Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI SECȚIA A VI A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ NR.1899 A

Ședința publică de la data de 20 noiembrie 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE C_____ F_____ P____

JUDECĂTOR D____ M_____

GREFIER A________ G_______ S____

Pe rol fiind soluționarea apelului declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE împotriva sentinței civile nr.5690 din 16 iunie 2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr. 7639/3/ 2013/a1, în contradictoriu cu intimatul S______ V_____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință după care:

Întrucât apelanta a solicitat prin motivele de apel judecarea cauzei în lipsă, în raport de dispozițiile art.411 alin.1 pct.2 C. proc.civilă, Curtea constată apelul în stare de judecată și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului civil de față, constată următoarele:

1. Sentința obiect al apelului

1.1. Prin sentința civilă nr. 5690/16.06.2015, pronunțată de Tribunalul București- Secția a VII-a civilă în dosarul cu nr.XXXXXXXXXXXXXX, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale formulată de către Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sectorului 6 a Finanțelor Publice împotriva pârâtului S______ V_____.

1.2. În motivarea sentinței amintite, s-au arătat, în esență, următoarele:

1.2.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București- Secția a VII-a civilă la data de 01.07.2014, reclamantul DGRFP București în reprezentarea AFP Sector 6 a solicitat ca pasivul debitorului ___________________ SRL, rămas neacoperit, să fie suportat de către pârâtul S______ V_____, fiind invocată incidența art.138 lit.c) și d) din Legea nr.85/2006.

În motivarea cererii, s-a susținut că sunt incidente dispozițiile art. 138 lit. c din Legea nr.85/2006 în sensul că asociații societății debitoare aveau obligația legală să nu dispună continuarea unei activități care ducea societatea la pierderi însemnate, că, pe timpul desfășurării procedurii insolvenței, administratorul societății nu a colaborat cu lichidatorul judiciar și nu a depus la dosarul cauzei documentele prevăzute de art. 28 din Legea nr.85/2006, că sunt incidente dispozițiile art. 72 din legea nr.31/1990 și ale art.1540 Cod civil, precum și că însuși faptul nedepunerii de către debitor a actelor contabile prev. de art. 28 sau art. 33 din lege creează o prezumție relativă a neținerii contabilității în conformitate cu lege și a legăturii de cauzalitate dintre aceasta faptă și ajungerea societății în încetare de plăți.

1.2.2. În urma analizării actelor dosarului, Tribunalul a reținut, în esență, după citarea prevederilor art.138 din Legea nr.85/2006, că:

- la termenul din data de 12.06.2015, s-a pus în discuția părților din oficiu excepția de inadmisibilitate a cererii de atragere a răspunderii;

- prin sentința civilă cu nr. 2425/04.03.2014, s-a dispus închiderea procedurii împotriva debitorului ___________________ SRL conform art. 131 din Legea nr.85/2006 și a dispus radierea acesteia din registrul comerțului;

- închiderea unei proceduri de lichidare judiciară are efectul descărcării de obligații și îndatoririi a lichidator judiciar cu privire la procedură;

- tribunalul a fost sesizat de către reclamanta DGRFP București în reprezentarea AFP Sector 6 la data de 01.07.2014, ulterior închiderii procedurii de faliment, împrejurare ce rezultă din cererea formulată ce poartă ștampila cu data înregistrării;

- față de dispozițiile art. 140 din Legea nr.85/2006, acțiunea având ca obiect răspunderea patrimonială a administratorilor societății debitoare trebuie formulată în cadrul procedurii prevăzute de lege pentru realizarea scopului acestei proceduri și având în vedere destinația sumelor de bani ce ar fi obținute prin exercitarea acestei acțiuni;

- prevederile art. 138 alin. 5 din Legea nr.85/2006 stabilesc că această cerere se judecă separat, într-un dosar asociat, iar dispozițiile art. 142 alin. 2 din Legea 85/2006 se referă numai la executarea hotărârilor judecătorești pronunțate în cadrul acțiunilor având ca obiect antrenarea răspunderii administratorilor societății debitoare, însă nu trebuie interpretate în sensul că acțiunea prevăzută de art. 138 poate fi exercitată și după închiderea procedurii.

2. Apelul declarat în cauză și procedura în fața instanței de apel

2.1.1. Împotriva sentinței nr.5690/16.06.2015, reclamanta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sectorului 6 a Finanțelor Publice a declarat, în termen legal, apel, prin care a solicitat ca, în urma admiterii apelului, să se caseze sentința apelată și să se trimită cauza spre rejudecare instanței de fond.

2.1.2. În motivarea apelului, în esență, s-a arătat că instanța de fond a procedat la soluționarea cererii de chemare în judecată cu interpretarea greșită a legii.

Astfel, în mod greșit, instanța de fond a considerat că cererea este inadmisibilă, având în vedere dispozițiile art.138 alin.5 din legea nr.85/2006, dispoziții potrivit cărora cererea se judecă separat „într-un dosar care va purta același număr cu dosarul de fond”, însă nu este un dosar asociat dosarului de fond, întrucât nu depinde de soluționarea acestuia.

Apelanta a reliefat, în continuare, că, potrivit raționamentului primei instanțe, ar rezulta că procedura insolvenței nu se poate închide înainte de punerea în executare, încasare și distribuirea sumelor stabilite prin sentința de atragere a răspunderii patrimoniale întrucât lichidatorul a fost descărcat de gestiune. Un argument în sensul că cererea de angajare a răspunderii patrimoniale poate fi formulată și după închiderea procedurii insolvenței este acela că, în baza art.138 alin. 6 din legea nr.85/2006, practicianul în insolvență poate declara recurs împotriva sentinței prin care s-a respins cererea de atragere a răspunderii, calitate procesuală pe care o are numai lichidatorul.

Apelanta a mai susținut că hotărârea este netemeinică și prin prisma dispozițiilor art.139 din legea nr.85/2006, potrivit cărora acțiunea prevăzută de art.138 se prescrie în termen de 3 ani, prescripție care începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii. Având în vedere că, în speța de față, niciunul din termenele stabilite de legiuitor nu s-a împlinit, apelanta a apreciat că soluția de respingere a cererii introductive, ca inadmisibilă, este lipsită de fundament legal.

2.2. Deși legal citat, intimatul-pârât S______ V_____ nu a depus întâmpinare.

3. Considerentele instanței de apel care au fundamentat soluția dată în cauză

Analizând apelul în raport de actele și lucrările dosarului, de criticile formulate și cu observarea prevederilor art.476 N.C.proc.civ., Curtea constată următoarele:

Prima instanță a respins acțiunea formulată de apelanta- reclamantă împotriva fostului administrator al debitoarei ___________________ SRL în temeiul dispozițiilor art.138 alin. 1 lit. c) și d) din legea nr. 85/2006, ca inadmisibilă, pentru considerentul esențial că ea a fost promovată după data închiderii procedurii insolvenței societății debitoare.

Apreciază Curtea că nu este întemeiată critica apelantei, potrivit căreia instanța de prim grad de jurisdicție a interpretat greșit dispozițiile aplicabile în cauză.

Astfel, în primul rând, se observă că, prin sentința civilă nr. 2425/04.03.2014, hotărâre executorie la data pronunțării, în temeiul art. 12 alin.1 din legea nr.85/2006, Tribunalul București-Secția a VII-a civilă, în baza prevederilor art.131 din legea nr.85/2006, a dispus închiderea procedurii insolvenței față de debitoarea ___________________ SRL și că, la data (poștei) de 30.06.2014 (f.6-dosar tribunal), creditorul Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Sectorului 6 a Finanțelor Publice a formulat, în temeiul art.138 lit.c) și d) din Legea nr.85/2006, cererea pendinte, vizând atragerea răspunderii personale patrimoniale împotriva pârâtului S______ V_____, în calitatea sa de administrator al debitoarei ___________________ SRL.

În al doilea rând, evidențiază Curtea, în acord cu cele reținute de prima instanță, că acțiunea în răspundere civilă personală patrimonială reglementată de prevederile art. 138 din legea nr. 85/2006 nu poate fi separată sau izolată de procedura insolvenței pentru a fi exercitată ulterior, iar această concluzie reiese din textul art. 140 și art.141 din lege.

Aceasta întrucât, după închiderea procedurii insolvenței, lichidatorul judiciar este descărcat de orice obligații și îndatoriri cu privire la procedură.

Așa fiind, pentru îndeplinirea scopului procedurii insolvenței - maximizarea averii debitorului în vederea acoperirii creanțelor înscrise la masa credală -, acțiunea de atragere a răspunderii personale patrimoniale nu poate fi exercitată după momentul închiderii procedurii.

Dispoziția cuprinsă în art.142 alin.2 din legea nr. 85/2006 privește doar modalitatea în care urmează a se efectua executarea hotărârilor judecătorești pronunțate asupra cererilor de angajare a răspunderii administratorilor debitoarei și nu poate primi sensul pretins de apelantă conform căreia acțiunea prevăzută de art.138 poate fi promovată și ulterior închiderii procedurii insolvenței.

În ceea ce privește critica referitoare la respectarea termenului de prescripție în care poate fi formulată acțiunea prevăzută de art.138 din legea nr.85/2006, reține Curtea, pe de o parte, că nu s-a susținut și nici instanța de prim grad de jurisdicție nu a arătat că ar exista vreo încălcare a termenului de prescripție în speță și, pe de altă parte, că exercitarea acțiunii prevăzute de art.138 din lege în cadrul termenului de prescripție prevăzut de art.139 nu este un argument pertinent pentru a promova acțiunea în afara procedurii insolvenței, respectiv după ce s-a închis procedura.

Aceasta întrucât este vorba despre două lucruri distincte, în sensul că legiuitorul a prevăzut o anumită reglementare specială pentru curgerea termenului de prescripție și, în același timp, a stabilit că acțiunea nu poate fi formulată după data închiderii procedurii insolvenței.

4. Soluția instanței de apel și temeiul legal al acesteia

Prin urmare, pentru considerentele expuse mai sus, Curtea constată că judecătorul-sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, a cărei confirmare se impune, motiv pentru care, cu observarea prevederilor art.480 alin.1 N.C.proc.civ., va respinge apelul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge ca nefondat, apelul declarat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTOR 6 A FINANȚELOR PUBLICE cu sediul în București, _____________________, sector 2, împotriva sentinței civile nr.5690 din 16 iunie 2015, pronunțate de Tribunalul București – Secția a VII a Civilă, în dosarul nr.7639/3/ 2013/a1, în contradictoriu cu intimatul S______ V_____ cu domiciliul în Teheran, ________________, _______________ domiciliul în București, ___________________, _______________, sector 2 și domiciliul ales la Cabinet AV. B_____ B_____ C_________ - Călărași, _____________________, _________________, _____________________.

Definitivă.

Pronunțată în ședința publică, astăzi, 20.11.2015.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR,

C_____ F_____ P____ D____ M_____

GREFIER,

A________ G_______ S____

Red.Jud.P.C.F.

Nr.ex.: 6/27.11.2015

Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Președinte-Judecător-sindic: G______ L____ D______