Acesta nu este document finalizat
Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:053.xxxxxx
ROMÂNIA
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ NR. 14
Ședința publică de la 15 ianuarie 2016
Curtea constituită din:
PREȘEDINTE - I_____ C_______ N_______
JUDECĂTOR - I___ C______ M____
JUDECĂTOR - I_______ G______ F_____
GREFIER - L_______ M______
Pe rol se află judecarea cererii de recurs formulată de recurenta – reclamantă ADMINISTRAȚIA J________ A FINANTELOR PUBLICE G______ ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE G______ împotriva sentinței civile nr. 384/23.09.2015, pronunțată de Tribunalul G______, Secția Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata – intervenientă ____________ și intimatul – pârât S_________ D____.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimatul – pârât S_________ D____ reprezentat de avocat B_____ D______, ce depune în ședință publică împuternicire avocațială nr. xxxxxxx/15.01.2016, lipsind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:
Apărătorul intimatului - pârât S_________ D____ invocă un incident procedural întrucât același complet de judecată a soluționat dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX în care s-a pronunțat decizia civilă nr. 1567/19.09.2014. Astfel, consideră că există motiv de incompatibilitate.
Curtea după deliberare constată că membrii completului de judecată care au analizat și anterior calea de atac nu înțeleg să formuleze cerere de abținere de la soluționarea cauzei.
La interpelarea Curții, apărătorul intimatului – pârât arată că nu înțelege să formuleze cerere de recuzare a completului de judecată.
Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra cererii de recurs.
Apărătorul intimatului – pârât S_________ D____ formulează concluzii de respingere a recursului ca nefondat. Arată că în ciclul procesual anterior recurenta a formulat recurs pe considerentul că la instanța de fond nu s-a stabilit cadrul procesual. Instanța de casare a admis recursul, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare pentru a se formula acțiunea precizată la 19.06.2013 împotriva pârâtei S___________ Anicuța. Ulterior, la data de 15.06.2015, în rejudecare, recurenta schimbă cadrul procesual și arată că înțelege să se judece doar cu intimatul – pârât S_________ D____. Mai arată că niciunul dintre motivele de recurs nu se încadrează în dispozițiile art.304 C__. Precizează că partea pe care o reprezintă nu a
fost administrator al societății în ultima perioadă (2 ani), societatea a desfășurat activitate și ulterior. Arată că singura chestiune pusă în discuție de către recurentă se referă la faptul că după câțiva ani (sediul societății a fost schimbat de la Focșani la G______) au reevaluat toate actele contabile, au înlăturat anumite facturi și au mărit cu un debit de 145.000 lei. Arată că în această situație nu se poate pune problema nici de ascunderea unor bunuri din contabilitate, nici ținerea unei contabilități fictive, practic nu se încadrează în nicinul dintre motivele prevăzute de dispozițiile art.138 din Legea nr. 85/2006. Consideră că acțiunea este inadmisibilă, întrucât recurenta nu deține calitatea prevăzută de lege pentru a promova acest tip de acțiune, nu a fost învestită de Adunarea creditorilor pentru a promova o astfel de acțiune. Consideră că inadmisibilitatea se impune a fi analizată, iar în cazul în care se va trece peste această excepție, intimatul – pârât nu se face vinovat de faptele prevăzute de art.138 din Legea nr. 85/2006, astfel că se impune respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii recurate. Cu cheltuieli de judecată pe cale separată.
Curtea reține cauza spre soluționare.
C U R T E A,
Deliberând asupra recursului reține:
Prin cererea depusă la data de 10.04.2014 creditorul Administrația Județeană a Finanțelor Publice G______ a formulat cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator statutar al societății Agricole Doas Rîmniceni, I___ C_____, conform art.138 lit.d din Legea nr.85/2006.
S-a arătat în cerere că din verificările efectuate în evidențele fiscale, societatea figurează cu o ________ declarații obligatorii nedepuse, respectiv declarația 100 pentru perioadele decembrie 2004, martie 2005, martie 2007, decembrie 2011, declarația 300 pentru martie 2005, decembrie 2011 și martie 2012, declarația 394 pentru semestrul II 2007, semestrul II 2011 și luna martie 2012, declarația 101 pentru anul 2011, neîntocmirea acestora evidențiind fapta pârâtului de a nu fi respectat prevederile Legii nr.82/1991 și responsabilitatea pentru insolvența societății.
În interesul creditorului a formulat cerere de intervenție ____________ Focșani.
Tribunalul G______, prin sentința civilă nr. 679 din 13.11.2013 a respins cererea creditoarei Administrația Județeană a Finanțelor Publice G______ și intervenția în interesul creditorului în contra pârâtului S_________ D____, domiciliat în București, _______________________ nr.1A, sect.1.
Împotriva acestei sentințe reclamanta ADMINISTRAȚIA J________ A FINANȚELOR PUBLICE G______, a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă sub același număr unic XXXXXXXXXXXXX.
În motivarea recursului a arătat că, solicită admiterea acestuia, casarea sentintei și trimiterea cauzei spre rejudecare în vederea stabilirii în mod corect a cadrului procesual, avand în vedere faptul că a formulat acțiune (precizata la termenul din 19.06.2013) impotriva paratei S___________ Anicuta, instanta de fond în sentinta pronuntata retine că cererea de atragere răspundere este formulata impotriva paratului
S_________ Daunt dispunând totodata respingerea cererii în contradictoriu cu acest parat.
În drept: art. 299, 304 indice 1 și următoarele Cod procedura civilă, Legea nr. 85/2006.
Intimatul S_________ DĂNUT, la data de 19.09.2014 a formulat întâmpinare prin care a invocat referitor la cererea de recurs: tardivitatea și insuficienta timbralului în conformitate cu OUG 80/2013; anularea recursului ca nemotivat în temeiul dispozițiilor art.302 și art. 306 Cod Procedură Civilă, având în vedere faptul că nu se indică nici un temei juridic din cele prevăzute la art. 304 Cod Procedură Civilă, iar indicarea art. 3041 Cod Procedură Civilă este nemotivată; excepția lipsei calității procesuale pasive.
Pe fond solicită respingerea recursului ca neîntemeiat, obligând recurenta la plata cheltuielilor de judecată.
Prin decizia civilă nr. 1567/19.09.2014, sentința a fost casată și cauza trimisă spre rejudecare pentru ca instanța să se pronunțe în limitele cadrului procesual stabilit de către recurentă, sau în limitele cadrului procesual stabilit printr-o eventuală cerere modificatoarea efectuată în condițiile legii.
Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalul G______ sub nr. de dosar XXXXXXXXXXXXXX.
În urma modificării cererii, reclamanta a arătat că înțelege să se judece cu pârâtul S_________ D____.
Pârâtul a formulat întâmpinare solicitând respingerea cererii ca nefondată, invocând totodată excepția inadmisibilității, excepția lipsei calității procesuale pasive și excepția prescripției.
Tribunalul G______, prin sentința civilă nr. 384 din 23 septembrie 2015 a respins cererea creditoarei Administrația Județeană a Finanțelor Publice G______ și intervenția în interesul creditorului în contra pârâtului S_________ D____, ca
nefondată.
Pentru a hotărî astfel, judecătorul - sindic a reținut că, așa cum reiese din
situația financiară publicată pentru anul 2011 societatea agricolă nu a realizat venituri de la începutul anului 2010, care să acopere cheltuielile de producție și datoriile
restante.
Din verificările efectuate de lichidatorul judiciar a reieșit că societatea a obținut venituri din activități de culturi agricole înființate pe terenuri în asociere și că în anul 2009, acțiunea negativă a factorilor naturali a cauzat pierderi semnificative ale culturilor, împrejurare ce a afectat resursele financiare ale societății.
Creditorul AJFP G______ a declarat o creanță bugetară reprezentând venituri din sancțiuni aplicată prin decizia de impunere nr.3332/2011, iar prin cererea formulată susține că neachitarea datoriei are legătură cu neînregistrarea de către pârât a unor declarații privind impozitul pe profit, TVA și achizițiile intra-comunitare.
Tribunalul a constatat că nu se explicitează legătura între lipsa unor declarații, pentru intervale de timp din activitatea societății în perioada 2004-2011 și datoria bugetară stabilită printr-un titlu executoriu emis în anul 2011, respectiv fapta pârâtului de a fi determinat obligații de plată suplimentare la bugetul statului, neregăsindu-se elemente concrete pe baza cărora să se poată stabili existența faptei prevăzută de art.138 din Legea nr.85/2006, considerente pentru care va respinge ca nefondată cererea formulată de creditor și cererea de intervenție în contra pârâtului fost administrator statutar.
Împotriva acestei sentințe reclamanta ADMINISTRAȚIA J________ A FINANȚELOR PUBLICE G______, a formulat recurs, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă sub același număr unic XXXXXXXXXXXXXX.
S-a solicitat admiterea căi de atac, modificarea sentinței și admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale.
În motivarea recursului s-a arătat că soluția este eronată, debitoarea nu a depus la organul fiscal toate declarațiile fiscale, nedeclararea în totalitate a debitelor are drept consecință necunoașterea cuantumului exact, prezumându-se ținerea unei contabilități fictive, ascunderea realității și dispariția documentelor contabile. Pârâtul nu a probat respectarea obligațiilor depunerii declarațiilor fiscale.
În probațiune: înscrisuri.
Analizând recursul raportat la dispozițiile art. 3041 și 304 pct. 9 cpc, Curtea reține:
Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.
Fiind vorba de o răspundere delictuală, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art.998-999 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale.
Faptele enumerate în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență. Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.
Potrivit art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006 judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin fapta de a fi ținut o contabilitate fictivă, de a fi făcut să dispară unele documente contabile sau de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.
S-a afirmat că intimatul-pârât se face vinovat de faptele prevăzute de art.138 lit. d din Legea nr.85/2006, pentru nedepunerea unor declarații fiscale enumerate în cerere introductivă, fără realizarea unei demonstrații juridice a îndepliniri tuturor condițiilor legale.
Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, recurenta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimatul pârât a faptelor reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre acestea și ajungerea societății în stare de insolvență, legătura de cauzalitate nefiind prezumată.
Nici o probă administrată nu relevă legătura de cauzalitate între faptă și ajungerea societății în stare de insolvență.
Susținerile recurentei nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, în lipsa oricărei probe, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 1169 cod Civil, iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de cauzalitate, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.
Pentru concluziile anterioare, fără a se analiza aspectele invocate de intimat care reiterează excepțiile ridicate în fața Tribunalului, în lipsa propriei căi de atac, raportat la dispozițiile art. 312 cpc,
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul formulat de recurenta – reclamantă ADMINISTRAȚIA J________ A FINANTELOR PUBLICE G______ ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE G______ împotriva sentinței civile nr. 384/23.09.2015 , pronunțată de Tribunalul G______, Secția Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata – intervenientă ____________ și intimatul – pârât S_________ D____, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 15.01.2016.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I_____ I___ I_______
C_______ N_______ C______ M____ G______ F_____
GREFIER,
L_______ M______
Red. C.N.I.
2 ex./
Tribunalul G______, Secția Civilă – judecător G______ U_____