Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1192/2015

Ședința publică de la 09 Septembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE V_______ D_______

JUDECĂTOR I_____ G________

GREFIER M_____ I______

Pe rol fiind soluționarea cererilor de apel formulate de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 4 A FINANȚELOR PUBLICE și de L____ L________ ȘI REORGANIZARE SPRL în calitate de lichidator al debitoarei __________________ împotriva sentinței civile nr. 1399/10.02.2015 pronunțate în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX de Tribunalul București Secția a VII a Civilă, în contradictoriu cu intimații C______ M_____ și D_____ A_____.

La apelul nominal făcut în ședință au răspuns intimații prin avocat, cu delegație la fila 35 din dosar, lipsind apelantele.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, după care, Curtea acordă intimaților cuvântul pe cereri prealabile și pe probe:

Intimații prin avocat, arată că nu au alte cereri de formulat sau probe noi de administrat.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă intimaților cuvântul pe cererile de apel.

Intimații prin avocat, solicită respingerea apelului ca nefondat și menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală. În combaterea apelului, arată că în mod corect a reținut instanța de fond că nu s-au depus probe care să ducă la atragerea răspunderii, nu sunt dovedite faptele, prejudiciul și nici vinovăția acestora.

Curtea reține pricina spre soluționare.

C U R T E A

Constată că, prin sentința civilă nr. 1399/10.02.2015 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, s-au respins cererile formulate de creditorul D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI SECTOR 4 A FINANTELOR PUBLICE și lichidatorul judiciar L____ L________ ȘI REORGANIZARE SPRL privind atragerea răspunderii pârâților C______ M_____ și D_____ A_____, în calitate de foști administratori ai debitoarei __________________.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul-sindic a reținut că, pentru aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. a) sau c) din Legea nr. 85/2006 invocate, reclamanții ar fi trebuit să dovedească îndeplinirea cumulativă a condițiilor generale în materia răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 și 1357 C.civ. și a condițiilor speciale desprinse din art. 138, faptele ilicite fiind numai cele enumerate în mod expres în acest text de lege.

Pe baza materialului probator administrat, instanța a apreciat că reclamanții nu au făcut dovada existenței faptei invocate în cuprinsul cererii doar în plan teoretic și nici a legăturii de cauzalitate dintre aceasta și starea de insolvență a debitoarei

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel creditorul D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI SECTOR 1 A FINANTELOR PUBLICE și lichidatorul judiciar L____ L________ ȘI REORGANIZARE SPRL solicitând schimbarea hotărârii în sensul admiterii cererilor și obligării pârâților la suportarea pasivului debitoarei.

În motivare, apelantul a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința apelată aplicând greșit legea. În dezvoltarea motivului de apel invocat, apelanții au susținut aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 lit. a), respectiv c) din Legea nr. 85/2006.

Apelantul – creditor a precizat că dezinteresul administratorului în ceea ce privește funcționarea societății a condus la creșterea datoriilor sociale și la incapacitate de plată, acesta nesolicitând deschiderea procedurii insolvenței împotriva societății și continuând activitatea cu majorarea creanțelor deja existente.

Lichidatorul judiciar a susținut că administratorii statutari nu au urmărit realizarea creanțelor societății și au înstrăinat activele societății fără a prezenta ulterior nici un document din care să rezulte modalitatea de valorificare a bunurilor și dovada că sumele încasate au fost înregistrate în contabilitatea societății. A apreciat că nedepunerea documentelor contabile care să permită verificarea situației de către lichidatorul judiciar nu poate conduce decât la concluzia că acestea au fost utilizate de foștii administratori în interes personal.

În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și urm. NCPC.

Prin întâmpinarea depusă la data 10.06.2015, intimații C______ M_____ și D_____ A_____ au solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Analizând hotărârea atacată, prin prisma motivelor invocate, Curtea apreciază nefondat apelul pentru următoarele considerente:

Răspunderea reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale. Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 1349 și 1357 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale. Faptele enumerate în dispozițiile art. 138 din Legea nr. 85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Apelantul – creditor a susținut aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat nu se regăsesc în cauză, aspect reținut în mod corect de judecătorul sindic.

Astfel, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 138 lit. c) din lege, apelantul ar fi trebuit să dovedească în concret că pârâții au decis continuarea activității societății în interes personal, deși aceasta ducea în mod vădit la încetarea de plăți. În acest cadru, apelantul a declarat că pârâții nu au recurs la posibilitatea declanșării procedurii insolvenței de la momentul constatării stării de insolvență, dar nu a demonstrat că aceștia au continuat activitatea socială doar pentru satisfacerea unor interese personale.

În ceea ce privește incidența dispozițiilor art. 138 lit. a) din lege, lichidatorul judiciar ar fi trebuit să dovedească, în concret, că pârâții au deturnat sau ascuns parte din activul societății și au dispus continuarea activității societății în interes personal, simpla neidentificare faptică a unor active evidențiate scriptic în situațiile financiare neantrenând răspunderea foștilor administratori.

Pe de altă parte, neprezentarea tuturor documentelor contabile prevăzute de art. 28 din lege, din care extrage prezumția neținerii unei contabilități în condițiile legii și a deturnării bunurilor, nu ar putea ab initio atrage ________________________________ insolvență fiind vorba de o faptă ce ar fi avut loc după deschiderea dosarului de insolvență.

Simplele aserțiuni ale apelanților, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unor persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 249 C.p.civ., iar invocarea prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimații - pârâți săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a) și c) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 480 (1) NCPC, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat apelul declarat de apelanții D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE BUCURESTI în reprezentarea ADMINISTRATIEI SECTOR 4 A FINANTELOR PUBLICE și lichidatorul judiciar L____ L________ ȘI REORGANIZARE SPRL împotriva sentinței civile nr. 1399/10.02.2015 pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații C______ M_____ și D_____ M_____.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 09.09.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, GREFIER,

V_______ D_______ I_____ G________ M_____ I______

Red. /Dact. – VD / Ex.: 2/16.10.2015

Judecător fond: E____ B______ M_______

Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă