DOSAR NR.XXXXXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.642

Ședința publică de 28 februarie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE D______ V_____

JUDECĂTOR D____ M_____ JUDECĂTOR A_______ L____ Z______

GREFIER A________ G_______ S____

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de recurenta M_________ BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.5726 din 7 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul A____ F______ G______.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Curtea constatând că recurenta a solicitat prin motivele de recurs judecarea în lipsă, în raport de dispozițiile art.242 alin. 2 C. proc.civilă reține pricina spre soluționare.

C U R T E A

Constată că prin sentința civilă nr.5726/07.06.2013 a Tribunalului București - Secția a VII-a Civilă a fost respinsă cererea formulată de M_________ București în contradictoriu cu pârâtul A____ F______ G______, privind atragerea răspunderii acestuia, ca neîntemeiată.

Pentru a dispune astfel judecătorul-sindic a constatat că la 27.03.2013 M_________ București Sector 6 a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului A____ F______ G______, întemeiată pe dispozițiile art.138 lit.c) și d) din Legea 85/2006, sub motiv că acesta a fost administrator al debitoarei și că ar fi întrunite elementele răspunderii patrimoniale a acestuia.

Analizând cererea judecătorul-sindic a constatat că pârâtul a fost administrator al debitoarei, însă nu există probe din care să rezulte că acesta a continuat activitatea debitoarei, deși ea se afla în încetare de plăți, cu scopul de a obține un folos personal; iar managementul defectuos invocat de reclamant nu este considerat o faptă ilicită în sensul art.138 din legea insolvenței.

De asemenea, judecătorul-sindic a constatat că omisiunea administratorului social de a depune actele contabile ale debitoarei nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea; și că, pe de altă parte, nu există dovezi din care să rezulte că omisiunea de a ține contabilitatea a antrenat starea de insolvență a debitoarei.

Totodată judecătorul-sindic a reținut că nu există dovezi nici cu privire la raportul de cauzalitate dintre faptele arătate și ________________________ debitoarei.

În concluzie, judecătorul-sindic a constatat că nu sunt întrunite condițiile angajării responsabilității pârâtului.

La 19.08.2013 M_________ București a declarat recurs criticând soluția instanței de fond ca nelegală.

1. Greșit instanța de fond nu a angajat responsabilitatea pârâtului pe temeiul dispozițiilor art.138 lit.d) din Legea nr.85/2006.

Se susține că sunt întrunite condițiile generale ale răspunderii delictuale, ca și cele speciale prevăzute de Legea nr.85/2006, prin omisiunea pârâtului de a depune declarațiile privind obligațiile fiscale, la organul fiscal teritorial, fiind dovedită fapta prevăzută de art.138 lit.d) din Legea 85/2006 anume, că nu a fost ținută contabilitatea societății debitoare.

Prin aceasta, arată recurenta, pârâtul, în calitate de administrator al societății debitoare a încălcat obligația de ținere a contabilității, prevăzută de art.71 din Legea 31/1990, art.11 și art.1 din Legea nr. 82/1991.

2. Greșit instanța de fond nu a angajat răspunderea pârâtului pe temeiul art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006.

Se susține că sunt întrunite condițiile angajării răspunderii administratorului social dacă acesta a desfășurat o activitate neprofitabilă care să ducă la insuficiența fondurilor disponibile ale societății debitoare, activitate ce ar consta în continuarea activității acesteia, din dispoziția organelor sale de conducere, deși insolvența ei era prezumată pentru că debitorul nu își achitase datoriile scadente de mai mult de 30 de zile.

În fine, recurentul mai invocă și dispozițiile art.138 lit.a) din Legea nr.85/2006, invocând faptul că administratorii societăților răspund în cazul în care au folosit bunurile sau creditele debitoarei în interes propriu sau au deturnat ori au ascuns o parte din activul debitoarei.

Recursul nu este fondat.

1. Nu este fondată prima critică, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304 pct.9 C.pr.civ.

Curtea constată că este reală susținerea recurentei cu privire la existența faptei pârâtului de a nu fi ținut contabilitatea societății debitoare.

În adevăr, acesta fiind administratorul social al debitoarei, avea obligația de a organiza și ține contabilitatea societății (art.11 din Legea 82/1991). Refuzul pârâtului, fost administrator al societății, de a preda actele contabile lichidatorului constituie o prezumție simplă a omisiunii acestuia de a ține contabilitatea în conformitate cu legea.

Pentru antrenarea răspunderii persoanei care a săvârșit fapta arătată, ori altă faptă din cele enumerate de 138 din Legea 85/2006 este necesar ca acea faptă să genereze insolvența debitoarei (art.138 alin.1 din Legea nr.85/2006).

În speță însă, nu este dovedită această condiție astfel că just a fost decis de judecătorul-sindic că nu sunt întrunite condițiile răspunderii patrimoniale a pârâtului.

2. Nu este fondată nici a doua critică, încadrată din oficiu de curte în motivul prevăzut de art.304¹ C.pr.civ.

Curtea constată că în esență recurenta critică greșita stabilire a situației de fapt prin aceea că judecătorul-sindic nu a reținut fapta prevăzută de art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006.

Mai întâi curtea observă că reclamanta invocă managementul defectuos desfășurat de pârât, constând în realizarea unei activități neprofitabile care a condus la incapacitatea de plată a debitoarei.

În al doilea rând, curtea reamintește că potrivit art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006 este incriminată fapta conducerii debitoarei de a continua activitatea economică a societății cu scopul de a obține avantaje pentru sine.

Curtea consideră că managementul defectuos nu se include în noțiunea de mijloace ruinătoare astfel că în speță nu poate rezulta că pârâtul a săvârșit fapta prevăzută de art.138 lit.c) din Legea nr.85/2006.

Cu privire la fapta prevăzută de art.138 lit.a), invocată în recurs, Curtea constată că recurentul a invocat pentru prima dată, direct în recurs, fapta arătată, încălcând dispozițiile art.294 coroborat cu art.316 Cod procedură civilă, care interzic modificarea cererii de chemare în judecată direct în recurs. Pentru aceste motive fapta arătată nu va fi verificată de Curte.

Văzând și dispozițiile art.312 alin.1 Cod procedură civilă se va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta M_________ BUCUREȘTI împotriva sentinței civile nr.5726 din 7 iunie 2013 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul A____ F______ G______, ca nefondat.

Irevocabila.

Pronunțată în ședință publică azi, 28.02.2014.

Președinte Judecător Judecător

D______ V_____ D____ M_____ A_______ L____ Z______

Grefier

A________ G_______ S____

Red.Jud.D.V.

Tehnored.F.L.

16.04.2014

Nr.ex.: 2

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Președinte: M____ Z_____