțarea parțială a proiectului de construire a 120 vile și a altor lucrări în ansamblul rezidențial „American Village”, în valoare de 10.000.000 euro. Prin actul adițional nr. 5/09.08.2007, BCR a suplimentat creditul inițial cu suma de 22.085.000 euro, în vederea execuției lucrărilor de C+M în vederea finalizării a 83 de vile și construcția a 6 blocuri cu 234 apartamente. De asemenea prin actul adițional nr. 10, BCR a suplimentat din nou creditul, astfel că valoarea totală a creditului acordat în temeiul contractului nr. 31 a devenit de 36.485.323 euro, aceasta urmând a fi utilizată pentru construcția a 6 blocuri de locuințe (259 apartamente) și 84 vile, din care 4 vile au fost înstrăinate și scoase din garanția băncii.

Potrivit dispozițiilor din cele două contracte de credit – art. IV contract nr. 30/2006, art. 3 contract nr. 31/2006, fiecare tragere din creditul acordat putea fi utilizată de către debitoare numai în urma prezentării de către aceasta a unor documente justificative și numai în conformitate cu condițiile restrictive de restructurare a finanțării agreate contractual.

Astfel cum arată reclamantul, pârâtul a efectuat tragerea aproape integrală a ratelor de credit acordate de BCR S.A., aspect confirmat de înscrierea băncii în tabelul obligațiilor cu suma de xxxxxxxxxxx,90 lei, decurgând din cele două contrate de credit.

S-a reținut că pentru a efectua trageri din creditele acordate de către BCR pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare a prezentat băncii situații de plăți și lucrări care nu corespund realității.

Astfel, potrivit raportului de evaluare a ansamblului rezidențial American Village, întocmit în cursul procedurii de S.C. C________ și Asociații S.R.L. (f. 149-256 Ds. Recurs Vol. I), proiectul imobiliar autorizat în anul 2007 și modificat ulterior trebuia să cuprindă un număr de 6 blocuri cu 259 apartamente și 83 de vile.

La momentul evaluării, cele șase blocuri se aflau în diverse stadii de execuție, niciunul dintre acestea nefiind finalizat.

Astfel: blocul 35 – se lucra la structura de rezistență, blocul 40 – se lucra de structura de rezistență a etajului 3, blocul 45 – avea structura de rezistență terminată, blocul 80 – se turna placa peste parter, blocul 90 – se turna structura de rezistență de la parter, blocul 100 – se turna placa peste parter.

În ceea ce privește vilele proiectate, expertul a arătat că vilele Montana (în număr de 61) se aflau la momentul inspecției în diferite stadii de execuție, Vilele Nevada (în număr de 2) se aflau la momentul inspecției în stadiu de execuție „la roșu”, vilele Colorado (în număr de 3) erau finalizate la momentul inspecției, vilele Texas (în număr de 10) se aflau în diferite stadii de execuție, iar vilele Maryland (în număr de 7) se aflau în diferite stadii de execuție.

În concret, față de centralizatorul aflat la fila 16 a raportului, a reieșit că din cele 83 de vile proiectate, la momentul inspectării lor de către expert, 8 erau finalizate 100%, 8 erau finalizate în proporție de 97-99%, 11 erau executate în proporție de 85-89%, 2 erau executate în proporție de 78%, 21 erau executate în proporție de 60-69%, iar restul în proporție de 43 erau executate în proporție de 49-55%.

Urmare a evaluării efectuate de către expert a rezultat că valoarea celor 6 blocuri, în funcție de stadiul concret de execuție al fiecăruia dintre acestea era la momentul evaluării de 3.490.000 euro, la care se adaugă valoarea terenului aferent, de 910.000 euro. Expertul a determinat totodată costul de finalizare al acestor 6 blocuri la suma de 9.004.000 euro (f. 26 Raport).

În ceea ce privește cele 83 de vile, valoarea acestora, în funcție de stadiul concret de execuție al fiecărei a fost stabilită la suma de 10.950.500 euro, la care se adaugă valoarea terenului, de 2.627.000 euro.

Costurile necesare finalizării lor au fost determinate la suma de 3.279.000 euro (f. 28-30 Raport).

În ceea ce privește clubul, s-a stabilit un cost de finalizare al acestuia de 250.000 euro (f. 30 Raport).

A reieșit astfel că deși cele două credite contractate de către debitoare au fost trase aproape integral, în vederea executării și finalizării proiectului American Village, lucrările de construcție nu erau la momentul evaluării finalizate, aflându-se în diferite stadii de execuție, costurile estimate pentru finalizarea acestora fiind de aproximativ 12.500.000 euro.

Cu toate acestea, pârâtul a prezentat BCR facturi emise de către antreprenori pentru lucrări de construcție, pentru a justifica tragerile solicitate, lucrări care în realitate nu au fost executate.

Astfel, instanța a reținut înscrisurile aflate la filele 257-264 Ds. Recurs – Vol. I, emanând de la pârât în calitate de administrator statutar al debitoarei, prin care se solicită tragerea unor sume importante de bani din creditele acordate, în vederea achitării unor lucrări pretins executate de către S.C. Sander Construc & Consulting S.R.L.

Faptul că aceste lucrări pentru care s-au solicitat de către pârât tragerile în discuție, nu au fost realizate, reiese din coroborarea înscrisurilor anterior menționate cu facturile fiscale emise de S.C. Sander Construc & Consulting S.R.L. și cu raportul de evaluare efectuat de către S.C. C________ și Asociații S.R.L.

În aceste condiții, având în vedere că destinația sumelor de bani provenind din creditele acordate de către BCR nu este aceea declarată de către pârât, plățile invocate de către parte neavând suport în lucrările efectuate, instanța a apreciat ca dovedită ipoteza susținută de către reclamant.

S-au mai reținut totodată concluziile lichidatorului judiciar expuse în cuprinsul raportului asupra cauzelor și împrejurărilor care au determinat apariția stării de insolvență (f. 26.32 Ds. Recurs Vol. I), potrivit cărora, debitoarea a înregistrat în contabilitate cheltuieli mari fără documente justificative și a supradimensionat elementele incluse în proiect și finanțate de BCR pentru a trage cât mai mult din creditul acordat. În exemplificarea acestui aspect lichidatorul judiciar a reținut că pentru un necesar de 234 uși au fost finanțate un număr de 354, că au fost finanțate 66 uși rezistente la foc, deși acestea nu erau prevăzute în proiect și erau necesare doar 54; că pentru un necesar de 633 uși interioare au fost finanțate 936.

În considerarea acestor elemente, s-a apreciat că efectuarea tragerilor ratelor de credit acordate de către BCR S.A. și utilizarea acestor sume nu s-au realizat în interesul societății debitoare, respectiv al realizării proiectului imobiliar proiectat.

Din perspectiva aceluiași text de lege – art. 138 alin. 1 lit. a), instanța a reținut în continuare efectuarea de către administratorul statutar a unor plăți către societăți afiliate, societăți în care soția pârâtului deținea calitatea de asociat unic și administrator.

Astfel cum a arătat reclamantul, potrivit extraselor de cont aferente perioadei ianuarie 2008 – iunie 2010 (f. 68-96 Vol. I Ds. Recurs) debitoarea a efectuat plăți în valoare de 10.904,26 lei către S.C. I.L. Servicii S.R.L. și în valoare de 673.765,43 lei, către I.L. Security Serv S.R.L., plățile reprezentând în esență contravaloarea unor facturi fiscale, din care mare parte reprezentau contravaloarea unor servicii de pază.

S-a reținut că în cursul anului 2008 s-au efectuat plăți totale de 898.993 lei către societățile S.C. American Village S.R.L., S.C. I.L. Security Serv S.R.L. și S.C. I.L. Servicii S.R.L., în care soția pârâtului avea calitatea de administrator, iar în cursul anului 2009 plățile efectuate către aceleași societăți au fost în valoare de 476.736 lei. La nivelul anului 2010, nivelul plaților efectuate către societățile afiliate a fost de 188.451,9 lei.

Fără a ignora libertatea de voință a părților contractante în încheierea contractelor civile, s-a reținut că plățile efectuate de către debitoare în temeiul contractelor încheiate cu aceste societăți, în care pârâtul avea un interes direct prin intermediul soției sale ( f. 59-76 Ds. Recurs – Vol. I), nu pot fi examinate în abstract, doar ca expresie a libertății contractuale.

Astfel, la data de 01.06.2009 se încheie contractul nr. 2, care prevede asigurarea pazei prin 8 posturi de pază, activând 24 ore/zi, din care 4 posturi de pază amplasate la __________________ blocuri de locuințe. Or, nici la nivelul anului 2009 și nici la nivelul anului 2013 nu existau blocuri finalizate ori în stadiu avansat de execuție, astfel încât aceste clădiri să implice „intrări” de natură a fi asigurate prin pază.

Totodată, s-a prevăzut prestarea unui serviciu de 5 ore/zi – intervenție la efracție, în condițiile în care, în aprecierea instanței, cuantificarea anticipată a necesarului de intervenție pentru situații de efracție este imposibil de determinat în situații normale.

Pentru aceste servicii, s-a stabilit un preț de 2,5 euro/oră/agent de pază, fără T.V.A. și 10 euro/oră/intervenție, fără T.V.A.

Conform contractului nr. 3/22.12.2008, având același obiect și încheiat între aceleași părți, s-au prevăzut doar două posturi de pază și un tarif de 5,7 euro/oră/agent de pază, fără T.V.A., iar potrivit contractului nr. 4/30.12.2009, s-a prevăzut un necesar de 4 posturi de pază, contra unui tarif de 2,2 Euro/oră/post, fără T.V.A.

Modificările de preț și de posturi de pază, în contextul aceluiași obiectiv, în sensul diminuării numărului de posturi pe măsură ce se presupune că respectivul complex imobiliar se dezvolta din punct de vedere al mărimii și valorii nu pot fi justificate, din punct de vedere al unei abordări practice.

Totodată, instanța a observat prevederile contractului nr. 1/11.09.2008 încheiat de către debitoare, prin pârât cu S.C. American Village Management S.R.L., având ca obiect „servicii de întreținere”. Nu doar că dispozițiile contractuale nu specifică în concret în ce constau serviciile de întreținere de care a beneficiat debitoarea, ci mai mult, potrivit art. 3, prețul acestor servicii nu este determinat, debitoarea, în calitate de beneficiar urmând a achita prestatorului „o sumă ce va fi convenită ulterior, prin acordul părților, în baza unui act adițional”.

Or, față de aspectele evidențiate anterior, s-a apreciat că este greu de înlăturat interesul pârâtului în derularea raporturilor contractuale cu aceste societăți, în condițiile în care societatea debitoare a achitat în temeiul unor convenții redactate echivoc sume importante de bani, fără a se putea identifica necesitatea reală a serviciilor contractate în raport de proiectul imobiliar dezvoltat.

Libertatea contractuală nu poate justifica aceste neconcordanțe. Dimpotrivă, aceste contracte constituie, în opinia instanței, un element suplimentar al faptei pârâtului, de utilizare a fondurilor societății în interesul său și al unor persoane juridice afiliate.

Instanța a reținut în continuare retragerea unor sume importante de bani de către pârât din conturile societății, prin utilizarea cardului societății pentru efectuarea unor plăți ce exced interesului și activității societății debitoare.

Astfel, potrivit extraselor de cont depuse la filele 33-42 Ds. Recurs – Vol. I, au fost efectuate plăți în diverse locații înafara României – New York, Tel Aviv, Veneția, Silistra, Geneva, în aeroporturi, stații de alimentare carburant, supermarketuri, magazine de bricolaj sau retrageri ATM, nejustificate în niciun fel de activitatea societății.

Potrivit centralizării efectuate de către reclamant sub acest aspect, centralizare ce se coroborează cu extrasele de cont depuse în probațiune, plățile efectuate prin cardul bancar al societății, plăți ce nu au legătură cu activitatea societății au fost în total de 160.189 lei în cursul anului 2008, de 117.481 lei, în cursul anului 2009 și de valori inferioare în anii 2010 și 2011.

În considerarea acestor aspecte, instanța a apreciat că acțiunile anterior expuse, probate de către reclamantă prin înscrisurile atașate la dosarul cauzei relevă cu evidență săvârșirea unei fapte ilicite de către pârât, constând în utilizarea bunurilor societății în folosul propriu și al unor alte persoane.

În ceea ce privește fapta de efectuare de acte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice – art. 138 alin. 1 lit. b) din Legea nr. 85/2006, s-a reținut , în strânsă legătură cu aspectele dezvoltate în analiza art. 138 alin. 1 lit. a), că o parte a faptelor analizate din perspectiva primului text normativ, prezintă caracter ilicit și față de ipoteza de la lit. b).

Astfel, încheierea contractelor de prestări servicii cu societățile S.C. American Village S.R.L., S.C. I.L. Security Serv S.R.L. și S.C. I.L. Servicii S.R.L., în care soția pârâtului avea calitatea de asociat și administrator, contracte în baza cărora societatea debitoare a plătit sume importante de bani pentru servicii a căror necesitate, utilitate și realitate sunt incerte, relevă folosirea de către pârât a patrimoniului societății debitoarei în scopul obținerii de beneficii în interes propriu, iar nu în interesul acesteia.

Realitatea transferurilor frauduloase rezultă din sentințele civile nr. xxxxxxx.12.2013 pronunțată în dosarul nr. xxxxx/3/2012 și nr. 2778/11.03.2014 pronunțată în dosarul nr. xxxxx/3/2012, ambele irevocabile.

Astfel, în ceea ce privește contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1630/10.12.2008 de către Biroul Notarului Public „N________ A____-N_______" între S.C. Mainrom Invest S.R.L., în calitate de vânzător și S.C. IL SECURITY SERV S.R.L., în calitate de cumpărător, acesta a fost anulat de către judecătorul sindic, ca urmare a constatării caracterului fraudulos al vânzării, în considerarea prețului derizoriu stabilit de către părți.

De asemenea, instanța a reținut că prin sentința nr. 2778/11.03.2014, judecătorul sindic a luat act de tranzacția părților, în cuprinsul căreia debitoarea și S.C. I.L. Servicii S.R.L. arată că părțile sunt de acord că atât în cazul contractului de vânzare-cumpărare teren (contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 647/29.07.2009 de către Biroul Notarului Public „N________ A____-N_______"), cât și în cazul contractului de vânzare-cumpărare autovehicul, există o disproporție vădită între prestațiile reciproce ale părților contractante (...). Prin încheierea tranzacției, părțile au decis ca I.L. Servicii S.R.L. să restituie debitoarei terenul în discuție.

Ambele hotărâri antemenționate (f. 46-55, 62-67 Ds. Recurs Vol. II) relevă ilicitul acestor înstrăinări între societățile afiliate, fapte ce se subsumează ipotezei prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. b).

În ceea ce privește fapta de continuare, în interes personal, a unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți – art. 138 alin. 1 lit. c) din Lege, după cum s-a arătat de către lichidatorul judiciar, s-a reținut că unicele surse de venit ale societății debitoare erau creditul acordat de BCR S.A. și avansurile achitate de persoanele fizice/juridice pentru achiziționarea vilelor/apartamentelor ce urmau a fi construite.

În condițiile în care antreprenorii nu-și executau obligațiile, iar serviciile prestate de societățile asociate nu valorau atât cât erau facturate, pârâtul a dispus continuarea unei activități care nu putea duce debitoarea decât la încetare de plăți.

S-a reținut prezentarea către BCR S.A. a unor situații de lucrări și de plată neconforme cu realitatea faptică, exclusiv în scopul efectuării tragerilor din creditul acordat, utilizarea sumelor astfel obținute în achitarea unor servicii pretins prestate, vânzarea bunurilor debitoarei sub prețul pieței.

Caracterul deliberat al acțiunilor pârâtului sub aspectul efectelor patrimoniale asupra debitoarei, decurgând din modul conștient de acționare a acestuia, în parte relevat în tranzacția consfințită prin sentința nr. 2778/2014, impune concluzia continuării activității în interesul personal și al societăților afiliate, cu asumarea certă a încetării de plăți.

Instanța a apreciat ca pertinent în acest sens și argumentul reclamantului relativ la salariul exorbitant, de 21.182 lei, menținut în beneficiul său de către pârât în această perioadă, în condițiile în care nu pot fi identificate în evidențele societății elemente care să ateste munca depusă de acesta în cadrul societății.

În ceea ce privește fapta de ținere a unei contabilități fictive, dispariție a unor documente contabile sau de neținere a contabilității în conformitate cu legea – art. 138 alin. 1 lit. d) din Lege, s-au reținut în această privință concluziile lichidatorului judiciar, care a preluat la data intrării în insolvență arhiva de înscrisuri financiar-contabile al debitoarei, potrivit cărora în urma analizei documentelor predate de administratorul statutar s-a observat faptul că nu există la dosare registrul jurnal, că la nivelul anului 2009 s-a identificat o singura balanță sintetică, întocmită la sfârșitul anului pentru depunerea bilanțului contabil, deși, în mod normal, balanțele analitice ar fi trebuit printate pentru fiecare lună din an. Or, în evidențele Mainrom Invest se regăsesc doar începând din anul 2010 (când deja activitatea scăzuse semnificativ).

Societatea a înregistrat în contabilitate facturi de servicii ce nu au atașate documente justificative. Mai mult, au fost înregistrate în contabilitate datorii către anumiți furnizori, fără existența unor facturi sau au fost efectuate plăți către anumiți furnizori fără ca aceștia să mai livreze efectiv mărfurile contractate (de aceea contul furnizori are sold debitor, deși acesta este un cont de pasiv).

În spatele înregistrărilor din contul nr. 231- Imobilizări în curs, nu se află documente justificative, respectiv fișa fiecărui imobil în care să fie menționate materialele puse în operă până la acest moment.

De asemenea, la inventarierea patrimoniului societății debitoare au fost identificate lipsuri în gestiune, pentru care administratorul statutar nu a putut oferi o explicație, neexistând la dosar documente justificative.

Față de aspectele reținute de către lichidatorul judiciar ca urmare a analizei documentelor societății debitoare, judecătorul sindic a apreciat că doar pârâtul ar fi putut proba contrariul, în sensul în care să demonstreze respectarea prevederilor legale relative la ținerea contabilității, probă pe care acesta nu a făcut-o în cauză, aspectele relevate de către reclamant având caracter ilicit în considerarea dispozițiilor Legii nr. 82/1992.

În ceea ce privește fapta de deturnare sau ascundere a unei părți din activul persoanei juridice ori de mărire în mod fictiv a pasivului acesteia – art. 138 alin. 1 lit. e) din Lege, s-a reținut că la data de 10.12.2008 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1630/10.12.2008 între S.C. Mainrom Invest S.R.L., în calitate de vânzător și S.C. IL Security Serv S.R.L., în calitate de cumpărător, prin care debitoarea, reprezentată legal de G____ lahr, a transmis dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 413,59 m.p. situat în Orașul Voluntari, Satul P_____, ________________________. 48, județ Ilfov, la prețul modic de 20.679,50 USD.

De asemenea, la data de 29.07.2009 s-a încheiat contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 647/29.07.2009 între S.C. Mainrom Invest S.R.L., în calitate de vânzător și S.C. IL Servicii S.R.L, în calitate de cumpărător, prin care debitoarea, reprezentat legal de G____ I___, a transmis dreptul de proprietate asupra terenului în suprafață de 351,98 mp situat în Orașul Voluntari, Satul P_____, ________________________. 48, județ Ilfov, către S.C. IL Servicii S.R.L (societatea doamnei I___).

Caracterul fraudulos al acestor vânzări rezultă, după cum s-a reținut anterior, din sentințele civile nr. xxxxx/17.12.2013 pronunțată în dosarul nr. xxxxx/3/2012 și nr. 2778/11.03.2014 pronunțată în dosarul nr. xxxxx/3/2012, ambele irevocabile, în cuprinsul cărora se reține prețului derizoriu stabilit de către părți.

Sunt, în acest context, pertinente argumentele reclamantului, în sensul în care se poate conchide că G____ I___, cunoscând situația reală a societății a transferat aceste active în patrimonii neurmăribile (ale societăților deținute de soția sa I___ L______ L___).

În ceea ce privește legătura de cauzalitate dintre faptele ilicite ale pârâtului și prejudiciul creat, instanța a apreciat că și această condiție este îndeplinită în speță. Raportul de cauzalitate este prezent în ipoteza în care există fapta generatoare de prejudiciu, care a constituit condiția necesară, adică fapta în lipsa căreia dauna nu s-ar fi produs.

Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au declanșat punerea în mișcare a acestor cauze, fie că au favorizat desfășurarea lor nestingherită, fie nu au împiedicat această desfășurare, deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă împiedicând apariția consecințelor nedorite, între care insolvența debitoarei care a fost și cauza prejudiciului creditorilor. Raportul cauzal nu trebuie să fie întotdeauna unul direct putând fi și unul mediat în sensul că fapta imputată a permis unor factori exteriori să acționeze și să producă prejudiciul. S-a considerat că în situația concretă a speței, legătura de cauzalitate dintre toate faptele ilicite imputate pârâtului și probate în sarcina acestuia și determinarea stării de insolvență rezultă cu prisosință. De altfel, apare ca deosebit de dificil de imaginat ca un cumul de astfel de fapte ilicite, precum cele identificate în cauză, să nu aducă o societate comercială în situația insolvabilității, iar ulterior al insolvenței. Utilizarea bunurilor sau creditelor debitoarei în interesul propriu și al societăților afiliate, dezinteresul pentru recuperarea creanțelor societății debitoare, neținerea contabilității în conformitate cu prevederile legale, dispunerea de bunurile societății în detrimentul acesteia, toate acestea au condus în mod inevitabil la insolvența societății debitoare și la prejudicierea creditorilor societății, aflați în imposibilitatea de a-și recupera creanțele. Devierea atât a sumelor primite cu titlu de avans de la promitenți cumpărători ai imobilelor din American Village, cât și a creditelor acordate de BCR S.A. de la scopul convențional, în condițiile în care activitatea de dezvoltare imobiliară era unica activitate desfășurată în fapt de către societate relevă în mod indubitabil o legătură de cauzalitate între faptele ilicite ale pârâtului și prejudiciul creat. Prin acțiunile sale cumulate, pârâtul a cauzat în mod direct atât starea de insolvență cât și prejudiciul reținut de către instanță. După cum a antamat deja cu ocazia examinării faptelor ilicite, în ceea ce privește condiția vinovăției, instanța a apreciat că pârâtul a conștientizat și prefigurat consecințele faptelor sale, dar a și urmărit producerea acestor consecințe.

Această concluzie rezultă atât din conținutul tranzacției consfințite prin sentința nr. 2778/2014, din care reiese asumarea de către pârât a vânzării bunurilor societății la prețuri derizorii, cât și din caracterul deliberat al utilizării creditelor acordate de către BCR în scopuri străine activității debitoarei, prin prezentarea unor situații de plată care nu corespundeau realității pentru a putea continua tragerea ratelor de credit.

Totodată, utilizarea fondurilor societății în interes propriu, încheierea unor contracte de prestări servicii vădit păgubitoare pentru societate, convenții încheiate cu societăți afiliate, toate aceste fapte relevă intenția certă a pârâtului de sustragere a bunurilor aflate în patrimoniului societății debitoare, în vederea satisfacerii unor interese proprii, distincte de cele ale societății.

În considerarea tuturor acestor aspecte, instanța a apreciat cererea formulată de către reclamantă drept întemeiată, motiv pentru care a admis-o și a obligat pe pârât să suporte din averea personală pasivul debitoarei S.C. Mainrom Invest S.R.L. în cuantum de xxxxxxxxxxx lei.

I___ G____ a declarat recurs împotriva acestei sentințe solicitând anularea hotărârii menționate ca nelegală și netemeinică, având în vedere încălcarea normelor de procedură privind citarea recurentului și aplicarea greșită a normelor de drept substanțial.

Hotărârea este nelegală întrucât nu s-a respectat procedura citării față de pârât și, pe cale de consecință, nu i s-a dat posibilitatea efectivă de a se apăra în cauză, fiindu-i vătămat dreptul la un proces echitabil.

Recurentul arată că instanța de fond nu a ținut cont de faptul că pârâtul se află în stare de arest preventiv din 11. 02.2015 și, potrivit art. 155 alin. 1 pct. 11 C.p.c., deținuții se citează la administrația locului de detenție..

Mai mult decât atât, instanța nu a vegheat la respectarea minimală a dreptului la un proces echitabil, principiu expres consacrat în art. 6 C. proc. civ. deși, luând în considerare circumstanțele personale ale pârâtului (privare de libertate), ar fi avut posibilitatea să apeleze Ia instrumentele prevăzute de art. 80 alin. (4) teza a II-a C.p.c.

Se susține că fiind privat de libertate o perioadă îndelungată, nu a avut cunoștință și nici nu a avut posibilitatea obiectivă de a avea cunoștință de rejudecarea cererii de angajare a răspunderii, astfel că nu a putut formula o apărare împotriva acțiunii civile îndreptate împotriva sa.

Un alt motiv de recurs se referă la aplicarea greșită a normelor de drept substanțial, întrucât instanța de fond a preluat susținerile reclamantei calificând în mod gratuit împrejurările reținute ca fiind cauze de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere a societății, fără să țină cont de obligațiile contractuale ale societății cu antreprenorii sau de uzanțele din domeniul construcțiilor.

Un alt aspect de nelegalitate a hotărârii este acela că a fost obligat să suporte întregul pasiv al debitoarei _____________________ în cuantum de xxxxxxxxxxx lei.

Având în vedere considerentele expuse anterior, recurentul consideră că se impune casarea Sentinței Civile nr. 3352 din data de 07.04.2015 pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În dovedirea susținerilor recurentul solicită admiterea probei cu înscrisuri care atestă starea de detenție, începând cu data de 11.02.2015, măsura arestului preventiv fiind menținută și în prezent, înscrisuri anexate.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, intimatul lichidator E___ B_______ Restructuring Advisors SPRL a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii atacate.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs invocate și având în vedere actele și lucrările dosarului, Curtea constată că recursul este întemeiat și va fi admis pentru următoarele considerente :

Prin sentința recurată instanța de fond a soluționat cererea formulată de reclamantul lichidator al debitoarei _____________________, E___ B_______ Restructuring SPRL împotriva pârâtului I___ G____, fost administrator al societății debitoare, în temeiul prevederilor art. 138 alin. 1 lit. a-g din legea nr. 85/2006 privind atragerea răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere ale debitoarei.

Primul motiv de recurs invocat privește încălcarea normelor de procedură referitore la citarea pârâtului pentru termenul când s-a judecat pricina.

Pentru termenul de judecată 07.04.2015 când au avut loc dezbateri pe fond și cauza a rămas în pronunțare, pârâtul I___ G____ a fost citat la domiciliul său din Voluntari deși acesta se afla în arest preventiv la Poliția Capitalei încă din data de 11.02.2015, așa cum rezultă din Ordonanța de reținere emisă de P________ de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. 596/2014(f.14).

Potrivit dispozițiilor art. 85 C.p.c. (1865) „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfățișarea părților, afară numai dacă legea nu dispune altfel”.

În conformitate cu prevederile art. 90 alin. 6 C.p.c., „înmânarea citației pentru deținuți se face la administrația închisorii”.

Așadar, recurentul pârât I___ G____ nu a fost citat legal pentru termenul de judecată din 07.04.2015 la Poliția Capitalei,locul unde se afla în arest preventiv, hotărârea atacată fiind pronunțată cu încălcarea dispozițiilor de procedură prevăzute sub sancțiunea nulității, potrivit art. 105 alin. 2 C.p.c.

Este evidentă vătămarea procesuală a recurentului care, în arest preventiv fiind, nu a putut să-și asigure o apărare corespunzătoare în acest dosar. Susținerile intimatului lichidator E___ B_______ Restructuring SPRL din întâmpinare referitor la împrejurarea că recurentul I___ G____ nu se afla în arest preventiv la momentul primirii citației emise de Tribunalul București pentru termenul de judecată din 07.04.2015 (18.12.2014) sunt reale, dar în nici un caz nu pot acoperi vătămarea drepturilor procesuale ale recurentului derivată din neîndeplinirea legală a procedurii de citare a acestuia la locul de deținere unde se afla în executarea unei măsuri privative de libertate. Dreptul la un proces echitabil presupune posibilitatea reală ca pârâtul aflat în arest preventiv să poată realiza o apărare corespunzătoare (angajare avocat, propunere și administrare probe) cu privire la acuzațiile și pretențiile formulate împotriva sa în cadrul acțiunii în atragerea răspunderii patrimoniale prevăzută de art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006.

În concluzie, Curtea constată ca fiind întemeiat motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 5 C.p.c. astfel că, în conformitate cu dispozițiile art. 312 alin.1, 3 și 6 ind. 1 C.p.c. (1865) va admite recursul, va casa sentința atacată și, întrucât dosarul a fost înregistrat pe rolul instanțelor după _____________________ Legii nr. 202/2010 (19.11.2011), iar în cursul procesului instanța de recurs a mai pronunțat o dată casarea cu trimitere spre rejudecare, a doua casare cu trimitere la prima instanță nemaifiind posibilă, va reține cauza pentru rejudecare pe fond.

Va acorda termen de judecată la data de 04.02.2016.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul formulat de recurentul I___ G____, împotriva sentinței civile nr. 3352 din 07.04.2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul E___ B_______ RESTRUCTURING ADVISORS S.P.R.L., în calitate de lichidator judiciar al S.C. MAINROM INVEST S.R.L.

Casează sentința atacată și reține cauza spre rejudecare.

Stabilește termen cu citarea părților la 04.02.2016.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 17.12.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

I____ PrelipceanAurică AvramMihaela M______

GREFIER,

S_____ I_____ S____

Red.Jud. I.P.

Nr.ex.: 2/25.01.2016

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Președinte: E____ B______-M_______