Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL TULCEA

SECȚIA CIVILĂ DE C_________ ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 2294/2014

Ședința publică de la 12 Decembrie 2014

Completul compus din:

Judecător Sindic: E____ N_____

Grefier: D____ Z_________

Pe rol judecarea cererii formulată de reclamantul V____ V___ I.P.U.R.L. cu sediul în C________, __________________________. 28, J____ C________– lichidator al debitoarei __________________. cu sediul în Tulcea, _____________________, 200 m.p., etaj P, jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta M________ L______ I_____ cu domiciliul în Tulcea, __________________________. 167, ____________, __________________, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006.

Dezbaterile pe fondul cauzei au avut loc în ședința publică din data de 05 decembrie 2014, susținerile părților fiind consemnate în încheierea de ședință din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, când, având nevoie de timp pentru studiul actelor și lucrărilor dosarului, instanța a amânat pronunțarea la data de 12 decembrie 2014, când a hotărât următoarele:

TRIBUNALUL,

P___ cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX reclamantul V____ V___ I.P.U.R.L. - lichidator al debitoarei __________________. a chemat în judecată pe pârâta M________ L______ I_____, solicitând ca, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a și d din Legea 85/2006, aceasta să suporte pasivul societății-debitoare în sumă de 57.063 lei.

În motivare, s-a arătat că societatea comerciala __________________. a fost dizolvata de drept potrivit art. 237 alin(1) lit. b din Legea nr. 31/1990 republicata cu modificările si completările ulterioare, iar prin rezoluția
nr. 3046/07.06.2013 pronunțată de persoana desemnată conform O.U.G. 116/2010 la ORC Tulcea, a fost desemnată în calitate de lichidator societatea profesională V____ V___ IPURL.

A mai arătat lichidatorul că, deși legal notificată, atât în procedura de lichidare cât și în procedura de faliment, pârâta nu a predat actele contabile ale societății debitoare și nici bunurile acesteia. Pârâta a încălcat dispozițiile art. 47 si art. 28 din actul normativ sus enunțat acțiune prin care a adus atingere drepturilor creditorilor de a-și recupera în parte sau total creanțele înregistrate. P___ reținerea fondurilor financiare ale societății, a bunurilor societății și a nepredării acestora lichidatorului judiciar, pârâta a contribuit cu știință la prejudicierea atât a creditorilor cât și a societății debitoare.

A mai învederat reclamantul că răspunderea membrilor organelor de conducere ale societăților ajunse în încetare de plăți, așa cum este reglementată de prevederile art. 138 din Legea nr. 85/2006 republicată, este o răspundere specială, care pune la dispoziția creditorilor mijloace juridice adecvate pentru a
asigura bunuri valorificabile necesare acoperirii pasivului debitoarei falite. Potrivit teorii și practicii judiciare, în materie de drept civil și în cel comercial răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și indiferent de gravitatea vinovăției, obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală în sensul că, cuantumul despăgubirii prejudiciului depinde de întinderea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.

A mai susținut reclamantul că răspunderea administratorilor este angajată ori de cate ori suntem în prezenta unei fapte care încalcă o normă legală sau contractuală, în cazul de față, indiferent de faptul că administratorul debitoarei a încălcat din culpa (neglijență) sau cu intenție normele de drept care le impuneau să solicite tribunalului, stabilirea stării de insolvență în termen de 30 de zile de la data apariției sau iminenței apariției acesteia, sub sancțiunea răspunderii patrimoniale a acesteia pentru prejudiciile produse creditorilor, acesta se face vinovată de încălcarea Legii nr. 85/2006 art. 27 alin. 1 și alin. 2) situație care corelată cu proasta administrare a debitoarei a determinat prejudicierea creditorilor.

Reclamantul a mai învederat că în ceea ce privește condiția existenței prejudiciului, aceasta rezultă atât din starea de insolvență în care se află debitoarea cât și din existența creanțelor menționate în tabelul definitiv. Titlurile executorii depuse de D.G.R.F.P. prin A.J.F.P. Tulcea nu au fost contestate nici în procedura specială prevăzută de Codul de procedură fiscală nici în temeiul art.73 din Legea 85/2006.

În ceea ce privește săvârșirea faptei ilicite lichidatorul a mai arătat că societatea și-a întrerupt activitatea fără însă a depune la Oficiul Registrului Comerțului, conform OMJ 2594/2008 hotărârea adunării asociaților din care să rezulte că persoana juridică nu mai desfășoară activitate. Din informațiile primite rezultă că debitoarea a înregistrat ultimul bilanț contabil în anul 2008, întrucât pe baza bilanțului contabil se analizează periodic gradul realizării indicatorilor proiectați și a rezultatelor.

Arată reclamantul că nedepunerea documentelor contabile prevăzută ca o obligație legală de către art. 28 din legea contabilității duce și la prezumția existenței legăturii de cauzalitate dintre săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 lit. d și producerea prejudiciului întrucât prin ținerea unei contabilități în conformitate cu legea s-ar fi putut observa obligativitatea plății obligațiilor fiscale către bugetul de stat.

Reclamantul a mai învederat că potrivit indicatorilor economici financiari ai anului 2008, debitoarea înregistrează stocuri de materiale în sumă de 3.306 lei, creanțe în valoare de 56.894 lei și un disponibil în casă și bancă în valoare de 9.239 lei. Aceste bunuri nu au fost prezentate lichidatorului judiciar în vederea inventarierii, iar numerarul din casă nu a fost predat sau depus în bancă.

Lichidatorul a mai arătat că pârâta a ascuns cu bună știință o parte din activul societății debitoarei, a folosit bunurile și numerarul din casă în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane și sunt îndeplinite cerințele prevăzute de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006 pentru a atrage răspunderea acestuia.

În probatoriu, reclamantul a depus înscrisuri și a solicitat încuviințarea probei cu interogatoriu pârâtei.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a și 1 din Legea 85/2006.

Pârâta, legal citată, a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind nefondată.

În apărare, pârâta a arătat că, având în vedere lipsa de contracte necesare derulării activității, în mod automat nu a mai avut fonduri bănești suficiente necesare achitării debitelor către bugetul de stat. Pe fondul problemelor legate de lipsa de contracte, de lipsa banilor, susține pârâta că s-a îmbolnăvit, fiind internată de mai multe ori în diferite spitale din România.

A mai învederat pârâta că desele internări în spital au condus la ruperea
legăturii cu funcționarul care ținea contabilitatea societății, astfel, contabila nefiind plătită pentru munca sa, a refuzat să mai depună documente financiar-contabile pentru societate.

Pârâta a mai arătat că, începând cu jumătatea anului 2009, societatea pe
care a administrat-o nu a mai funcționat, nu a mai avut activitate comercială și că este de acord să predea lichidatorului documentele financiar-contabile pe care le mai are în posesie.

A mai arătat pârâta că, deși adresa sa din buletin este în localitatea Onești, ________________, nr. 16, _____________, jud. Bacău, în fapt, locuiește în mun. Tulcea, __________________________. 167, ___________. A, apt.8, jud. Tulcea.

În ce privește condițiile de fond și formă necesare a se dispune atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere, pârâta a susținut că acestea nu au fost îndeplinite, întrucât, potrivit regulilor răspunderii civile delictuale, prejudiciul trebuie să fie rezultatul faptei ilicite. Conform legii insolvenței, trebuie să existe legătură de cauzalitate între faptele ilicite enumerate în cuprinsul art.138 alin. l și starea de insolvență a debitorului. Așadar, este necesar a se face dovada certă a raportului de cauzalitate dintre fapta ilicită și prejudiciu (insolvența debitorului), și nu doar a unei simple împrejurări care a favorizat apariția insolvenței.

Pârâta a mai arătat că în ceea ce privește vinovăția, ca element al răspunderii, aceasta trebuie să îmbrace forma intenției, în sensul că pentru stabilirea răspunderii organelor de conducere ale societății pentru faptele săvârșite de aceștia și enumerate la lit. a-g, nu este suficient să fi „contribuit” la
apariția stării de insolvență, ci trebuie să fi „cauzat” această stare a societății debitoare, așa cum se prevede în noul text de lege.

A mai învederat pârâta că lipsa vinovăției, face ca acțiunea în răspundere să fie inadmisibilă. Fiind vorba despre o intenție, ca latură subiectivă, aceasta nu se prezumă, ci trebuie dovedită. Cum din 2009 societatea un a mai avut activitate comercială, această condiție un este îndeplinită.

A mai menționat pârâta că societatea nu a deținut niciun bun în
patrimoniu și a accesat niciun credit spre folosință. Așadar, nu se poate primi acuzația că ar fi folosit bunurile sau creditele societății în folosul meu sau al altei persoane. Efectiv, firma nu a mai avut contracte, ajungând în incapacitate de plăți.

În dovedirea celor susținute, pârâta a depus o ________ documente
(procuri, adrese, contracte, etc.).

Analizând actele și lucrările dosarului instanța reține următoarele:

P___ Încheierea nr. 4565 pronunțată la data de 13 decembrie 2013 în dosarul XXXXXXXXXX13 al Tribunalului Tulcea, în temeiul art. 27 alin. 1 și 2 din Legea nr. 85/2006, s-a dispus deschiderea procedurii de insolvență în forma simplificată cu privire la ______________, societate dizolvată de drept potrivit art. 237 alin. (1) lit. b) din Legea 31/1990, fiind desemnat în calitate de lichidator judiciar V____ V___ IPURL.

Potrivit art. 138 alin. 1 din Legea nr. 85/2006 (1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte: a) au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane; [….] d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Din Raportul privind cauzele și împrejurările care au condus la starea de insolvență a debitoarei, întocmit de lichidatorul judiciar V____ V___ IPURL a rezultat că starea de insolvență a societății se datorează culpei administratorului, care nu a predat actele contabile ale societății debitoare și nici bunurile acesteia.

Conform informațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Tulcea relativ la __________________., debitoarea are sediul în Tulcea, _____________________, 200 m.p., etaj P, jud. Tulcea, avându-l ca administrator statutar pe pârâta M________ L______ I_____, domiciliată în Onești, ________________, nr. 16, __________________________.

Se observă că lichidatorul a notificat societatea debitoarea asupra deschiderii procedurii și cu privire la obligațiile de predare a arhivei și a bunurilor, atât la adresa de domiciliu a administratorului prin Adresa nr. 8/06.01.2014, cât și la reședința acesteia prin Adresa nr. 8/06.02.2014, însă obligația de predare nu a fost îndeplinită.

Pârâta a susținut că nu a predat documentele contabile întrucât a locuit la altă adresă decât cele cunoscute.

În primul rând, se reține că este culpa administratorului statutar de a-și stabili reședința la altă adresă decât cele comunicate O.R.C.

Pe de altă parte, documentele ce au fost predate lichidatorului ulterior se rezumă la bilanțul contabil aferent anului 2008, balanța stocurilor de mărfuri din luna decembrie 2006 și un extras de cont aferent lunii martie 2008, astfel că nu se poate reține a fi îndeplinită obligația de predare a documentelor contabile și a bunurilor deținute.

Se reține că art. 1 alin. 1 din Legea contabilității nr. 82/1991 instituie obligația pentru societățile comerciale, societățile/companiile naționale, regiile autonome, instituțiile naționale de cercetare-dezvoltare, societățile cooperatiste și celelalte persoane juridice de a organiza și conduce contabilitatea proprie, respectiv contabilitatea financiară, potrivit prezentei legi, și contabilitatea de gestiune adaptată la specificul activității, răspunderea pentru aceasta revenind administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective.

De asemenea, potrivit art. 35 din Legea 85/2006, fostul administrator avea obligația ca, în termen de 10 zile de la deschiderea procedurii insolvenței, să depună la dosarul cauzei actele și informațiile prevăzute de art. 28 alin. 1 din același act normativ.

Art. 73 al. 1 lit. c din Legea nr. 31/1990 stabilește în sarcina administratorilor răspunderea solidară față de societate ,,pentru existența registrelor cerute de lege și pentru corecta lor ținere”.

Relativ la îndeplinirea condițiilor la care face referire art. 138 din Legea 85/2006, se reține că prejudiciul este cert, lichid și exigibil și este dat de faptul că societatea debitoare, ajunsă în stare de insolvență se află în imposibilitate de a-și acoperi datoriile, din tabelul definitiv rezultând că valoarea acestora este de 57.063 lei, constând în creanțele bugetare deținute de D.G.R.F.P. G_____ – A.J.F.P. Tulcea.

Nedepunerea documentelor cerute de legiuitor și nepredarea contabilității către lichidatorul judiciar îndreptățesc presupunerea că acestea lipsesc sau că nu sunt întocmite conform legii. Cum această prezumție simplă nu a fost răsturnată de către pârâtă, se reține în sarcina acesteia săvârșirea unei fapte ilicite ce a avut drept consecință aducerea societății în stare de insolvență și prejudicierea creditorilor, faptă prevăzută la art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2005.

Textului art. 138 alin. (1) lit. d) oferă o primă informație constând în aceea că fapta descrisă nu ar fi aptă prin ea însăși să provoace o stare de insolvență, aparent neputându-se stabili o relație de necesitate între această faptă și insolvență. Aceasta, deoarece caracterul special al răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 cere o cauzalitate tipică între faptă și prejudiciu, nefiind instituită o prezumție de cauzalitate.

Așadar, s-ar putea susține că dovedirea elementului material al faptei de la art. 138 alin. (1) lit. d), nu înseamnă, în mod necesar, că a produs și insolvența, întrucât aceasta se poate datora altor cauze diverse și numeroase (situația economică generală, piața financiară etc).

Judecătorul sindic reține ca fiind pertinent argumentul că lipsa evidențelor contabile sau continuarea activității fără o organizare clară, fără evidență contabilă sau cu comenzi sporadice, are un unic scop, respectiv acela de a obține venituri personale, ceea ce constituie premisele pentru antrenarea răspunderii în baza art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006;

Se reține că fostul administrator a comis și fapta prev. de art. 138 lit. a din Legea nr. 85/2006, întrucât potrivit indicatorilor din ultimul bilanț publicat, societatea debitoare figura cu STOCURI în valoare de 3.306 lei, DISPONIBILITĂȚI BĂNEȘTI în valoare de 9.239 lei și CREANȚE de 56.894 lei valoarea cumulată a activelor fiind de 69.439 lei, superioară creanțelor declarate.

Cum debitoarea nu a pus la dispoziția lichidatorului arhiva financiar-contabilă și nu a predat stocurile și disponibilitățile bănești, îndreptățește presupunerea rezonabilă că acestea au fost folosite în interesul personal al administratorului, a deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice, fiind justificată pe deplin reținerea săvârșirii faptei prev. de art. 138 alin. 1 lit. a din Legea 85/2006.

Apărarea pârâtei, cum că inserarea în bilanț a unor disponibilități bănești în sumă de 9.239 lei este eronată, nu reflectă o situație de fapt reală, extrasul de cont la care face referire vizează un moment anterior întocmirii situației financiare.

Nici apărarea invocată în privința creanțelor neîncasate în cuantum de 56.894 lei, nu are aptitudinea înlăturării răspunderii. Faptul încheierii unor contracte de mandat având ca obiect recuperarea unora dintre creanțelor, nu transmite către mandatar răspunderea administratorului statutar, acesta din urmă avea obligația de a urmări modul în care mandatele sunt și executate. De altfel, pârâta a depus la dosar Contractele de mandat nr. xxxxxx/BNA, nr. xxxxxx/BNA și nr. xxxxxx/BNA încheiate cu U____ & ASOCIAȚII S.R.L. la data de 05.06.2006, având ca obiect recuperarea unui debit total de 15.622,57 lei. Or, creanța ce rezultă din ultimul bilanț publicat este în sumă de 56.894 lei.

În privința stocurilor de marfă în valoare de 3.306 lei, deși pârâta a arătat că acestea sunt constituite din materiale de construcție ce au fost casate, nu a fost prezentată o dovadă a acestei operațiuni.

Nici apărarea pârâtei cum că a abandonat activitatea firmei în contextul în care a fost internată în spital în mod repetat nu evidențiază faptul că pârâta s-a aflat într-o situație invincibilă.

Potrivit adresei Nr. 2/2014 a Asociației ,,BINECUVÂNTAȚI NATURA” Tulcea, începând cu data de 01.10.2009, pârâta are calitatea de vicepreședinte a acesteia asociații, fiind persoana care se ocupă de relația cu terții, în contextul în care dizolvarea de drept a debitoarei falite a fost dispusă la data de 07.06.2013.

Față de toate aceste considerente, judecătorul sindic urmează a admite cererea și a obliga pe pârâta M________ L______ I_____ la plata sumei de 57.063 lei către debitoare, reprezentând c-val. pasivului acesteia.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

HOTĂRĂȘTE:

Admite cererea formulată de reclamantul V____ V___ I.P.U.R.L. cu sediul în C________, __________________________. 28, J____ C________– lichidator al debitoarei __________________. cu sediul în Tulcea, _____________________, 200 m.p., etaj P, jud. Tulcea, în contradictoriu cu pârâta M________ L______ I_____ cu domiciliul în Tulcea, __________________________. 167, ____________, __________________, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006..

Obligă pârâta la plata sumei de 57.063 lei către debitoare, reprezentând c-val. pasivului acesteia.

Cu drept de apel în termen de 30 de zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică din data de 12 Decembrie 2014.

Judecător Sindic,Grefier,

L_______ NiculacheDorin Z_________

Red.Jud.NL/19.12.2014

Tehnored.ZD/22.12.2014/4ex

__________________