R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI - SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 353

Ședința publică de la 15 februarie 2013

Completul compus din:

PREȘEDINTE D______ V_____

JUDECĂTOR R_____ Z______

JUDECĂTOR C_______ S______ GREFIER A________-G_______ S____

Pe rol soluționarea recursului declarat de recurenta DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr.9547 din 28 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul F________ F_______.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier după care:

Curtea constatând că recurenta a solicitat prin motivele de recurs judecarea în lipsă, în raport de dispozițiile art.242 alin. 2 C. proc.civilă reține pricina spre soluționare.

C U R T E A

Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:

Prin cererea, înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXX, pe rolul Tribunalului București, debitoarea _________________ prin lichidator desemnat conform Legii 31/1990 a solicitat deschiderea procedurii simplificate a falimentului.

Prin încheierea pronunțată la 07.10.2011, Tribunalul București a admis cererea debitoarei și în temeiul art. 107 alin. 1 raportat la art. 32 alin. 1 din lege a dispus _________________________ procedura simplificată, reținând incidența dispozițiilor art. 1 alin. 2 lit. c pct. 1 și lit. c, d și e din lege.

A reținut instanța că, urmare a dizolvării societății pentru nedepunerea bilanțurilor contabile aferente anilor 2005, 2006, 2007, 2008 și 2009 a fost admisă cererea creditoarei Administrația Finanțelor Publice sector 1 și a fost desemnat lichidator conform art. 237 alin. 7 Legea 31/1990, în cursul lichidării constatându-se lipsa fondurilor bănești ale societății necesare acoperirii creanțelor scadente.

Prin sentința civilă nr.2091/17.02.2012, Tribunalul București a dispus închiderea procedurii insolvenței, radierea societății, a dispus notificarea sentinței și plata cheltuielilor de procedură și a onorariului către lichidatorul judiciar, din fondul prevăzut de art. 4 pct. 4 din lege.

Pentru a hotărî astfel, instanța a apreciat întrunite condițiile art. 131 din lege.

În cursul procedurii, prin cererea, înregistrată conform art. 138 alin.5 din lege, pe rolul Tribunalului București sub nr.XXXXXXXXXXXXXXX reclamanta creditoarea Direcția Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice sector 1 a solicitat, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. c și d din lege atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului F________ Frederico, în calitate de asociat administrator al debitoarei.

În susținerea incidenței dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c, a arătat creditoarea că din interpretarea textului de lege menționat, raportat la art. 27 din lege, rezultă că debitorul aflat în stare de insolvență este obligat să sesizeze tribunalul cu o cerere prin care să solicite aplicarea dispozițiilor legii insolvenței, în cel mult 30 de zile de la apariția încetării plăților.

S-a mai afirmat că fapta ilicită a administratorului societăți constă în exercitarea unui management defectuos, acesta dispunând continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare în încetare de plăți; scopul urmărit de legiuitor, constă în menținerea unui climat economic sănătos, întemeiat pe principiul apărării drepturilor creditorilor societăților comerciale față de faptele ilicite săvârșite de administratorii acestora.

Reclamanta a susținut ca fiind dovedite condițiile atragerii răspunderii civile delictuale speciale a conducătorilor societății debitoare, sancționată prin art. 138 din lege, dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normal a societății, în condițiile respectării dispozițiilor legale, determinând insolvența societății.

În motivarea cererii, referitor la incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din lege s-a susținut că din faptul nedepunerii documentelor prevăzute de art.28 din lege decurge neîndeplinirea obligației de întocmire, sau păstrare a contabilității conform legii, cu consecința cauzării insolvenței societății.

Prin sentința comercială nr. 9547/28.09.2012 Tribunalul București a respins ca neîntemeiată cererea formulată de DGFP a Municipiului București pentru Administrația Finanțelor Publice sector 1.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut că prin art. 138 din lege este reglementată răspunderea delictuală specială a persoanelor ce se fac vinovate de cauzarea insolvenței societății, situație în care se cere probarea întrunirii cumulative atât a condițiilor generale existența unui prejudiciu, săvârșirea uneia dintre faptele ilicite prevăzute de art. 138 din lege, cu vinovăție precum și a legăturii de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu.

S-a apreciat, raportat la art.1169 cod civil că reclamanta nu a probat săvârșirea uneia dintre faptele prevăzute de art. 138 din lege, iar susținerile reclamantei referitoare la faptele săvârșite de pârât nu se circumscriu textului de lege invocat.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pentru DGFP a Municipiului București pentru Administrația Finanțelor Publice sector 1, invocând motive de nelegalitate ce se circumscriu art. 304 pct. 9 c.pr.civ.

În motivarea recursului au fost reluate susținerile privind incidența dispozițiilor art. 138 raportat la art. 27 din Legea nr. 85/2006, din a căror interpretare rezultă că nerespectarea obligație de sesizare a instanței nu numai în situația declanșării insolvenței, ci și în situația în care aceasta este iminentă, constituie faptă ilicită în sensul prevăzut de art. 138 alin. 1 lit. c precum și cele referitoare la culpa prezumată a pârâtului în nerespectarea dispozițiilor legale privind ținerea contabilității, decurgând din faptul neîndeplinirii obligațiilor prevăzute de art. 28 din lege , precum și cele de publicare a situațiilor financiare.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Cu privire la faptele sancționate prin art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr.85/2006, constând în dispunerea continuări activității, în interes personal, de către membrii organelor de conducere, deși aceasta conducea, în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți apreciază că aceste dispoziții nu privesc sancționarea neîndeplinirii obligației de sesizare a instanței în cazul instalării stării de insolvență decât în cazul probării rezoluției delictuale a pârâtului.

Pe de o parte obligația sesizării instanței potrivit art.27 alin. 1 privește exclusiv situația instalării stării de insolvență și se sancționează conform art.143 din lege, prin art.27 alin.2 legiuitorul lăsând la latitudinea debitoarei decizia de sesizare a instanței sau de continuare a unei activități în condițiile în care apariția stării de insolvență este iminentă, pentru această situație prevederile având un caracter dispozitiv nu imperativ.

Pe de altă parte, fapta sancționată prin art. 138 alin. 1 lit. c conține elemente definitorii ce nu se circumscriu obligației prevăzute de art. 27 alin. 1, și anume continuarea unei activități ce ducea în mod evident la insolvență, în interes personal.

Din interpretarea coroborată a dispozițiilor susmenționate rezultă că debitoarei îi este permisă continuarea activității și în situația în care insolvența este iminentă, în condițiile practicării unei strategii manageriale viabile, a unei administrări eficiente cu perspective de redresare a societății, prevalând soluția salvării debitorului insolvent.

Prin art.138 alin.1 lit.c din lege, nu se sancționează decizia continuării unei activități în condițiile în care isolvența este iminentă, ci reaua credință a persoanelor aflate la conducerea societății, continuarea unei activități comerciale ineficiente, exclusiv în interes personal cu consecința prejudicierii creditorilor societății.

Așa cum corect s-a reținut în primă instanță, reclamanta nu a probat întrunirea elementelor constitutive ale faptei în condițiile legii.

Din probatoriul administrat nu a rezultat decât faptul neîntocmirii situațiilor financiare obligatorii, însă nu a rezultat că hotărârea de a continua activitatea ce tindea a devenii neprofitabilă, cu consecința intrării în încetare de plăți, a fost determinată de interese personale; din verificările efectuate de administratorul judiciar și lichidatorul judiciar nu a rezultat că această măsură a profitat pârâtului.

Creditoarea reclamantă nu a administrat probe nici în dovedirea legăturii de cauzalitate dintre activitatea culpabilă a administratorului, care nu a procedat la întocmirea unei contabilități în conformitate cu legea și starea de insolvență a societății.

Nerespectarea obligației de înregistrare a declarațiilor fiscale la organele fiscale este sancționată conform dispozițiilor speciale prevăzute de codul de procedură fiscală, iar neîndeplinirea obligației de depunere a documentelor contabile conform art.28 din lege este sancționată conform art. 147 din lege.

În consecință, nu s-a dovedit că administratorul prin fapta sa culpabilă a cauzat starea de insolvență.

Apreciind că în mod corect instanța de fond a reținut ca nefiind întrunite condițiile răspunderii civile speciale prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. c și d , văzând dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ. și ale art. 312 alin. 1 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E :

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta DIRECȚIA G_______ A FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCUREȘTI împotriva Sentinței civile nr.9547 din 28 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX în contradictoriu cu intimatul F________ F_______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15 februarie 2013.

Președinte, Judecător, Judecător,

D______ V_____ R_____ Z______ C_______ S______

Grefier,

A________-G_______ S____

Red.Jud.C.Ș. – 21.02.2013

Nr.ex.: 2

Fond:Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă

Președinte – Judecător sindic: O___ S_________