R O M Â N I A

Dosar nr.XXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Decizia civilă nr.677

Ședința publică de la 04 Martie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTELILIANA C_______

JUDECĂTORGEORGE B_____ F_______

JUDECĂTORDUMITRU V_____

GREFIERFLORENTINA D______

Pe rol fiind soluționarea recursului formulat de recurenta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței civile nr.8594 din 22.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata C_____ A__ M____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea, având în vedere că recurenta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, a solicitat prin cererea de recurs judecarea cauzei în lipsa sa, conform art.242 alin.2 C.pr.civ., constatând cauza în stare de judecată o reține spre soluționare.

C U R T E A

Prin cererea inregistrata pe rolul Tribunalului Bucuresti Sectia a VII-a Civila la data de 19.04.2012 debitoarea _____________________ a solicitat instantei sa dispuna deschiderea procedurii simplificate a falimentului.

Prin încheierea de ședință din 24.04.2012 Tribunalul Bucuresti Sectia a VII-a Civila a admis cererea si a deschis procedura simplificată impotriva debitoarei _____________________, desemnand lichidator judiciar.

Prin cererea formulata la data de 29.05.2013 creditoarea ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE SECTOR 2 prin DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI a solicitat instantei ca pasivul debitoarei sa fie suportat de catre parata C_____ A__ M____ in baza dispozițiilor art. 138 lit. c) din Legea 85/2006.

Prin sentința civilă nr.8594 din 22.10.2013 pronunțată în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă a respins cererea ca neintemeiata.

Tribunalul a reținut, în esență, faptul că nu s-a dovedit săvârșirea faptelor imputate și nici raportul de cauzalitate între săvârșirea faptelor și ajungerea societății în stare de insolvență.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs creditoarea Direcția G_______ Regionala a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 2, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate in sensul admiterii cererii pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtei.

În motivarea recursului, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod Procedura Civilă, recurenta a susținut, în esență, următoarele:

Reprezentanta societății avea obligația legala sa nu dispună continuarea unei activități care ducea in mod vădit la încetarea de plați, societatea înregistrând pierderi, astfel cum rezulta din raportul privind cauzele si împrejurările care au condus la apariția stării de insolventa a societății debitoare.

Administratorii unei societăți comerciale sunt obligați sa solicite aplicarea dispozițiilor Legii nr. 85/2006 nu numai in situația apariției stării de încetare de plați, ci chiar in situația in care aceasta stare este iminenta. Formularea cererii întemeiate pe dispozițiile art. 27 din Legea nr. 85/2006 nu este o opțiune, ci o obligație pe care administratorii nu o pot încalca.

Legătura de cauzalitate intre fapta ilicita a administratorului societății debitoare (respectiv managementul defectuos al societății in sensul ca a continuat sa mai funcționeze deși pierderile din afacerile societății erau iminente) si prejudiciul creat (cauzat creditorilor prin neplata datoriilor așa cum rezulta din tabelul definitiv al obligațiilor societății debitoare) consta in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societății.

Recursul este scutit de plata taxelor de timbru si timbru judiciar, in conformitate cu dispozițiile art. 229 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscala, cu modificările si completările ulterioare coroborate cu cele ale art. 17 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare.

Asupra recursului:

Creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c) din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, susținându-se, în esență, că reprezentantul debitoarei a dispus în interes personal continuarea unei activități care ducea in mod vădit la încetarea de plăți, deși avea obligația de a solicita declanșarea procedurii de reorganizare judiciara a societății, manifestând dezinteres în ceea ce privește funcționarea normală a societății.

Față de aceste susțineri, prin prisma ansamblului criticilor invocate prin cererea de recurs, Curtea arată că atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere nu reprezintă o consecință a invocării prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție în sarcina membrilor organelor de conducere, ci a reglementat posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a acestora, în condițiile în care se administrează dovezi privind săvârșirea faptelor invocate, precum și existența legăturii de cauzalitate între săvârșirea faptelor și insolvența societății.

În cauză nu s-a probat interesul personal al pârâtei în continuarea activității, nu au fost indicate și probate modalitatea și perioada de timp in care s-a realizat continuarea activității, precum si faptul că insolvența a fost determinată, în tot sau în parte, de fapta ilicită a pârâtului.

Împrejurarea că nu s-a formulat cerere de deschidere a procedurii la momentul apariției stării de insolventa nu poate conduce, prin ea însăși, la angajarea răspunderii patrimoniale, în lipsa administrării unor probe în acest sens, iar exercitarea unui management defectuos nu se poate circumscrie ipotezei reglementată prin dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Derularea unei activități economice este un aspect normal din timpul funcționarii unei societăți comerciale, iar imposibilitatea de a face fata plaților nu este, prin ea însăși, un act imputabil administratorului.

Culpa administratorului nu este prezumată, ci trebuie dovedită de către partea interesată, distinct de dovedirea celorlalte condiții obligatorii cerute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. D___ în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator să o reprezinte și să o angajeze în relațiile cu terții, însă această situație nu se regăsește în cauză.

Concluzionând, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ. și art. 8 din Legea nr. 85/2006, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurenta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 2, împotriva sentinței civile nr.8594 din 22.10.2013 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata C_____ A__ M____.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 04.03.2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR JUDECĂTOR,

L______ C_______ G_____ B_____ FlorescuDumitru V_____

GREFIER, F_________ D______

Red.Jud.L.C

Fond: Tribunalul București Secția a VII-a Civilă

Președinte:I__ S______