Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 25 Februarie 2015

Președinte - D__ A______

Grefier A_____ M______

SENTINȚĂ CIVILĂ Nr. 381/2015

Pe rol judecarea cauzei privind pe reclamant D.G.R.F.P. - ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI și pe pârât H_____ C_________, având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat L_______ P____ pentru pârât, lipsă fiind reprezentanții reclamantei.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care;

Apărătorul pârâtului arată că nu mai are alte cereri probatorii.

Nemaifiind alte cereri probatorii de formulat, instanța ia act de acest aspect, încheie faza probatorie și acordă cuvântul pe fondul cauzei.

Apărătorul pârâtului, având cuvântul, solicită respingerea acțiunii și arată că nu există dovada publicării raportului cauzal și a stării de insolvență.

Mai arată că pârâtul a depus chitanțele și înscrisurile din care rezultă virarea unor sume de bani către bugetul de stat, că la data de 17.05.2013 a solicitat deschiderea procedurii când a văzut că este în stare de insolvență.. depune concluzii scrise.

Instanța, declară dezbaterile închise și o reține spre pronunțare.

JUDECĂTORUL-SINDIC,

Prin cererea înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX reprezentanții reclamatei AJFP Iași au solicitat atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului H_____ C_________ administrator statutar al debitoarei falite ___________________ pentru prejudiciul patrimonial produs creditorului bugetar în sumă de xxxxxx lei.

În urma analizei financiar-fiscale desfășurată de reprezentanții creditorului bugetar s-a sintetizat faptul că pârâtul a omis să depună declarațiile fiscale ulterior exercițiului financiar din 2008. Totodată, administratorul statutar nu s-a mai preocupat de ținerea evidenței financiare, a acumulat datorii, fapt ce conduce la concluzia că pârâtul a continuat activitatea în interes personal.

Au precizat că administratorul statutar al debitoarei a dat dovadă de pasivitate în ceea ce privește situația societății debitoare și deși se afla într-o stare iminentă de insolvență a refuzat să formuleze cerere în conformitate cu disp. art. 27, alin. 1 din legea 85/2006, dispunând continuarea în interes personal a activității care ducea vădit la încetarea activității persoanei juridice. S-a apreciat că societatea a avut capacitate de plată pentru achitarea datoriilor, dar administratorul statutar nu a depus diligențe în vederea recuperării creanțelor de la debitorii cărora societatea le-a furnizat produse și servicii.

Mai susțin reprezentanții reclamantei că prin faptul că nu s-au depus cuvenitele raportări fiscale, omițându-se informarea organelor statului asupra activității derulate reiese intenția pârâtului de a ascunde operațiunile societății și veniturile încasate, concluzionând că pârâtul a continuat să facă în interes personal comerț. Consideră reclamanta că administratorul debitoarei a dispus în interes personal continuarea activității care conducea la starea de insolvență și aflându-se în pierdere, pârâtul a refuzat să facă aplicarea disp. art. 27 din legea 85/2006 și să solicite _________________________________, preferând să continue activitatea generatoare de datorii în prejudiciul creditorilor.

Astfel pârâtul se face vinovat de faptele prev. de art. 138, alin. 1, lit. a, c și d din legea 85/2006.

Apreciază că în acest fel subzistă o prezumție de fraudare a legii, de ascundere a patrimoniului față de creditori, de sustragere de la controlul statului, culminând cu conducerea și ajungerea debitoarei în incapacitate de plată.

Susținând că în ceea ce îl privește pe pârât au fost dovedită legătura de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciul cauzat creditorilor, invocând disp. art. 138, lit. a, c și d din legea 85/2006, reclamantul solicită admiterea cererii astfel cum a fost formulată și obligarea acestuia să suporte din averea proprie debitul falitei.

Instanța a dispus comunicarea duplicatului cererii și a dispus citarea pârâtului.

La data de 15.10.2014 pârâtul formulează și depune la dosar întâmpinare motivând că reprezentanții reclamantei nu au dovedit legătura de cauzalitate necesară pentru stabilirea vinovăției dintre prejudiciul produs creditorului bugetar și activitatea culpabilă, cu intenție a pârâților. Susține că reprezentanții creditorului s-au limitat a face doar simple aprecieri în ceea ce privește vinovăția pârâtului concluzionând asupra acestora din analiza indicatorilor financiari ai debitorului. În dovedirea apărării depune înscrisuri; nu în ultimul rând susține că în conformitate cu analiza economico-financiară pe care lichidatorul judiciar a făcut-o debitorului s-a reținut că insolvența societății se datorează unor cauze obiective, neimputabile unor persoane.

La termenul de judecată din 25.02.2015 instanța a acordat cuvântul asupra fondului cererii și primind concluziile pârâtului scrise reține următoarele aspecte:

Astfel se reține că situația econnomico-financiară a debitorului a avut de suferit ca urmare a mediului economic, a politicii bugetare precum și a faptului că datoriile au crescut exponențial în condițiile specificului activității – alimentație publică -, cheltuielilor cu salariații, creditării societății de către pârât și scăderii volumului vânzărilor.

Pentru a se reține răspunderea patrimonială personală a organelor de conducere ale debitorului este necesar ca reprezentanții reclamantei să facă dovada concretă a celor invocate în petitul cererii.

Astfel, nu a rezultat din nici o dovadă concretă faptul că pârâtul a utilizat fonduri din averea debitorului pentru folosul său propriu, intenționând astfel să producă prejudicii patrimoniale creditorului bugetar, faptul acumulării de datorii constituind un aspect care nu a putut fi controlat și stopat de către pârât.

Pârâtul a depus la dosar dovezi ale plăților efectuate în contul datoriilor bugetare rezultând astfel că as-a preocupat de achitarea acestora în măsura posibilităților și nu s-a sustras de la acoperirea obligațiilor fiscale.

Pe de altă parte raportul întocmit de către lichidatorul judiciar în care sunt analizate și evidențiate cauzele care au condus la insolvența debitorului nu conține trimiteri la culpa pârâtului, acesta nefiindu-i imputabile fapte de natură a-i atrage răspunderea personală patrimonială.

Activitatea pârâtului de a continua activitatea debitoarei prin generarea de debit în prejudiciul creditorilor reprezintă un aspect culpabil, necontestat de către cel dintâi. S-a dedus că administratorul statutar a mizat pe redresarea situației financiare a societății, dar mediul economic nu a fost propice acestui efect, datoriile generate crescând și conducând la declinul acesteia.

Această activitate este sancționată de către disp. art. 138, lit. c din lege în condițiile în care prin derularea ei s-ar întruni condițiile cauzalității dintre faptă și prejudiciul resimțit în patrimoniul creditorilor.

Ori reclamanta s-au limitat doar a face simple aprecieri în ceea ce privește culpa pârâtului, care chiar întemeiate fiind, nu pot forma convingerea instanței că din acest motiv s-a ajuns la incapacitatea de plată și totodată insolvența firmei.

Prezumția invocată de către reprezentanții reclamantei nu are la bază un suport probatoriu adecvat, ea fiind rezultatul analizei datelor înscrise în raportările fiscale ale debitorului pe baza cărora aceștia au făcut deducții de vinovăție a pârâtului.

Prin urmare nu se poate reține o prezumție conform căreia, în condițiile în care pârâtul a continuat activitatea debitoarei în prejudiciul creditorilor, acest lucru a fost premeditat.

Pe de altă parte neținerea contabilității conforme legii, nu poate constitui în sine o condiție singulară pentru a atrage răspunderea patrimonială; aceasta întrucât nu se poate deduce legătura de cauzalitate necesară dintre neținerea contabilității și aspectul premeditat al conducerii debitoarei în incapacitate de plată și ulterior în insolvență.

În susținerea celor afirmate reprezentanții reclamantei nu au făcut decât să prezume fără nici un fel de dovadă concretă că pârâtul a desfășurat o activitate în urma căruia în mod intenționat și premeditat creditorul bugetar ar fi suferit un prejudiciu patrimonial.

Fără dovada concretă a faptului vinovăției pârâtului, doar în baza concluziilor singulare că nu au fost recuperate creanțele debitorului de la alți parteneri comerciali și că nu au mai fost făcute cuvenitele raportări fiscale cererea formulată nu poate fi primită.

În consecință instanța consideră că nu poate doar în baza acestor aprecieri să dispună atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului, urmând să respingă cererea ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge cererea formulată reprezentanții reclamatei AJFP Iași de în contradictoriu cu pârâtul H_____ C_________ cu domiciliul în Iași, ________________________>

Cu recurs în 7 zile de la comunicare.

Pronunțată azi 25.02.2015 în ședință publică.

Red./Tehnored. D.A.

Ex. 2/403.2015