Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 18 Iunie 2013

Președinte - N_______ L_____ Z______

Grefier M____ L___

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1103/2013

Pe rol fiind soluționarea cererii formulată de lichidator judiciar reclamant C___ DE INSOLVENȚĂ M______ I.P.U.R.L. IAȘI în contradictoriu cu pârâta S_______ L__________, având ca obiect Angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 , privind pe debitor ________________.

La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic A___________ A____ din partea lichidatorului judiciar reclamant, lipsă pârâții.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, după care,

Cauza fiind în stare de judecată și nemaifiind cereri prealabile de formulat și probe de administrat se acordă cuvântul pe fond.

Consilier juridici A___________ A____ din partea lichidatorul judiciar reclamant solicită admiterea cererii și obligarea pârâtei la plata pasivului rămas nerecuperat al debitorului.

Instanța constată dezbaterile încheiate și reține cauza în pronunțare.

INSTANTA

Asupra actiunii de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Iași – Judecător Sindic, sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, reclamanta C___ de Insolventa M______ IPURL, în calitate de lichidator judiciar al debitoarei ____________________., a chemat în judecată pe pârâta S_______ L__________, solicitând obligarea acesteia la suportarea pasivului rămas neacoperit al debitorului.

În motivarea cererii sale, arată reclamanta că pârâta se face vinovata de faptele prevăzute de art. 138 lit. a, d si e din Legea insolvenței, deoarece nu a predat lichidatorului judiciar gestiunea și nu a depus actele de la art. 28 din lege. De asemenea, fostul administrator nu a predat activele societatii (respectiv stocuri in valoare de 3.035.462 lei, disponibilitati banesti de 231.454 lei si creante de incasat de 11.531.892 lei) si nu a furnizat informatii cu privire la acestea, fapte care se circumscriu dispozitiilor art. 138 lit. e din Legea insolventei. Nu se cunoaste daca aceste active mai sunt in patrimoniul societatii, astfel ca sunt incidente disp. art. 138 lit. a din Legea insolventei. A fost tinuta o contabilitate fictiva iar parata a dispus, in interes personal, continuarea unei activitati care ducea, in mod vadit, societatea la incetare de plati, situatie care este o rezultanta directa a actiunilor fostului administrator al societatii, care nu a dispus efectuarea platilor in favoarea creditorilor, astfel ca sunt aplicabile disp. art. 138 lit. d din Legea insolventei.

În drept, se invoca art. 138 lit. a, d si e din Legea insolventei.

Reclamanta a solicitat administrarea probei cu înscrisurile din dosarul de insolvență.

Pârâta, desi legal citata, nu a depus întâmpinare și nu s-a prezentat în instanță pentru a-și formula probe în aparare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cele ce urmează:

Prin Sentinta nr. 1618/13.11.2012 a fost deschisă procedura simplificată a insolvenței si s-a dispus ______________________ debitorului ____________________., constatându-se că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 33 al. 6 din Legea nr. 85/2006.

Tabelul creditorilor definitivat cuprinde creanțele unui singur creditor: Administrația Finanțelor Publice Iași în valoare de xxxxxx lei.

La 14.12.2012 a fost înregistrat raportul asupra cauzelor și împrejurărilor ce au dus la apariția insolvenței, în cuprinsul căruia lichidatorul judiciar menționează faptul că societatea a ajuns în stare de insolvență datorită ineficientei utilizări a resurselor existente, societatea nu a luat măsuri pentru recuperarea clienților neîncasați, nu a utilizat numerarul din sold pentru plata datoriilor, omisiunea de a depune situațiile financiare la autorități. Apreciază lichidatorul judiciar că în cauză exista premisele aplicării art. 138 din Legea insolventei.

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Răspunderea instituită prin textul art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 nu este o răspundere contractuală, pe temeiul contractului de mandat al administratorilor sociali, așa cum eronat susține reclamanta, ci o răspundere delictuală specială, de sine stătătoare, cu reguli proprii, derogatorii de la dreptul comun specifice, pe baza unei reglementări proprii, ea derivând nu din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat organului de conducere de către societate, ci din săvârșirea faptelor mai sus enumerate care nu au nici o legătură cu mandatul primit.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Reclamanta nu și-a propus alte probe decât înscrisurile existente la dosarul de insolvență.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Pârâtei i se impută săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit. a, d si e din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit. d: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea
• 138 lit. e: a deturnat sau a ascuns o parte din activul societatii ori a marit in mod fictiv pasivul acesteia.

Verificând cele ce reclamantul a indicat ca elemente materiale ale faptelor delictuale de la art. 138 și raportul de cauzalitate, judecătorul sindic constată:

Reclamanta prezumă că, dacă pârâta nu a predat actele contabile prevăzute de art. 28 din Legea insolvenței, acest lucru înseamnă că nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Această prezumție singură nu este de natură a atrage aplicabilitatea art. 138 lit. d din Legea insolvenței. Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâta „a ținut o contabilitate fictivă” sau că „nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea în condițiile în care însuși lichidatorul judiciar susține în raportul cauzal inițial că nu a putut intra în posesia documentelor contabile, pentru a putea verifica acest aspect. Chiar dacă lipsa de colaborare din partea pârâtei a îngreunat sarcina lichidatorului judiciar de a identifica documentele contabile și eventuale bunuri existente în patrimoniul debitoarei, nu această conduită a generat starea de insolvență ale cărei cauze sunt anterioare momentului pasivității acesteia. Prin urmare, instanța nu va considera reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d.

Reclamantul a propus un raționament construit doar pe prezumții, astfel: nedepunerea actelor financiare la organele în drept creează prezumția că parata nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea (138 lit. d) și că a intenționat să ascundă aspecte ale activității firmei, ceea ce naște la rândul său prezumția că a desfășurat comerț în interes personal pentru a-și însuși rezultatele acestui comerț (138 lit. a) si ca a deturnat sau ascuns o parte din activul societatii ori a marit fictiv pasivul acesteia (138 lit. e).

Prezumțiile nu au putut fi coroborate cu alte probatorii, iar construcția reclamantului nu poate fi însușită de instanță.

Existenta unor stocuri si imobilizari active si a unor creante de incasat la finele anului 2010, precum si nepredarea acestor bunuri si active catre lichidatorul judiciar nu constituie imprejurari – prin ele insele – de natura a concluziona ca administratorul statutar si le-a insusit. Reclamantului ii revenea sarcina de a arata, pe de-o parte, care au fost actiunile sau inactiunile pârâtei care au avut ca scop satisfacerea unui interes personal, al ei sau al altora si care au dus la falimentul societatii, si pe de alta parte rolul lor in determinarea falimentului, afirmatiile generice nefiind suficiente, in considerarea specificului raspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006. Administrarea necorespunzătoare a societății, care ar fi determinat încetarea de plăți, ca și modul de folosire al activelor sau resurselor societății, luarea deciziilor de suspendare a activității reprezintă un management neinspirat, care nu este sancționat decât dacă sunt întrunite cerințele răspunderii delictuale speciale.

Simpla invocare a prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/200 nu este de natura a atrage, in mod necesar raspunderea membrilor organelor de conducere, căci legiuitorul nu a inteles sa instituie o prezumție legala de vinovatie si raspundere in sarcina membrilor organelor de conducere ale societatilor debitoare, ci a prevazut doar posibilitatea atragerii acestei raspunderi, dupa administrarea de dovezi care sa conduca la concluzia ca prin faptele savarsite s-a cauzat insolventa societatii. Cum aceste dovezi nu au fost produse, instanța va respinge cererea reclamantei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

IN NUMELE LEGII

HOTARASTE

Respinge actiunea formulata de lichidatorul judiciar C___ de Insolventa M______ I.P.U.R.L., cu sediul în mun. Iași, _________________. 27, _______________, jud. Iași, in contradictoriu cu parata S_______ L__________, cu domiciliul in ___________________________, jud. Iasi.

Definitivă și executorie.

Cu drept de recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18.06.2013.

JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,

N_______ L_____ Z______ M____ L___

tehnored./N.L.Z.

4 ex./30.07.2013