ROMÂNIA

TRIBUNALUL BRASOV

SECȚIA a II a CIVILĂ, DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ nr. 1541/SIND Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

Ședința publică din data de 15 octombrie 2015

Completul constituit din:

JUDECĂTOR SINDIC - S_____ L______ E_____

Grefier - M____ M_____

Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra cererii privind antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere, formulată de reclamanta _____________, în baza art. 138 din Legea nr. 85/2006, împotriva pârâtei T_____ E____, în calitate de administrator al debitoarei ________________.

La apelul nominal făcut în ședința publică la pronunțare, se constată lipsa părților.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

Dezbaterile în cauza de față au avut loc în ședința publică din 24 septembrie 2015, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate în încheierea de ședință din aceea zi, care face parte integrantă din prezenta, iar instanța din lipsă de timp pentru deliberare, în temeiul dispozițiilor art.260 alin.1 Cod procedură civilă, a amânat pronunțarea pentru data de 8 octombrie 2015, apoi pentru data de 15 octombrie 2015.

JUDECATORUL SINDIC

Constată că prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la nr.XXXXXXXXXXXXXXXX reclamanta _____________ în calitate de creditor al ________________ a solicitat obligarea pârâtei T_____ E____ în calitate de fost administrator al debitoarei să suporte din averea personală, pasivul acestei societăți, în cuantum de 297.148,92 lei, reprezentând creanțele reclamantei înscrise la masa credală.

În motivarea cererii se arată în primul rând că reclamanta deține un procent de 88,37% din totalul creanțelor înscrise la masa credală, astfel încât, este îndreptățită să promoveze o astfel de acțiune.

Se arată că deși lichidatorul judiciar în concluziile raportului asupra cauzelor care au condus la apariția stării de insolvență nu a identificat fapte săvârșite de organele de conducere ale societății, dintre cele prevăzute de art. 138 alin 1 din legea nr. 85/2006, totuși starea de insolvență a debitoarei a fost cauzată exclusiv de către pârâta T_____ E____, fostul administrator al societății.

Din analiza documentelor contabile puse la dispoziția reclamantei de către lichidatorul judiciar, rezultă că în luna noiembrie 2012 - pentru contul 461 – debitori diverși , exista la începutul anului un sold debitor de 200.000 lei, pe parcursul lunii noiembrie 2012 un rulaj debitor de 79.000 lei, iar la sfârșitul lunii soldul debitor este în cuantum de 312.780, 21 lei.

Din balanța de verificare pentru luna ianuarie 2013, reiese că pentru conturile 461.01- grup construcții montaj, soldul inițial este de 207.134 lei, iar pentru 462.02 - T_____ E____, soldul inițial este de 99.315,48 lei.

Întrucât aceste conturi reflectă sumele scoase din societate de către administratorul T_____ E____, în detrimentul reclamantei, pârâta nu i - a pus la dispoziție lichidatorului judiciar toate documentele care stau la baza în cele două conturi a tuturor sumelor.

Pe de altă parte, se arată că primul cont reflectă sumele plătite de T_____ E____ în contul ___________________________, la care aceasta este administrator iar contul 461.02 reflectă sumele pe care pârâta le-a scos din societate fără a exista vreun temei legal în acest sens. Totodată pârâta nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar toate documentele ce reflectă operațiunile realizate prin bancă și casă în lei, pentru anii 2010, 2011, 2012 și 2013.

Se mai arată că pârâta dispus efectuarea de plăți către alte societăți comerciale, cunoscând că prin hotărâri judecătorești și irevocabile debitoarea fusese obligată la plăți către reclamanta creditoare, astfel încât, deturnarea activului societății a fost realizată în scopul vădit de a-și diminua patrimoniul pentru a evita plățile.

Se mai arată că societatea a desfășurat activitate și după deschiderea procedurii insolvenței, astfel încât, societatea a rulat sume mari de bani și după această dată însă a refuzat cu rea credință să achite debitele către reclamantă iar raportul lichidatorului judiciar nu evidențiază toate cauzele care au cauzat stare de insolvență. Mai mult, refuzul pârâtei de a pune la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile menționate, constituie infracțiune și se impunea ca lichidatorul judiciar să sesizeze în acest sens organele penale competente.

Se solicită admiterea acțiunii pentru comiterea faptelor prevăzute de art.138 alin 1 lit. a,b, c, d și e din Legea nr. 85/2006.

În cauză s-a solicitat și administrat proba cu înscrisuri.

Reclamanta a solicitat și a fost încuviințată și administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară, specialitatea contabilitate, fiind desemnat expert în acest sens.

La termenul de judecată din 15.10.2015, reclamanta prin reprezentantul său legal a precizat că înțelege să renunțe la administrarea probei cu expertiză tehnică judiciară, instanța luând act de poziția procesuală a reclamantei.

Legal citat pârâta a formulat întâmpinare și a depus înscrisuri în combaterea acțiunii.

( filele 33 – 35 dosar )

P___ întâmpinarea depusă, pârâta a arătat că nu se face vinovată de comiterea vreunei fapte invocate de reclamantă, afirmațiile acesteia nefiind dovedite cu nici un mijloc de probă.

Astfel, cu privire la susținerile reclamantei cu privitoare la concluziile raportului asupra cauzelor insolvenței, întocmit de către lichidatorul judiciar, se precizează că acestea sunt reale, lichiditățile societății debitoare fiind diminuate odată cu achiziția imobilului din Predeal. În acest sens, pârâta a manifestat interes în dezvoltarea societății falite, nicidecum de a acumula datorii către furnizori , astfel încât, dispozițiile art. 138 din Legea insolvenței nu pot fi aplicabile în cauză.

Potrivit documentelor contabile ale societății, care au fost predate lichidatorului judiciar rezultă că activitatea contabilă a fost ținută în conformitate cu legea, iar reclamanta nu a făcut dovada că pârâta ar fi dispus de bunurile societății în interes personal iar plățile efectuate către alte societăți reprezentau datorii mai vechi decât datoria reclamantei.

Se solicită respingerea acțiunii ca fiind nefondată.

Examinând actele și lucrările dosarului, judecătorul sindic constată că prezenta acțiune este neîntemeiată și urmează a fi respinsă ca atare pentru următoarele considerente:

Astfel cum rezultă din conținutul înscrisurilor depuse la dosarul cauzei, pârâta a prezentat lichidatorului judiciar documentele contabile ale societății debitoare, documente care atestă că evidența contabilă a fost ținută în conformitate cu dispozițiile legale.

De altfel, în concluziile raportului asupra cauzelor care au determinat apariția stării de insolvență, lichidatorul judiciar a precizat că patrimoniul debitoarei a fost caracterizat pe tot parcursul perioadei analizate de o lipsă de lichiditate, iar principalele cauze care au condus la apariția stării de insolvență a debitoarei au fost:

Dificultăți întâmpinate în privința finanțării activității curente odată cu disponibilizarea sumelor în vederea achiziției imobilului din Predeal, volumul scăzut al lichidităților bănești ce a condus la neachitarea debitelor restante, acumularea de datorii pe fondul crizei economice naționale și regionale, ce a condus la scăderea numărului de turiști, concurența tot mai mare pe piața serviciilor prestate de către debitoare.

De altfel, lichidatorul concluzionează că nu au fost constate situații față de care să fie incidente dispozițiile art. 138 din Legea 85/2006.

Reclamanta nu a depus nici un înscris și nu a făcut în nici un mod dovada celor invocate prin cererea de chemare în judecată.

Astfel, din conținutul înscrisurilor depuse de către părți la dosar, rezultă că lichidatorul judiciar a apreciat că nu se impune promovarea unei acțiuni în atragerea răspunderii patrimoniale a fostului administrator al debitoarei, întrucât din evidențele contabile ale societății nu s-a putut constata și dovedi existența vreunei fapte dintre cele prevăzute la art. 138 alin 1 lit. a–g.

În acest context, susținerile reclamantei potrivit cărora pârâta ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei nu sunt justificate și nici dovedite cu nici un mijloc de probă administrat în cauză.

Dimpotrivă, pârâta a arătat în răspunsurile la interogatoriu – care se coroborează cu înscrisurile depuse - că dispozițiile art. 138 lit. a, c, d și e din Legea 85/2006 nu sunt incidente în cauză, aceasta fiind de bună credință, depunând diligențe pentru acoperirea creanțelor debitoarei prin achitarea debite lor scadente anterior celui invocat de către reclamantă.

Față de probatoriul administrat, judecătorul sindic constată că în contextul generat de economia afectată de criză, societatea administrată de pârâtă a fost în imposibilitate de a-și mai desfășura activitatea în mod normal și profitabil, acumulând datorii pentru care nu a mai avut surse de acoperire astfel încât, a ajuns în incapacitate de plată, fiind acumulate datorii către bugetul de stat și către furnizori.

Instanța mai reține și concluziile lichidatorului judiciar care în conținutul raportului asupra cauzelor care au condus la apariția stării de insolvență arată că nu poate identifica vreo faptă de natură a cauza starea de insolvență a debitoarei.

Potrivit dispozițiilor art.138 din Legea insolvenței, răspunderea patrimonială a conducătorilor persoanei juridice poate fi antrenată în situația în care aceștia au contribuit la ajungerea societății în această stare prin una din faptele expres și limitativ prevăzute la literele a - g.

Atât săvârșirea faptelor cât și raportul de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu trebuie probate, în conformitate cu dispozițiile art. 1169 Cod Civil, potrivit căruia cel ce face o afirmație în fața instanței este obligat să o dovedească.

Nu pot fi reținute susținerile reclamantei potrivit cărora din culpa pârâtei creanțele creditorilor au rămas neacoperite, întrucât acest aspect privește insolvabilitatea, iar nu insolvența, iar simpla prezumție că starea de insolvență a intervenit din culpa pârâtei nu se justifică.

În contextul invocat mai sus, pe lângă faptă și prejudiciul invocat de reclamantă prin acțiune, au rămas nedovedite celelalte condiții legale la care se referă în mod specific și cumulativ dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006, referitoare la vinovăția administratorului și la raportul de cauzalitate între pretinsele fapte săvârșite și prejudiciul produs.

În speța de față, din înscrisurile depuse rezultă cu certitudine că starea de insolvență a societății debitoare a fost cauzată de blocarea activității societății, astfel încât, nu-i poate fi imputată pârâtei cauzarea stării de insolvență a debitoarei.

Pentru aceste considerente, constatând că nu s-a făcut dovada îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 138 din legea 85/2006, pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtei T_____ E____ judecătorul sindic va respinge acțiunea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge acțiunea formulată de către reclamanta _____________, cu sediul în Predeal, ___________________.72, jud. B_____, în calitate de creditor al ________________ - în faliment, în contradictoriu cu pârâta T_____ E____, cu domiciliul în București, _________________________, nr.73, ____________. 4, sector 2, ca fiind nedovedită.

Ia act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15.10.2015.

JUDECĂTOR SINDIC GREFIER

S_____ L______ E_____ M____ M_____

Red. S.L.E / 13.11.2015

Tehnored. M.M / 17.11.2015 – 4 ex.