Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SPECIALIZAT ARGEȘ

,,,

SENTINȚA NR. 844/F

Ședința publică de la 15 Octombrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE : D______ T____, judecător sindic

Grefier : E____ N_____

Pe rol pronunțarea asupra cauzei formulată de reclamanta Direcția G_______ Regională Ploiești prin Administrația Finanțelor Publice Argeș, cu sediul în Pitești, _______________________ județul Argeș, împotriva pârâților S____ A_____ C_______ domiciliată în com. Mărăcineni, __________________, etaj 3, ________________ și S____ C________, domiciliat în Pitești, __________________, ________________, ataj 2, __________________, în calitate de administratori ai societății în faliment _________________________ SRL cu sediul în com. Oarja , Romsuintest ____________ __________________, CUI xxxxxxxx, nr. înregistrare JXXXXXXXXXXX, lichidator judiciar fiind Cabinetul Individual de Insolvență G_____ S______, cu sediul social în comuna Ștefănești, ________________________. 87 jud. Argeș , având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 08.10.2015, când instanța a rămas în pronunțare asupra acesteia . Având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la 15.10.2015, încheierea de ședință din 08.10.2015 făcând parte integrantă din prezenta sentință.

După deliberare,

JUDECĂTORUL SINDIC :

Asupra cauzei de față, constată următoarele :

Prin acțiunea formulată de reclamanta Direcția G_______ Regională Ploiești prin Administrația Finanțelor Publice Argeș, în calitate de creditor unic al debitorului ________________________ SRL– în faliment, a chemat în judecată pe pârâții S____ A_____ C_______ și S____ C________, în calitate de fost administrator social al debitorului, solicitând atragerea răspunderii personale materiale a acesteia , în temeiul art. 138 alin. 3 raportat la art. 138alin.1 lit. c din Legea 85/2006, pentru suma înscrisă în tabelul definitiv al creanțelor

În motivarea cererii, reclamanta a arătat, în esență că prin încheierea din data de 10.04.2014 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței debitorului ________________________ SRL, că debitul datorat bugetului consolidat al statului, în cuantum de 9592 lei, a fost integral reținut în tabelul de creanțe, iar în urma demersurilor efectuate de lichidatorul judiciar, prejudiciul nu a fost recuperat.

Reclamanta a apreciat că potrivit raportului privind cauzele și împrejurările care au dus la apariția stării de insolvență, întocmit de lichidatorul judiciar, nu au fost identificate în patrimoniul social, bunuri, aspect care rezultă și din situațiile financiare încheiate la data de 31.12.2012, respectiv 31.12.2013.

Întrucât societatea nu a efectuat nici o plată de la înființare, astfel că debitorul aflat în insolvență sau în stare iminentă de insolvență, în temeiul art. 27 din legea insolvenței, avea obligația să adreseze instanței cerere de declanșare a procedurii .

Cum debitorul se află în încetare de plăți de la înființare iar cererea de deschidere a procedurii s-a formulat la data de 03.04.2014 - în condițiile în care a exercitat un manegement defectuos , continuând o activitate care ducea în mod vădit la insolvență –s-a solicitat angajarea răspunderii conform art. 138 alin.1 lit. c din Legea 85/2006.

Lichidatorul judiciar desemnat în procedura insolvenței a depus la dosar Raportul cauzal, astfel cum a fost completat, tabelul definitiv al creanțelor și punct de vedere în sensul că ________________________ debitorului a fost determinată de cauze obiective, nu au fost identificate cauze de natură a antrena răspunderea materială a administratorului societății.

Au fost depuse acte, a fost citată pârâta prin BPI, dar și conform Codului de procedură civilă, conform art. 7 din Legea nr. 85/2006.

Examinând probele administrate în cauză, instanța reține în fapt următoarele:

Prin încheierea din data de 10.04.2014 , pronunțată în dosarul nr. XXXXXXXXXXX14 s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței împotriva debitorului ________________________ SRL , lichidator judiciar fiind C__ G_____ S______, cu atribuțiile prevăzute de art.25 din lege.

Conform tabelului definitiv de creanțe împotriva debitorului, necontestat, masa pasivă a acestuia se compune din creanțe în sumă de 9592 lei, datorii către bugetul de stat, iar potrivit raportului cuprinzând cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolvenței, întocmit în condițiile art.59 din lege, astfel cum a fost completat, nu au fost identificate elemente de răspundere în sarcina pârâților, insolvența fiind determinată de lipsa comenzilor , evoluția nefavorabilă înregistrată pe segmentul de piață pe care își desfășoară activitatea societatea debitoare.

Nu s-a formulat contestație la raportul întocmit de lichidatorul judiciar , în procedura falimentului.

În drept, instanța reține că cererea a fost formulată de creditorul unic înscris în tabelul de creanțe.

Potrivit art. 138 alin.3 din Legea insolvenței, în situația în care administratorul/ lichidatorul judiciar nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin.1, președintele Comitetului Creditorilor, în urma hotărârii adunării creditorilor , sau creditorul care deține mai mult de 50% din totalul creanțelor înscrise la masa credală, poate formula acțiune în scopul antrenării răspunderii administratorilor .

Așadar, legiuitorul a stabilit procedura de urmat în situația în care administratorul/lichidatorul nu a formulat acțiune în temeiul art. 138 alin.1 din lege, iar în cazul de față, creditorul – reclamant , care deține un procent de 100% din totalul creanțelor, întrunește condițiile legale pentru a formula cerere , conform art. 138 alin.3 din lege.

Cu privire la faptele invocate, instanța reține că, natura juridică a răspunderii administratorului este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.

Activitatea de administrare, apreciată dăunătoare, este pentru creditori, un fapt juridic „stricto sensu”, pretins prejudiciabil, în raport de care răspunderea patrimonială presupune identificarea tuturor elementelor răspunderii pentru faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii, reglementat de art. 1349 Noul Cod Civil.

Conform art. 138 alin.1 literele c, din legea insolvenței, coroborat cu art. 138 alin.3, temei juridic al acțiunii formulate, „ În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

c) au dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea, în mod vădit, persoana juridică la încetarea de plăți; „ (...)

Fapta prevăzută de art. 138 lit. c) din lege nu s-a dovedit în cauză în condițiile art. 249 NCPC .

Încadrarea unei fapte în această ipoteză juridică presupune stabilirea unei situații în care debitorul, cu toate că avea dificultăți financiare, a continuat activitatea - administratorul având un interes personal - ceea ce a determinat încetarea plăților și starea de insolvență.

Nu trebuie confundată această faptă cu dispoziția de continuare a activității în situația în care insolvența este prezumată, deoarece , potrivit art. 27 alin.1 din Legea nr. 85/2006 , numai debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să adreseze tribunalului o cerere pentru a fi supus dispozițiilor acestei legi , în termen de 30 zile de la apariția insolvenței.

Or, în cauză, nu s-a dovedit că activitatea a continuat în interesul personal al pârâtei și nici că debitorul s-a aflat în stare de insolvență anterior formulării cererii de deschidere a procedurii.

Art.138 din legea insolvenței impune determinarea legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu, culpa persoanei chemată a răspunde trebuie să fie analizată în concret, fără posibilitatea recurgerii la prezumțiile reglementate de art. 327 și 329 NCPC, ca mijloc de probă.

Legea nr.85/2006 prevede expres dovedirea legăturii cauzale între fapta ilicită săvârșită de membrii organelor de conducere și prejudiciu, ceea ce conduce la concluzia că membrii organelor de conducere răspund numai dacă starea de insolvență este o consecință directă și nemijlocită a faptelor săvârșite de persoanele în cauză. Indicarea de către reclamantul creditor a faptelor prevăzute de art.138 lit. c din Legea insolvenței, ca urmare a prezumției săvârșirii acestora pentru că nu s-a dovedit efectuarea de plăți , nu se suprapune normei legale indicate și în mod evident nu ar putea fi antrenată răspunderea personală a administratorilor societății.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Respinge acțiunea, formulată de reclamanta Direcția G_______ Regională Ploiești prin Administrația Finanțelor Publice Argeș, împotriva pârâților S____ A_____ C_______ domiciliată în com. Mărăcineni, __________________, etaj 3, ________________ și S____ C________, domiciliat în Pitești, __________________, ________________, ataj 2, __________________, în calitate de administratori ai societății în faliment _________________________ SRL cu sediul în com. Oarja , Romsuintest ____________ __________________, CUI xxxxxxxx, nr. înregistrare JXXXXXXXXXXX, lichidator judiciar fiind Cabinetul Individual de Insolvență G_____ S______, cu sediul social în comuna Ștefănești, ________________________. 87 jud. Argeș.

Definitivă.

Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din 15.10.2015, la Tribunalul Specializat Argeș.

Red. și Dact. D.T.

3 ex/15.10.2015

E.N. 15 Octombrie 2015