Acesta nu este document finalizat

Cod ECLI ECLI:RO:CABUC:2016:046.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 87A/2016

Ședința publică de la 20 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE V_______ D_______

JUDECĂTOR I_____ G________

GREFIER M_____ I______

Pe rol fiind soluționarea cererii de apel formulate de apelanta C__________ RĂDIȚA împotriva sentinței civile nr. 7360 din data de 28.09.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul C__ S____ I______, în calitate de lichidator judiciar al A___ MARKET SRL.

La apelul nominal făcut în ședința publică au răspuns apelanta prin avocat D______ Faier cu delegație la dosar și intimata __________________ prin lichidator C__ S____ I______ prin reprezentant Ghle I____.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care, se învederează instanței că apelanta a depus la dosar dovada achitării taxelor judiciare de timbru și un set de acte contabile în două exemplare.

Curtea ia act de achitarea taxelor judiciare de timbru.

La interpelarea instanței privind domiciliul actual al apelantei, apărătorul apelantei arată că nu este în măsură să precizeze domiciliul actual al apelantei, are cunoștință că s-a căsătorit și s-a mutat, nu i-a prezentat apelanta nicio dovadă în acest sens.

Față de împrejurarea că prin motivele de apel se invocă nelegala citare, Curtea pune în vedere apărătorului apelantei să precizeze actualul domiciliu al apelantei.

Apărătorul apelantei, arată că apelanta nu a prezentat dovezi în acest sens, i-a comunicat că a luat cunoștință de hotărârea pronunțată de Tribunalul București de pe site-ul instanței și a fost informată de un vecin că a primit ceva.

Curtea acordă cuvântul pe chestiuni prealabile și pe probe:

Apelanta prin avocat, solicită încuviințarea probei cu înscrisurile depuse la dosar.

Reprezentantul intimatei, solicită comunicarea unui exemplar al înscrisurilor depuse.

Se comunică reprezentantei lichidatorului judiciar un exemplar al înscrisurilor depuse la dosar de apelantă.

Reprezentantul intimatei, cu privire la actele depuse de apelantă, apreciază că la acest moment înscrisurile nu mai pot fi primite la dosar, arată că nu mai are alte cereri de formulat.

După deliberare, Curtea încuviințează proba cu înscrisurile atașate cauzei.

Curtea ia act de poziția procesuală a apărătorului apelantei în sensul că nu poate produce probe în ce privește domiciliul actual al apelantei.

Nemaifiind alte cereri de formulat, Curtea constată cauza în stare de judecată și acordă părților cuvântul pe cererea de apel.

Apelanta prin avocat, solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat, să se constate că sentința pronunțată de Tribunalul București este netemeinică având în vedere că în sarcina apelantei s-au reținut ca argumente prevederile art. 169 lit. a) și d) din Legea 85/2014, consideră că în ceea ce privește reținerea literei a), instanța de fond a motivat în mod lapidar și a conchis că se face vinovată de folosirea bunurilor societății în interes propriu, fără a se face vreo precizare cu privire la bunurile la care se raportează. Lichidatorul judiciar a identificat un singur bu8n, un autoturism Dacia înmatriculat în anul 2011, cu privire la care nu crede că folosirea acestui bun în interes propriu ar fi putut duce la obligarea apelantei la plata unui pasiv în cuantum de 263.000 lei doar pentru că ar fi utilizat bunul în scopuri personale, consideră că acest aspect nu a fost dovedit.

În ceea ce privește reținerea prevederilor lit. d) din art. 169 , consideră că o nepredare a documentelor către lichidator, care probabil că a emis o notificare la adresa la care a fost înregistrată la registrul comerțului, nu unde locuiește, consideră că nu poate echivala cu o demonstrare a ipotezei reglementate expres și limitativ prevăzut de acest articol. Consideră că o eventuală neefectuare a unora dintre raportările contabile, arată că societatea a avut un contabil angajat iar neefectuarea raporturilor contabile nu poate atrage de la sine starea de insolvență neputând reprezenta un temei de atragerea răspunderii administratorului atâta timp cât nu s-a făcut dovada raportului de cauzalitate dintre fapta și starea de insolvență a societății.

Prin înscrisurile depuse la dosar respectiv: bilanț, balanță și declarațiile împreună cu recipisele care fac dovada depunerii la organul fiscal și la registrul comerțului.

Consideră că pentru atragerea răspunderii administratorului trebuie dovedit și interesul personal, apreciază că nu s-a făcut dovada în acest sens întrucât documentele au fost ținute și întocmite în conformitate cu legea și până în momentul de față nu a fost găsită nicio nelegalitate în contabilitatea societății.

Mai arată apărătorul apelantei, că un alt aspect prevăzut de lege și care nu a fost demonstrat, este faptul că s-a reținut că judecătorul sindic poate dispune ca o parte din întreg pasivul debitorului să fie suportat de organele de conducere – administrator, care a cauzat starea de insolvență, consideră că în această situație vinovăția nu poate fi prezumată, ci ar trebui dovedită, iar în cauză nu s-a făcut o astfel de dovadă.

Consideră că pentru atragerea răspunderii administratorului ar trebuie îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute de lege, de asemenea, consideră că este vorba de o răspund ere delictuală și apreciază că pentru angajarea răspunderii nu este suficientă îndeplinirea celor două condiții precizate de către instanța de fond, ci trebuie îndeplinite, fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate între fapta și prejudiciu și culpa. Faptele enumerate în mod limitativ de art. 169 trebuie să fie săvârșite de către administrator, fapta prevăzută de art. 169 alin. 1 lit. d nu este aptă prin ea însăși să provoace o stare de insolvență neputându-se stabili o relație de necesitate între această faptă și insolvență.

Solicită să se constate că nu s-au dovedit faptele care să ducă la starea de insolvență. Prezumțiile legale sunt expres și limitativ prevăzute de lege și doar ele răstoarnă sarcina probei.

În concluzie, consideră că în cauză nu s-a făcut dovada că apelanta a făcut să dispară actele contabile și nici că a ținut o contabilitate neconformă legii. Acestea au fost depuse la organele fiscale. Solicită admiterea apelului astfel cum a fost formulat.

Reprezentantul intimatei, solicită respingerea apelului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțată de Tribunalul București ca fiind temeinică și legală. Solicită să se dispună suportarea pasivului debitoarei de către pârâta apelantă. Să se aibă în vedere că în ceea ce privește primul motiv de apel instanța de fond corect a reținut că pârâta nu a făcut dovada schimbării domiciliului, în ceea ce privește domiciliul la care a fost convocată și citată apelanta este domiciliul comunicat și de Ministerul Administrației și Internelor, s-a revenit cu adresă la acest domiciliu și am pus în vedere pârâtei să depună documentele prevăzute de art. 82 din legea 85/2014, ulterior întocmirii raportului asupra cauzelor care au dus la apariția stării de insolvență și având în vedere că administratorul debitoarei nu a răspuns la solicitările lichidatorului, nu procedat la predarea gestiunii și a averii către lichidator, nu a predat actele contabile, astfel că lichidatorul a luat informații de pe site-ul ONRC prin care a aflat că debitoarea nu a depus situațiile financiare pe anul 2014.

Cu privire la al doilea motiv de recurs, reprezentantul lichidatorului arată că, instanța de fond în mod corect a reținut faptul că administratorul debitoarei nu a predat actele contabile și că atât fapta cât și legătura de cauzalitate se prezumă, consideră că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lit. a) și d) ale art. 169. Astfel cum a arătat și prin întâmpinare, a prezentat instanței situația financiară a debitoarei, apreciază că față de examinarea situațiilor financiare ale anului 2013 din care rezultă că societatea avea active imobilizate și lichidatorul a indicat suma circulată cât și datoriile totale de 469.988 lei, iar ulterior în anul 2014 societatea nu a ținut contabilitate în conformitate cu legea fapt care a îndreptățit instanța de fond de a avea în vedere prezumția relativă a nedeținerii contabilității legale și a legăturii de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu.

Cu privire la cheltuielile de judecată, solicită să se aibă în vedere că lichidatorul judiciar nu este parte în cauză ci, debitorul și având în vedere disp. art. 453 C.p.c. care reglementează faptul că partea care pierde procesul va fi obligată la cheltuieli de judecată și având în vedere faptul că lichidatorul judiciar nu este parte în dosar nu poate fi obligat la cheltuieli de judecată.

În concluzie, reprezentantul intimatei, solicită respingerea apelului ca nefondat.

Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Constată că, prin sentința civilă nr. 7360/28.09.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, s-a admis cererea formulată de reclamantul CABINET INDIVIDUAL DE INSOLVENȚĂ S____ I______ și a fost obligată pârâta C__________ RĂDIȚA la plata pasivului societății debitoare în sumă de 263.666,54 lei în temeiul art. 169 lit. a) și d) din Legea nr. 85/2014.

Pentru a pronunța această soluție, judecătorul sindic a reținut că, prin sentința civilă nr. 9482/10.11.2014, a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma generală împotriva debitoarei A___ MARKET SRL la cererea creditoarei PAYPOINT SERVICES SRL, iar prin sentința civilă nr. 756/26.01.2015 trecerea la procedura falimentului.

În conformitate cu dispozițiile art. 169 din Legea 85/2014 judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere din cadrul societății sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane;

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Răspunderea pentru __________________________________ este o răspundere subiectivă, pentru fapta proprie, fiind o specie a răspunderii civile delictuale. Pentru a putea fi reținută existența răspunderii în condițiile art. 169 din lege este necesar să fie îndeplinite cele patru condiții : prejudiciul, fapta ilicită, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu și vinovăția persoanelor vizate. Astfel, legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită (săvârșită de persoanele prevăzute de lege) și prejudiciu (datoriile cauzate creditorilor) constituie o condiție esențială pentru antrenarea răspunderii delictuale și în cazurile prevăzute de Legea 85/2014.

Dar, prin derogare de la dreptul comun, temeiul acestui tip de răspundere este dublu, pentru angajarea acestui tip de răspundere fiind necesară întrunirea a două condiții cumulative: contribuirea la starea de insolvență a societății debitoare și săvârșirea de către persoanele vizate a uneia din faptele expres și limitativ prevăzute de lege. Stabilirea existenței unor asemenea fapte și a măsurii în care ele au cauzat la ajungerea în stare de insolvență a societății debitoare se face numai pe baza administrării unui probatoriu complet și pertinent.

Activitatea de folosire a bunurilor societății debitoare în interesul propriu sau în cel al unei alte persoane, reglementată de art. 169 lit. a) din lege, presupune săvârșirea acelor fapte ilicite prin care se deturnează utilizarea bunurilor și fondurilor bănești ale societății de la scopul lor firesc, într-o utilizare frauduloasă, respectiv în interesul propriu sau în cel al unei alte persoane.

Utilizarea frauduloasă de către persoana responsabilă poate avea ca obiect orice bun al societății, indiferent de natura acestuia. Intră în această categorie de ilicit folosirea bunurilor societății într-un scop contrar interesului social, de pildă în interesul persoanei responsabile sau al unei alte societăți în care persoana responsabilă are interese; creditarea de către societate a unei alte societăți în care persoana responsabilă are interese; efectuarea unor cheltuieli personale din fondurile societății; nedecontarea avansurilor încasate de la societate; constituirea unei garanții de către societate pentru garantarea datoriilor personale sau a datoriilor unei alte societăți în care persoana responsabilă are interese; încasarea efectelor de comerț emise în favoarea societății de către debitorii acesteia etc.

În ceea ce privește dispozițiile art. 169 lit. d), textul de lege reglementează următoarele situații: a fost ținută o contabilitate fictivă, au dispărut unele documente contabile sau nu a fost ținută o contabilitate în conformitate cu legea. Reprezintă ipostaze ale acestei fapte omisiunea înregistrării în contabilitate a unor operațiuni efectuate de societate sau a unor bunuri aflate în patrimoniul acesteia; înscrierea denaturată a operațiunilor economice desfășurate de societate sau a drepturilor pe care aceasta le are asupra anumitor bunuri; înregistrarea în contabilitate a unor tranzacții nereale, în absența documentelor justificative sau pe baza unor documente justificative falsificate etc. Cu această faptă este asimilată de lege lata și fapta de a nu preda documentele contabile ale societății către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, subsecvent deschiderii procedurii insolvenței. Astfel, omisiunea de predare a documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar trebuie asimilată fie faptei de a face să dispară documentele contabile ale societății, în ipoteza în care contabilitatea a fost ținută în conformitate cu legea, fie faptei de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea, în ipoteza în care documentele contabile nu au existat sau nu au fost conforme normelor contabile, ceea ce, în absența unei prezumții legale, judecătorul poate să facă pe calea unei prezumții judiciare, în condițiile art. 329 C.p.civ. Înregistrarea contabilă exhaustivă, sistematică și cronologică a operațiunilor efectuate și a bunurilor aflate în patrimoniul societății servește drept instrument de evidențiere și verificare a activității economice desfășurate de societate.

În speță, s-a constatat că pârâta C__________ RĂDIȚA nu a comunicat lichidatorului judiciar actele prevăzute de art. 67 din Legea nr. 85/2014, singurele documente la către lichidatorul a avut acces au fost cele publicate pe site-ul www.onrc.ro, din care rezultă că debitoarea nu a depus situațiile financiare pentru anul 2014, precum și cele publicate pe site-ul www.mfinante.ro din rezultă că ultimii indicatori financiari sunt cei din bilanțul depus pe anul 2013, potrivit cărora societatea avea active imobilizate de 46.311 lei și active circulante de 117.848 lei, dar avea si datorii totale de 469.978 lei. S-a apreciat că această situație instituie o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu legea.

Mai mult decât atât, din adresa nr. xxxxxx/SPC/IF/22.01.2015 transmisa de Ministerul Administrației si Internelor-Institutia Prefectului Municipiului București, a rezultat că societatea figurează în calitate de proprietar al autovehiculului marca DACIA PICK-UP, ___________ UU1D161176A492310, ___________ UA81951, culoare alb, an fabricație 2006, înmatriculat din data de 21.04.2011, număr înmatriculare XXXXXXXX , ce nu a putut fi identificat fizic pentru a fi valorificat în cursul procedurii, întrucât administratorul societății nu a răspuns solicitărilor lichidatorului judiciar de a depune actele prevăzute de art. 67 alin. 1 din Legea 85/2014, ceea ce este de natură să nască prezumția folosirii acestuia într-un alt interes decât cel societar, al deturnării sau ascunderii bunului societății.

Prejudiciul creat prin aceste fapte constă în ajungerea societății în stare de insolvență, așa cum este definită de art.5, pct. 29, ca fiind acea stare a patrimoniului debitorului care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor certe, lichide și exigibile, creditorii acesteia fiind astfel în imposibilitate de a mai recupera creanțele avute împotriva debitoarei.

Vinovăția persoanei învinuite de producerea stării de insolvență a fost reținută din faptele săvârșite în desfășurarea activității din cadrul societății. Astfel, deși reprezentantul legal al debitorului aveau obligația de a se comporta ca bun profesionist, deși avea obligația și putea să prevadă semnificația faptelor și a urmărilor acestora, a dat dovadă de o conduită pasivă în sensul nepredării documentelor contabile utile clarificării situației patrimoniului, precum si în sensul utilizării defectuoase a resurselor financiare ale societății.

Legătura de cauzalitate dintre fapte și încetarea de plăți a fost motivată prin aceea că faptele săvârșite au condus la existenta unui prejudiciu cert și direct și la _________________________________, fiind întrunite elementele răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1349 C.civ. Totodată, s-a subliniat că raportul de cauzalitate se prezumă atâta timp cât există încetarea de plăți și una dintre faptele enumerate la art. 169, în prezenta speță fiind vorba de și fapta prevăzută la lit. d).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel pârâta C__________ RĂDIȚA solicitând, în principal, anularea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare, iar, în subsidiar, schimbarea hotărârii în sensul respingerii cererii îndreptate împotriva sa.

În motivare, apelanta a arătat că nu a avut cunoștință de proces, citațiile fiind comunicate la fosta sa adresă de domiciliu, aflând de proces la data de 04.11.2015 cu sprijinul foștilor vecini.

Pe fond, a susținut neîndeplinirea cerințelor legale pentru antrenarea răspunderii sale în temeiul art. 169 lit. a) și d) din Legea nr. 85/2014 și criticat motivarea instanței care nu precizează ce bunuri a folosit în interes propriu cu atât mai mult cu cât lichidatorul judiciar a identificat un singur bun care se află de mulți ani în paragină și nu poate valora mai mult de câteva mii lei în raport cu pasivul societății de 263.666,54 lei, sau reține fără a se proba, că a făcut să dispară documente contabile și nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea.

În drept, a invocat dispozițiile art. 466 și urm. C.p.civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de 03.12.2015, intimatul C__ S____ I______, în calitate de lichidator judiciar al A___ MARKET SRL, a solicitat respingerea apelului și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică.

Analizând sentința atacată prin prisma motivelor invocate, Curtea reține următoarele:

În ceea ce privește motivul de nulitate invocat, Curtea constată că apelanta nu a fost în măsură să probeze existența unui alt domiciliu sau a unei reședințe pe durata soluționării în fond a cererii. Simpla afirmare a înstrăinării imobilului aflat la adresa la care a fost citată și a stabilirii în fapt a reședinței la domiciliul unor rude apropiate nu permite reținerea acestei critici privind încălcarea dispozițiilor art. 153 și urm. C.p.civ.

Răspunderea reglementată de art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 169 din Legea nr. 85/2014 este cea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale. Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care reies din art. 1349, 1357 C.civ. (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa), condiții care capătă în această situație unele conotații speciale. Faptele enumerate în dispozițiile art. 169 din Legea nr. 85/2014 trebuie să fi contribuit la stare de insolvență a debitoarei.

Reclamantul a susținut aplicarea dispozițiilor art. 169 lit. d) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăseau în cauză urmând a înlătura considerentele judecătorului sindic.

Astfel, pentru a atrage incidența dispozițiilor art. 169 lit. a) din lege, lichidatorul ar fi trebuit să dovedească, în concret, că pârâta, fost asociat și administrator al societății, a folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, simpla neidentificare faptică a unor active evidențiate scriptic în situațiile financiare sau în contractele încheiate în numele societății neantrenând răspunderea unui fost administrator, în acest caz legiuitorul neinstituind nicio prezumție. De altfel, din cuprinsul considerentelor primei instanțe, nu se poate identifica în concret fapta reținută în sarcina pârâtei aflată sub incidența acestui text de lege. Mai mult, nu se poate omite faptul că în aplicarea dispozițiilor art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu poate fi acoperit decât prejudiciul aflat în legătură de cauzalitate cu fapta respectivă, revenind reclamantului și instanței să demonstreze și să probeze acest lucru, respectiv să verifice acest aspect.

De asemenea, potrivit art. 169 lit. d) din Legea nr. 85/2014, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că ar fi ținut o contabilitate fictivă, ar fi făcut să dispară unele documente contabile sau nu ar fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea. În aplicarea acestui text, legiuitorul a instituit o prezumție relativă potrivit căreia, în cazul nepredării documentelor contabile către administratorul judiciar sau lichidatorul judiciar, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu se prezumă.

Lichidatorul judiciar a afirmat că intimata se face vinovată de fapte prevăzută de art. 169 lit. d) din Legea nr. 85/2014, prin nedepunerea a bilanțurilor contabile sau a declarațiilor privind obligațiile de plată către bugetul de stat aferente anului 2014. Or, în cauză deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitoarei s-a realizat prin sentința civilă nr. 9482/10.11.2014, iar situațiile financiare aferente anului 2014 urmau a fi întocmite și publicate după încheierea anului fiscal 2014, moment la care administratorul statutar nu mai avea atribuții legale în acest sens. În aceste condiții, nu mai putea fi reținută în sarcina sa neîndeplinirea unor obligații ce nu-i reveneau.

În speță, argumentarea și probarea faptelor invocate se impunea a fi nuanțată în raport cu situația particulară a societății. Simplele aserțiuni ale reclamantului, nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, în condițiile art. 10 și 249 C.p.civ., iar invocarea prevederilor art. 169 din Legea nr. 85/2014 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât prezumția instituită de legiuitor acoperă doar anumite cerințe ale răspunderii în cazul unei singure categorii de fapte și poate fi răsturnată prin administrarea probelor contrare, rămânând pe deplin valabilă obligația de a dovedi îndeplinirea și a celorlalte condiții prevăzute de lege în mod cumulativ pentru antrenarea răspunderii.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 480(2) C.p.civ., Curtea apreciază întemeiat apelul și îl va admite, urmând a schimba sentința atacată în sensul respingerii cererii ca neîntemeiate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite apelul declarat de apelanta C__________ RĂDIȚA, cu domiciliul în București, ______________________, _____________, _________________________ și domiciliul ales la CA D______ Faier în București, ___________________, ____________, ________________, în contradictoriu cu intimatul C__ S____ I______, cu sediul în București, T______ Speranția, nr. 104, ____________. 2, ________________, în calitate de lichidator judiciar al A___ MARKET SRL.

Schimbă sentința civilă nr. 7360/28.09.2015 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX în sensul că:

Respinge cererea de atragere a răspunderii ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică azi, 20.01.2016.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR GREFIER,

V_______ D_______ I_____ G________ M_____ I______

Red. /Dact. – VD / Ex.: 2/27.02.2016

Judecător fond: A____ B______ - Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă