DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR. 604R

Ședința publică din data de 15.10.2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: I____ P_________

JUDECĂTOR: A_____ A____

GREFIER: L_____ E____ A_____

Pe rol fiind asupra apelul formulat de apelanta SP R___ C___ EXPERT SPRL, împotriva sentinței civile nr.4754 din 22.05.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata V______ M______.

La apelul nominal făcut în ședință publică, nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Având în vedere data înregistrării cererii de deschidere a procedurii este anterioară intrării în vigoare a noului Cod de procedură civilă, respectiv 12.07.2012, văzând prevederile art. 8 alin. 2 din Legea nr.85/2006, Curtea califică drept recurs calea de atac exercitabilă în cauză.

Ca urmare a calificării căii de atac, Curtea se constituie în complet de recurs în conformitate cu prevederile art.114²³ alin. 3 și 5 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, aprobat prin Hotărârea nr.387/2005 a Plenului C.S.M., prin includerea celui de-al treilea membru al prezentului complet, respectiv doamna judecător M______ M______.

Având în vedere faptul că recurenta, prin cererea de recurs, a solicitat judecata în lipsă, Curtea reține cauza în pronunțare.

C U R T E A ,

Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 4754/22.05.2015 pronunțată de Tribunalul București Secția a VII a civilă s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de reclamanta SP R___ C___ Expert SPRL împotriva pârâtei V______ M______, cererea având ca obiect atragerea răspunderii personale patrimoniale a pârâtei în temeiul dispozițiilor art.138 lit. a), d) și e) din legea insolvenței.

Pentru a pronunța această sentință, judecătorul-sindic a constatat că reclamanta a făcut doar afirmații generice, teoretice referitoare la nerespectarea dispozițiilor privind obligația ținerii contabilității fără a indica în concret, elemente care să ducă la concluzia săvârșirii faptei prevăzute de art. 138 lit. d) din lege.

S-a apreciat că simpla invocare a unui management defectuos nu este în măsură a atrage aplicabilitatea dispozițiilor invocate dacă nu se arată în concret faptele care au dus la starea de insolvență.

În ceea ce privește fapta de la art. 138 lit. e) din lege s-a reținut că nu au fost propuse probe concrete prin care să se dovedească modalitatea de săvârșire a faptei și legătura de cauzalitate dintre aceasta și starea de insolvență a debitoarei.

Împotriva acestei sentințe, SP R___ C___ Expert SPRL a declarat apel, solicitând modificarea sa, în sensul admiterii cererii sale și obligării intimatei V______ M______ la suportarea pasivului debitoarei.

În motivare, apelanta a arătat că instanța de fond a pronunțat sentința atacată, aplicând greșit legea.

Se susține că intimata se face vinovată de săvârșirea faptei prevăzute de art.138 alin.1 lit.a) din lege deoarece în calitate de administrator al societății nu a luat nici o măsură pentru recuperarea creanțelor care dacă ar fi fost încasate ar fi dus la achitarea datoriilor debitoarei. Faptele intimatei au cauzat insolvența întrucât au fost încălcate prevederile privind utilizarea și ținerea registrelor contabile, întocmirea și depunerea situațiilor financiare periodice.

Se arată că intimata nu i-a predat documentele contabile ale societății debitoare fiind incidente dispozițiile art.138 alin.1 lit.d) din lege.

Consideră că sunt aplicabile și dispozițiile art.138 alin.1 lit. e) din lege deoarece în baza creditelor contractate de la diferite instituții bancare debitoarea a achiziționat diverse utilaje agricole care nu au fost înmatriculate conform legii și nu au putut fi identificate, nemaiaflându-se în patrimoniul debitoarei.

Curtea a calificat calea de atac ca fiind recursul și s-a constituit în complet de recurs.

Analizând actele dosarului, precum și hotărârea atacată, în raport de criticile invocate, Curtea reține următoarele:

Răspunderea reglementată de art.138 din Legea nr. 85/2006 nu este o extindere a procedurii falimentului asupra membrilor organelor de conducere, ci una personală, care intervine numai atunci când, prin săvârșirea vreunei fapte din cele enumerate de textul de lege, aceștia au cauzat ajungerea societății debitoare în stare de insolvență.

Natura juridică a răspunderii reglementate de art. 138 din Legea nr. 85/2006 este aceea a unei răspunderi speciale care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii delictuale.

Fiind vorba de o răspundere delictuală, înseamnă că, pentru a fi angajată, trebuie îndeplinite condițiile generale ale răspunderii civile delictuale, care rezultă din art.998-999 C.civil (fapta ilicită, prejudiciul, legătura de cauzalitate și culpa).

Faptele enumerate în dispozițiile art.138 din Legea nr.85/2006 trebuie să fi cauzat ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Recurenta susține aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006, dar Curtea constată că ipotezele reglementate de textul de lege menționat mai sus nu se regăsesc în cauză.

Potrivit art.138 alin.1 lit.a), d) și e) din Legea nr.85/2006, judecătorul-sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de supraveghere sau de conducere, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență, prin aceea că: au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane, au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea și au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia.

În acest context, Curtea reține că în mod corect s-a apreciat de către instanța de fond că împrejurarea nedepunerii de către debitoare a tuturor actelor prevăzute la art.28 din legea nr.85/2006în termenul prevăzut la art.35 din lege nu poate fi asimilată neîndeplinirii obligației de ținere a contabilității în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

De asemenea, simplul fapt al neținerii contabilității nu poate duce la angajarea răspunderii în absența dovezilor privind existența legăturii de cauzalitate dintre faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență, probă ce nu a fost făcută în speță.

Curtea consideră că în mod just a apreciat prima instanță că simpla indicare a faptei prevăzute de art. 138 lit. a) din legea insolvenței fără a se prezenta în mod concret elementele faptei ilicite cum ar fi bunurile sau creditele debitoarei și modalitatea în care au fost folosite în interesul propriu al intimatei sau al unui terț nu poate convinge că starea de insolvență a societății debitoare a fost determinată de intimată prin săvârșirea faptei prevăzute de art.138 lit. a) din lege.

De asemenea, referitor la fapta de deturnare sau ascundere a activului debitoarei (art. 138 lit. e) Curtea reține că recurenta a susținut că debitoarea a contractat credite și că a achiziționat tractoare și alte utilaje agricole care nu s-au regăsit în patrimoniul debitoarei și nici nu au putut fi identificate .Deturnarea unei părți din activul persoanei juridice constă în schimbarea destinației unor bunuri ale debitoarei. Or, recurenta nu a administrat nici o probă care să contureze modalitatea în care intimata ar fi săvârșit această faptă și mai ales nu s-a dovedit raportul de cauzalitate dintre presupusa faptă ilicită și ajungerea debitoarei în stare de insolvență.

Pentru a putea fi angajată răspunderea patrimonială a membrilor organelor de conducere ale unei societăți supuse procedurii colective, apelanta ar fi trebuit să dovedească atât săvârșirea de către intimată a faptei reclamate, cât și legătura de cauzalitate dintre aceasta și ajungerea societății în stare de insolvență.

Trebuie subliniat că managementul defectuos incriminat de recurentă și care în opinia acesteia reprezintă atât fapta ilicită de care se face vinovată intimata precum și legătura de cauzalitate dintre faptă și prejudiciul creat creditorilor nu constituie, în opinia legiuitorului, o faptă ilicită, nefiind inclus printre faptele enumerate de art.138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr.85/2006 care pot determina aducerea unei societăți comerciale în stare de insolvență.

Nici o probă administrată nu relevă legătura de cauzalitate între fapta imputată și ajungerea societății în stare de insolvență.

Simplele aserțiuni ale recurentei nesusținute de nici o probă, nu sunt suficiente pentru ca instanța să angajeze răspunderea patrimonială a unei persoane, deoarece părților le revine sarcina de a-și dovedi afirmațiile, iar invocarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006 nu atrage automat răspunderea membrilor organelor de conducere, întrucât legiuitorul nu a înțeles să instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina acestora, ci a prevăzut posibilitatea atragerii acestei răspunderi, după administrarea de dovezi care să conducă la concluzia că, prin faptele enumerate de lege, s-a cauzat ajungerea societății în stare de insolvență.

Prin urmare, apreciind că nu se poate reține în sarcina intimatei săvârșirea faptelor prevăzute de art.138 alin. 1 lit. a), d) și e) din Legea nr. 85/2006, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, în temeiul art. 312 alin. 1 C.proc.civ., va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul declarat de recurenta SP R___ C___ EXPERT SPRL, împotriva sentinței civile nr.4754 din 22.05.2015, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimata V______ M______, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 15.10.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

I____ P_________ A_____ A____ M______ M______

GREFIER,

L_____ E____ A_____

Red.Jud. I.P.

Nr.ex.: 2/29.10.2015

Fond: Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă

Președinte - Judecător-sindic: S_________ O___