R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

(Număr în format vechi 1332/2014)

DECIZIA CIVILĂ NR.1648/R/2014

Ședința publică de la 22 septembrie 2014

Curtea constituită din:

PREȘEDINTE: M____ C_______ S______

JUDECĂTOR: S_____ G_______ N_____

JUDECĂTOR: F____ L_____ ȘALAR

GREFIER: V______ G___

Pe rol se află soluționarea recursului formulat de recurenta-creditoare D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI împotriva Sentinței civile nr.361 din 01.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații –pârâți C______ M_______ și R___ G______.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea constată că recurenta-creditoare a solicitat judecarea cauzei în lipsă raportat la dispozițiile art.242 alin.2 Cod procedură civilă, astfel că reține recursul spre soluționare.

C U R T E A,

Asupra recursului de față, deliberând reține următoarele:

Prin cererea, înregistrată sub nr. XXXXXXXXXX12 pe rolul Tribunalului București reclamanta Administrația Finanțelor Publice Iași a solicitat deschiderea procedurii generale a insolvenței împotriva debitoarei ____________________________ SRL pentru o creanță în cuantum de 54 685 lei neachitată în termen legal din lipsa lichidităților.

Prin sentința civilă nr. 1304 din12.02.2013 Tribunalul București a admis cererea AFP Iași, a dispus în temeiul art. 33 alin. 6 din lege deschiderea procedurii, a ridicat dreptul de administrare și a desemnat administrator judiciar.

Prin sentința civilă nr. 1304 din 12.02.2013 Tribunalul București a dispus trecerea la procedura falimentului.

Prin sentința civilă nr. 631/21.01.2014 Tribunalul București a dispus în temeiul art. 131 din lege închiderea procedurii și radierea societății; în temeiul art. 135 din lege a dispus notificarea sentinței în vederea menționării; a dispus plata către lichidatorul judiciar a onorariului și a cheltuielilor de procedură.

Prin cererea, înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX pe rolul Tribunalului București reclamanta creditoare Direcția Generală a Finanțelor Publice Iași Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților C______ M_______ și R___ G______ în calitate de administratori statutari ai societății debitoare, în temeiul art. 138 alin. 1 lit. a, c și d din lege.

Raportat la dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din lege s-a susținut că debitoarea a desfășurat o activitate comercială generatoare de venit , din cuprinsul situațiilor financiare rezultând că în patrimoniul societății se regăseau bunuri a căror valorificare ar fi asigurat achitarea integrală a datoriilor bugetare, bunuri care nu au fost puse la dispoziția lichidatorului judiciar nici în cursul procedurii .

S-a susținut că,astfel, pârâții se fac vinovați de management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal, fapt ce a generat starea de insolvență.

Cu privire la incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c din lege s-a susținut că pârâților le revenea obligația de a sesiza tribunalul cu cerere de deschidere a procedurii în temeiul art. 27 din lege , în termen de 30 de zile de la data apariției stării de insolvență, prin neintroducerea cererii acceptând tacit creșterea obligațiilor debitoarei la bugetul de stat, împovărând situația precară a societății prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente.

Referitor la incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din lege s-a susținut că societatea nu a mai depus declarații privind obligațiile de plată la bugetul de stat și deconturile de TVA din luna mai 2010 , ultimul bilanț predat organelor fiscale fiind înregistrat la 31.12.2009, în condițiile deschiderii procedurii insolvenței la 25.09.2012.

S-a susținut că și în situația în care neîntocmirea contabilității nu constituie în sine o faptă generatoare de prejudicii, omisiunea informării organelor fiscale asupra activității derulate de societate denotă intenția părților de a păstra clandestinitate atât asupra operațiunilor derulate de societate , cât și asupra veniturilor obținute, implicit a sustragerii acestora de la controlul fiscal.

Prin sentința civilă nr.3611/01.04.2014 Tribunalul București a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale.

Pentru a hotărî astfel instanța a apreciat cu privire la incidența dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din lege că reclamanta nu a probat care sunt bunurile sau /și creditele folosite de pârâți pentru a putea determina destinația acestora ; a apreciat instanța că legiuitorul nu a instituit prin art. 138 din lege o prezumție legală de vinovăție și răspundere ci a prevăzut doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, în condițiile administrării de dovezi pertinente.

Referitor la aplicarea art. 138 alin. 1 lit. c din lege, instanța a reținut că imposibilitatea de a face față plăților nu este, în sine un fapt imputabil administratorului, atâta timp cât acestea se pot datora unor cauze obiective, independente de voința administratorului.

Întrucât nu a fost indicată, în concret nici o acțiune sau faptă care să conducă la concluzia că pârâtul a dispus , în interes personal, continuarea unei activități care ducea , în mod vădit la insolvență, iar faptul continuării activității nedublat de intenția ilicită a interesului personal nu se circumscrie textului de lege, instanța a înlăturat si acest motiv.

Cu privire la aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din lege s-a reținut că nedepunerea documentelor prevăzute de art. 28 din lege , nu este asimilat neîndeplinirii obligației de întocmire a contabilității conform legii.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs reclamanta creditoare pentru motive de nelegalitate circumscrise dispozițiilor art.304 pct. 9 c.pr.civ. 304. ¹ c.pr.civ.

S-a susținut că nelegalitatea hotărâri atacate rezidă în faptul că existența datoriilor fiscale în sarcina societății debitoare probează faptul desfășurării unei activități comerciale generatoare de venit, conform declarațiilor depuse la organul fiscal, în raport cu care debitele au fost calculate ; administratorii societății se fac vinovați de practicarea unui management neperformant.

Au fost reluate susținerile referitoare la posibilitățile financiare ale debitoarei care nu a procedat la transformarea în lichidități a activelor imobilizate în vederea achitării creanțelor bugetare; faptul că potrivit raportărilor contabile depuse de către debitoare,în patrimoniul societății au existat active ce nu au putut fi valorificate în cursul procedurii de către lichidatorul judiciar; pârâții nu au fost interesați în recuperarea în timp util a creanțelor societății; societatea nu a mai depus situațiile financiare cu doi ani înainte de declanșarea insolvenței.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea apreciază recursul nefondat pentru următoarele considerente:

Referitor la aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. a din lege potrivit cărora sunt ținuți a răspunde membrii organelor de conducere ale societății debitore , în măsura în care au cauzat insolvența folosind creditele sau bunurile societății în interes propriu sau al altei persoane, constată că într-adevăr din probatoriul administrat nu a rezultat săvârșirea faptei în modalitatea prevăzute de lege.

Din evidențele creditoarei a rezultat că ultimele situații financiare au fost publicate la 31.12.2009, în condițiile declanșării procedurii la 25.09.2012, în raportul privind cauzele și persoanele vinovate de producerea insolvenței nefiind analizate aceste ultime înregistrări contabile pentru a putea evidenția eventualele sustrageri sau deturnări de fonduri cu consecința insolvenței.

Reține de asemenea că reclamanta creditoare nu a contestat raportul de activitate întocmit conform art. 59 din lege, astfel că susținerile sale referitor la existența unor bunuri a căror valorificare ar fi acoperit pasivul societății atât înainte de declanșarea procedurii cât și ulterior declanșării acesteia sunt fără suport probator.

Reține și faptul că acoperirea creanțelor prin valorificare de active anterior declanșării procedurii se subsumează managementului societății desfășurat în limite legale care excede cenzurii.

Modalitatea în care administratorii societății înțeleg să gestioneze patrimoniul nu se circumscrie dispozițiilor art. 138 alin. 1 decât în măsura în care bunurile sau creditele sunt deturnate în folosul propriu, cu consecința cauzării insolvenței, aspect de asemenea nedovedit în cauză.

Prin urmare, în mod corect prima instanță a apreciat că nu sunt incidente dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. a din lege nefiind dovedită săvârșirea faptei în forma sancționată de legiuitor.

Cu privire la aplicarea art. 138 alin. 1 lit. c din lege, prin care este sancționată fapta continuării activității, în interes personal, în condițiile în care acesta ducea evident la încetarea de plăți constată pe de o parte că din probatoriul administrat nu s-a probat momentul încetării plăților pentru ca prin raportare să poată fi verificată incidența dispozițiilor art. 27 din lege, acesta cu atât mai mult cu cât însăși reclamanta susține că debitoarea dispunea la data scadențelor debitelor de lichidități îndestulătoare.

Reaua voință sau managementul defectuos, constând în neplata datoriilor bugetare,în condițiile în care societatea dispune de fondurile necesare nu este sancționat conform art.138 din lege, ci în conformitate cu dispozițiile legilor speciale, prin art. 138 Legea nr.85/2006 legiuitorul, așa cum am mai consemnat sancționând faptele limitativ prevăzute, săvârșite cu vinovăție, de natură a genera insolvența.

De altfel, interpretarea coroborată a dispozițiilor susmenționate rezultă că debitoarei îi este permisă continuarea activității și în situația în care insolvența este iminentă, în condițiile practicării unei strategii manageriale viabile, a unei administrări eficiente cu perspective de redresare a societății, prevalând soluția salvării debitorului insolvent.

Prin art. 138 alin. 1 lit. c din lege, nu se sancționează decizia continuării unei activități în condițiile în care insolvența este iminentă, ci reaua credință a persoanelor aflate la conducerea societății, continuarea unei activități comerciale ineficiente, exclusiv în interes personal cu consecința prejudicierii creditorilor societății.

Așa cum corect s-a reținut în primă instanță, reclamanta nu a probat întrunirea elementelor constitutive ale faptei în condițiile legii.

Va înlătura și susținerile referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. d din lege constatând că din probatoriul administrat a rezultat doar neîndeplinirea obligației de înregistrare la organele fiscale a evidențelor contabile, în cei trei ani anterior deschiderii procedurii insolvenței precum și nedepunerea actelor prevăzute de art. 28 din lege. Însă creditoarea reclamantă nu a administrat probe în dovedirea legăturii de cauzalitate dintre activitatea culpabilă a administratorului, care nu a procedat la întocmirea unei contabilități în conformitate cu legea și starea de insolvență a societății.

Nerespectarea obligației de înregistrare a declarațiilor fiscale la organele fiscale este sancționată conform dispozițiilor speciale prevăzute de codul de procedură fiscală, iar neîndeplinirea obligației de depunere a documentelor contabile conform art. 28 din lege este sancționată conform art. 147 din lege.

Astfel, nu s-a dovedit că administratorul prin fapta sa culpabilă a cauzat starea de insolvență, aspect de altfel relevat de către lichidatorul judiciar în rapoartele de activitate întocmite.

În consecință, apreciem că în mod corect instanța de fond a reținut ca nefiind întrunite condițiile răspunderii civile speciale prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. a, lit. c, și lit. d , văzând dispozițiile art. 304 pct. 9 c.pr.civ. și ale art. 312 alin. 1 c.pr.civ. va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge recursul formulat de recurenta-creditoare D_______ G_______ REGIONALA A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI IAȘI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI împotriva Sentinței civile nr.361 din 01.04.2014 pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații–pârâți C______ M_______ și R___ G______, ca nefondat.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 22 septembrie 2014.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

M. C. S______ S.G. N_____ F. L. ȘALAR

GREFIER,

V. G___

Red.Jud.S.M.C./16.10.2014

Nr.ex.: 2

Fond: Tribunalul București

Președinte: Ghindăr L.D.