Document finalizat

R O M Â N I A

TRIBUNALUL S____

SECȚIA CIVILÂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

SENTINȚA CIVILĂ NR.1600

Ședința publică din 28 septembrie 2015

Instanța constituită din :

Judecător – sindic : D______ Patrițiu

Grefier : B______ E____

:

S-a luat în examinare cererea formulată de către reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N_____ - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S____, cu sediul în Z____ , Piața I____ M____ nr. 15, județ S____ în contradictoriu cu pârâtul C____ V_____ cu domiciliul în Z____, ____________________. 54, _____________.14, județul S____, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă lichidatorul judiciar A_______ D____ D______, lipsă fiind creditoarea DGRFP Cluj N_____ AJFP S____ și pârâtul..

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Cererea este scutită de taxa de timbru conform art. 30 din OUG nr.80/2013, art.229 din O.G. nr.92/2003 republicată cu modificările și completările ulterioare..

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, ocazie cu care se învederează faptul că pricina se află la al doilea termen de judecată, procedura de citare este îndeplinită iar lichidatorul judiciar a depus la dosar raportul întocmit în conformitate cu prevederile art.21 din legea nr.85/2006, balanța de verificare la 31.12.2013, balanța de verificare iulie 2014, bilanțurile prescurtate aferente anilor 2009 și 2010, convocarea Adunării Creditorilor, state de plată aferente lunilor ianuarie –iulie 2014.

Nefiind alte cereri de formulat sau excepții invocate instanța închide etapa probatorie și acordă cuvântul pentru concluzii asupra cererii formulate.

Lichidatorul judiciar susține raportul întocmit arătând în esență următoarele :

Cu privire la proveniența creanțelor debitoarei, conform bilanțurilor prescurtate depuse la organul fiscal, acestea datează din anul 2009- 2010. După deschiderea procedurii falimentului s-a constatat că acestea sunt prescrise și nu puteau fi urmărite. Culpa administratorului statutar este aceea că nu a întreprins măsurile de recuperare a acestor creanțe. Referitor la suma de 22.116 lei menționată ca fiind disponibil în casieria societății la 31.12.203 arată că suma nu a fost predată lichidatorului judiciar, aceasta fiind utilizată, conform arătărilor administratorului statutar, în perioada de reorganizare cu diverse cheltuieli de transport și achiziționări de materiale. Lichidatorul judiciar mai arată că administratorul statutar a predat stocurile și imobilizările corporale contrar celor menționate de către DGRFP în cererea de angajare a răspunderii, lista cuprinzând aceste bunuri făcând obiectul convocării Adunării creditorilor nr.931 din 25.05.2015 și nr.978 din 08.09.2015.

Instanța reține cauza în pronunțare.

INSTANȚA

Creditorul D.G.R.F.P. CLUJ N_____ – AJFP S____ a solicitat angajarea răspunderii administratorului statutar C____ V_____ al debitorului _________________ în temeiul art. 138 lit. a și d din legea nr.85/2006 privind procedura insolvenței.

În motivarea cererii sale se arată că :

A folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al altei persoane, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art.138 alin.1 lit.a din Legea insolvenței nr.85/2006, constând în nepredarea bunurilor evidențiate în documentele contabile administratorului/lichidatorului judiciar în vederea valorificării în procedura de lichidare a bunurilor din patrimoniul debitoarei.

Din creanța creditoarei suma de 14.934 lei reprezintă rețineri la sursă, respectiv impozite și contribuții reținute de către administratorul statutar și nevirate la bugetul consolidat al statului, rezultând că suma a fost folosită de administratorul statutar.

Din bilanțul contabil depus de societate la data de 31.12.2013 rezultă că debitoarea a figurat cu disponibil în casă de 22.116 lei și creanțe neîncasate în sumă de 292.676 lei.

De asemenea administratorul statuar nu a predat stocurile în valoare de 11.417 lei și imobilizările corporale în valoare de 4.624 lei.

Administratorul statutar, cu vinovăție nu a recuperat creanțele și astfel s-a creat imposibilitatea recuperării creanțelor de către creditori, existând astfel legătura cauzală dintre fapta ilicită și prejudiciau

Au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, faptă ilicită prevăzută de dispozițiile art. 138 lit.d din lege, constând în nedepunerea la organele financiare a raporturilor contabile, a declarațiilor fiscale, societatea fiind sancționată cu amendă.

Prin întâmpinare administratorul statutar a solicitat respingerea ca nefondată a acțiunii, arătând în motivare, următoarele :

La data deschiderii procedurii nu mai există disponibil în casierie, suma de 22.116 lei fiind folosită în perioada de reorganizare judiciară a societății.

Stocurile în valoare de 11.417 lei și imobilizările corporale în valoare de 4.624 lei au fost predate administratorului judiciar, de altfel au fost predate bunuri în valoare de 20.000 lei.

La data intrării în faliment, valoarea creanțelor nerecuperate a fost de 67.058 lei, conform balanței contabile anexate.

Lichidatorul judiciar, C__ A_______ D____ D______ prin raportul nr.997/24.05.2015, în urma verificărilor întreprinse, a arătat că creanțele neîncasate provin, majoritatea din perioada de peste 3 ani, suma de 121.934 lei din anul 2010, deci sunt prescrise și nu pot fi urmărite.

Suma de 22.116 lei reprezentând disponibil în cont a fost folosită în perioada de reorganizare pentru plata creanțelor, iar bunurile reprezentând imobilizări corporale și stocuri au fost predate lichidatorului pentru lichidare judiciară.

Asupra cauzei de față :

În conformitate cu disp. art. 138 alin. 1 din Legea insolvenței nr. 85/2006 judecătorul – sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență.

Răspunderea întemeiată pe această normă este o răspundere civilă delictuală specială, deoarece are ca scop obligarea persoanelor prevăzute în mod expres de textul de lege să răspundă cu averea personală pentru datoriile societății pe care au condus-o. De aceea, antrenarea acestei răspunderi presupune ca starea de insolvență a societății debitoare să fie asociată cu săvârșirea uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de textul de lege precizat săvârșite de membrii organelor de conducere și /sau supraveghere, care prin activitatea lor neloială au adus societatea în starea de insolvență cu consecința unei stări patrimoniale reduse valoric cu impact negativ asupra recuperării creanțelor de către creditori.

Legiuitorul a instituit doar cerința contribuției la ajungerea debitorului în insolvență fapt care relevă voința acestuia de a da valoare cauzală și acelei fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.

Antrenarea răspunderii organelor de conducere presupune constatarea îndeplinirii condițiilor specifice, anume fapta ilicită, prejudicierea creditorilor, culpa celui față de care se antrenează răspunderea, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Determinarea cuantumului prejudiciului trebuie să se realizeze în condiții identice celor dintr-o acțiune în răspundere civilă, prin administrarea tuturor probelor de natură a conduce la concretizarea acestuia. .

Utilizarea bunurilor mobile sau imobile , corporale sau incorporale sau al creditelor acordate debitorului în interesul propriu sau al altei persoane constituie faptă ilicită prevăzută de art. 138 lit. a cu consecința micșorării masei credale și fraudarea creditorilor.

Din bilanțul contabil la data de 31.12.2013 rezultă că societatea a figurat în contabilitate cu suma de 292,676 lei, creanțe neîncasate. Lichidatorul judiciar a constatat că suma de 121.934 lei cu titlu de creanțe neîncasate figurează din anul 2010, astfel că s-au prescris. Administratorul statutar a depus bilanțul contabil aferent anului 2014 din care rezultă cuantumul creanțelor neîncasate de 67.058 ,15 lei.

Coroborând cele două situații, rezultă că suma de 121.934 lei, fiind prescrisă nu a mai fost raportată în situația din 2014, deci creanțele neîncasate la data deschiderii procedurii și ulterior sunt în sumă de 188.992 ,15 lei( 121.934 + 67.068, 15 lei ) nu doar suma de 67.058, 15 lei.

În actele contabile nu au fost evidențiate vânzări de bunuri sau alt mod de ieșire a acestora din patrimoniul societății.

Deși i s-a solicitat în repetate rânduri, administratorul statutar nu a predat aceste bunuri în vederea valorificării lor în procedura insolvenței fapt ce prezumă că acestea fie au fost înstrăinate, fie au fost folosite în interesul său sau al altei persoane.

Bunurile ar fi putut acoperi pasivul debitoarei dacă s-ar fi depus diligențele necesare în vederea valorificării sau depozitării corespunzătoare.

Cu privire la aceste creanțe neîncasate se dovedește pasivitatea administratorului statutar care nu a întreprins demersurile judiciare pentru recuperarea acestora, ceea ce este o probă a vinovăției săvârșită cu intenția clară, materializată în omisiunea administratorului statutar de a întreprinde acțiuni certe de reîntregire a patrimoniului cu consecința plății datoriilor către creditori.

Cu suma pe care societatea o avea de recuperat se putea acoperi creanța petentei, însă administratorul statutar a rămas în pasivitate și a omis să întreprindă acțiuni în vederea recuperării creanțelor de încasat , determinând astfel ajungerea societății în stare de insolvență, fiind astfel dovedită și legătura cauzală dintre fapta săvârșită și prejudiciul produs creditorilor.

În speță, operează prezumția că pârâtul fie și-a însușit bunurile respective fie le-a transmis altor persoane în detrimetrul intereselor debitoarei, cu consecința fraudării intereselor creditorilor ,prejudiciul cărora rezidă în imposibilitatea acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza administratorului statutar care prin faptele sale ilicite, a determinat starea de insolvență.

Problema se pune dacă nevirarea la bugetul consolidat al statului a obligațiilor constând în impozite și contribuții din salariile angajaților constituie faptă ilicită al cărui conținut este concretizat prin reținerea și folosirea acestora, fie de administratorii statutari în interesul propriu sau în cel al altei persoane, fie pentru procurarea de fonduri în scopul întârzierii de plăți.

Utilizarea sumelor în alte scopuri, nevirarea la timp a acestor sume la bugetul consolidat al statului, calcularea de dobânzi, penalități de întârziere și penalități de stopaj la sursă pot constitui elemente ale conținutului obiectiv al faptei ilicite prev. de art.138 alin.1 din Lege sau, în funcție de circumstanțe, mijloace ruinătoare deoarece prin aceste accesorii se prejudiciază indirect creditorii, iar sursa de finanțare a societății o constituie arieratele bugetare...

Disp. art. 138 alin.1 lit. d din lege reglementează fapta ilicită ce constă în faptul că persoanele menționate au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Aceste fapte pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea .

Ținerea unei contabilități fictive constă în înregistrarea în contabilitate a unor date eronate de natură să inducă în eroare asupra adevăratei situații financiare a debitorului, ascunderea unor documente contabile se realizează atât prin dosirea acestora, cât și prin distrugerea lor și are ca scop denaturarea situației financiare a debitorului, iar neținerea contabilității în conformitate cu legea are în vedere nerespectarea prevederilor legale privind ținerea contabilității, faptă care se operează în funcție de Legea nr.82/1991, ca de exemplu : neîntocmirea balanțelor de verificare lunare, neîntocmirea și nedepunerea bilanțului contabil, neținerea registrului jurnal și a registrului inventar. De asemenea, această ultimă faptă ilicită rezultă și din aceea că membrii organelor de conducere ai societății debitoare nu prezintă documentele contabile spre verificare, astfel că se ajunge la concluzia că aceștia nu au ținut o contabilitate în conformitate cu dispozițiile legale în materie.

Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea, pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active, prin plata cu întârziere a unor creanțe.

În speță, documentele contabile au fost predate administratorului judiciar însă nu a fost înregistrată în bilanțul aferent anului 2014 creanța neîncasată restantă în sumă de 121.934 lei, prin raportare, chiar dacă s-a împlinit termenul de creanță, ceea ce a determinat prezentarea unei situații nereale ducând în eroare pe creditori privind potențialul economic al debitoarei.

O societate comercială nu poate funcționa viabil în condițiile în care administratorul statutar manifestă un dezinteres total în ceea ce privește condițiile minime pentru funcționare societății.

Acesta este raportul de cauzalitate între fapta culpabilă a administratorului statutar, constând în nerespectarea și neaplicarea legii , și prejudiciul creat creditorilor prin ______________________ societății.

Răspunderea reglementată de prevederile art.138 din Lege presupune existența unui prejudiciu în patrimoniul creditorilor debitorului insolvent.

Prejudiciul creditorilor rezidă în imposibilitatea, acestora de a-și realiza creanțele scadente din cauza faptului că membrii organelor de conducere sau orice altă persoană a cauzat starea de insolvență prin săvârșirea de fapte imputabile.

Trebuie reținut că în cazul raportului de cauzalitate ne aflăm în prezența a două fapte cunoscute și a unui mecanism logic de corelare a acestora..

Determinarea raportului cauzal specific implică identificarea acelor fapte care fie au generat apariția stării de insolvență, fie au favorizat declanșarea cauzelor care au condus la acest deznodământ fie nu au împiedicat această desfășurare, deși intervenția ar fi fost posibilă și eficientă pentru evitarea apariției consecințelor nedorite între care insolvența debitoarei și prejudicierea creditorilor..

Prin urmare, dovada legăturii dintre fapta ilicită, culpabilă a administratorului societății debitoare este dovedită, astfel că cererea formulată urmează să fie admisă.

Pentru aceste motive,

În numele L E G I I

H O T Ă R Ă Ș T E :

Admite cererea formulată de creditorul DGRFP Cluj N_____ și obligă pe pârâtul C____ V_____, administrator statutar al _________________ să plătească acestuia suma de 112.070 lei

Executorie .

Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 28 septembrie 2015. .

Judecător – sindic, Grefier,

D______ Patrițiu B______ E____

Red. D.P/09.10.2015.

Tehnored.B.E./09.10.2015

Ex.6

_______________