R O M Â N I A

Dosar nr.XXXXXXXXXXXXXXX

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI – SECȚIA A VI-A CIVILĂ

Decizia civilă nr. 820

Ședința publică de la 19 Mai 2015

Curtea constituită din:

PREȘEDINTELILIANA C_______

JUDECĂTORMIHAELA I____ B____-P________

GREFIERFLORENTINA D______

Pe rol fiind soluționarea apelului formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE, împotriva sentinței civile nr.9302 din 05.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul C____ D______ I____.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefierul de ședință, care învederează că, prin Serviciul Registratură, la data de 06.04.2015, apelanta a depus la dosar cerere de repunere pe rol a cauzei.

Curtea, în temeiul dispozițiilor art. 242 alin. 2 din Noul Cod de procedură civilă, repune cauza pe rol și având în vedere că apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE, a solicitat prin cererea de apel judecarea cauzei în lipsa sa, conform art. 411 alin.2 N.C.P.C., constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.

C U R T E A

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului București sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX, creditorul DGFP BUCURESTI in reprezentarea A.F.P. SECTOR 5 a solicitat, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin.1 lit. d din Legea nr.85/2006, obligarea paratului C____ D______ I____ la suportarea pasivului debitorului _______________________ SRL.

Prin sentința civilă nr.9302 din 05.11.2014, Tribunalul București Secția a VII-a Civilă a respins cererea creditorului ca nefondată, reținând, în esență, următoarele:

Creditorul a făcut doar afirmații generice referitoare la nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația ținerii contabilității fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condiției prevăzute la art. 138 lit. d) din lege. Calitatea paratului de administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. d) din lege, pentru a se putea atrage răspunderea sa, în lipsa unor probe certe.

Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art.28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art.35 din lege, ori că nu a depus raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

Simplul fapt că paratul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii sale, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, creditorul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel creditorul Direcția Generală Regionala a Finanțelor Publice București, in reprezentarea Administrației Sectorului 5 a Finanțelor Publice, solicitând admiterea apelului, schimbarea hotărârii atacate in sensul admiterii cererii și obligării paratului la plata datoriilor restante către bugetul general consolidat al debitoarei.

În motivarea apelului, întemeiat pe dispozițiile art. 466 si urm. din Codul de procedura civila, Legii nr. 85/2006 privind procedura insolventei, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu cele ale Legii nr. 31/1990, cu modificările si completările ulterioare, ale Legii nr. 82/1991 si O.G. nr. 92/2003, s-au susținut, în esență, următoarele:

Atât timp cat declarațiile privind obligațiile fiscale nu au fost depuse, conform obligației legale, la organul fiscal teritorial, rezulta ca nu a fost ținuta contabilitatea in conformitate cu legea.

Potrivit raportului asupra cauzelor si împrejurărilor care au dus la apariția stării de insolventa a debitoarei rezulta ca paratul nu a prezentat toate documentele prevăzute de art. 28 din legea insolventei.

Din rapoartele lichidatorului judiciar s-a făcut dovada legăturii de cauzalitate dintre fapta ilicita, culpabila a administratorului, constând in dezinteresul arătat in ceea ce privește funcționarea normala si in condiții de legalitate a societății si prejudiciul cauzat creditorilor prin neplata datoriilor către aceștia.

Administratorul a omis cu buna știința, de îndată ce a observat ca societatea se afla in iminenta stare de plați, sa solicite declanșarea procedurii de reorganizare judiciara a societății.

În cazul răspunderii civile contractuale culpa este prezumata potrivit art. 1082 Cod Civil, iar răspunderea trebuie apreciata in abstracto, cu mai multa rigurozitate, avandu-se in vedere ca s-a acționat in temeiul unui mandat comercial. Acesta este raportul de cauzalitate intre fapta culpabila a administratorului, constând in nerespectarea si neaplicarea legii si prejudiciul adus creditorilor prin ______________________ societății.

Inacțiunea consta in nerespectarea dispozițiilor referitoare la obligația tinerii contabilității, in special, in nerespectarea prevederilor Legii nr. 82/1991, Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale.

Simplul fapt ca pârâtul a dispus in interes personal continuarea unei activități care ducea in mod vădit societatea in încetare de plați este suficient pentru a opera atragerea răspunderii patrimoniale fără a mai fi nevoie de a proba elementele ce compun răspunderea civila obișnuita.

Inacțiunea constând in nerespectarea dispozițiilor legale privind obligația tinerii contabilității este evidenta prin nedepunerea actelor contabile prevăzute la art. 28 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolventei, care echivalează cu o determinare a dispariției lor, conducând la concluzia ca s-a intenționat sa se ascundă modul in care au fost folosite bunurile societății, cat si disponibilitățile bănești ale societății debitoare.

Asupra apelului:

Creditoarea și-a întemeiat cererea pe dispozițiile art. 138 lit. c și d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, susținându-se, în esență, faptul că reprezentantul debitoarei nu a depus documentele prevăzute de art. 28 din Legea insolventei, nu și-a îndeplinit cu regularitate obligațiile declarative privind înregistrarea situațiilor financiare la organul fiscal, manifestând dezinteres în ceea ce privește funcționarea normală și în condiții de legalitate a societății.

Față de aceste susțineri, prin prisma ansamblului criticilor invocate prin cererea de apel, Curtea arată că atragerea răspunderii patrimoniale a membrilor organelor de conducere nu reprezintă o consecință a invocării prevederilor art. 138 din Legea nr. 85/2006. Legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție în sarcina membrilor organelor de conducere, ci a reglementat posibilitatea atragerii răspunderii patrimoniale a acestora, în condițiile în care se administrează dovezi privind săvârșirea faptelor invocate, precum și existența legăturii de cauzalitate între săvârșirea faptelor și insolvența societății.

În cauză nu s-au administrat probe din care să rezulte că neținerea contabilității, în una din cele trei ipoteze prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d din Legea nr. 85/2006, a determinat _________________________________.

Nedepunerea situațiilor financiare și neîndeplinrea obligațiilor declarative, precum și neplata datoriilor față de bugetul statului reprezintă aspecte care pot fi circumscrise managementului defectuos, însă nu pot fi asimilate faptei prevăzute de art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.

În cauză nu s-a probat interesul personal al pârâtului în continuarea activității, nu au fost indicate și probate modalitatea și perioada de timp in care s-a realizat continuarea activității, precum si faptul că insolvența a fost determinată, în tot sau în parte, de fapta ilicită a pârâtului.

Împrejurarea că nu s-a formulat cerere de deschidere a procedurii la momentul apariției stării de insolventa nu poate conduce, prin ea însăși, la angajarea răspunderii patrimoniale, în lipsa administrării unor probe în acest sens, iar exercitarea unui management defectuos nu se poate circumscrie ipotezei reglementate prin dispozițiile art. 138 lit. d din Legea nr. 85/2006.

Derularea unei activități economice este un aspect normal din timpul funcționarii unei societăți comerciale, iar imposibilitatea de a face fata plaților nu este, prin ea însăși, un act imputabil administratorului.

De asemenea, în cauză nu s-a dovedit legătura de cauzalitate între săvârșirea faptelor invocate și insolvența societății.

Nu s-a probat faptul că intimatul, în timpul mandatului de administrator, a săvârșit fapte conexe ori favorizate de neținerea contabilității, care să demonstreze caracterul fraudulos al faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform legislației în materie și intențiile acestuia de a prejudicia pe creditori.

Culpa administratorului nu este prezumată, ci trebuie dovedită de către partea interesată, distinct de dovedirea celorlalte condiții obligatorii cerute pentru antrenarea răspunderii civile delictuale. D___ în raporturile administratorului cu societatea sunt aplicabile reglementările referitoare la mandat, societatea fiind cea care mandatează pe administrator să o reprezinte și să o angajeze în relațiile cu terții, însă această situație nu se regăsește în cauză.

Concluzionând, Curtea constată că judecătorul sindic a pronunțat o hotărâre legală și temeinică, astfel încât, în temeiul dispozițiilor art. 480 din Noul Cod de Procedură Civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței, cu modificările și completările ulterioare, va respinge apelul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de apelanta DIRECȚIA GENERALĂ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI SECTORULUI 5 A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în București, ____________________, sector 2, împotriva sentinței civile nr.9302 din 05.11.2014, pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul C____ D______ I____, domiciliat în București, ___________________, ____________, ___________, sector 4.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19.05.2015.

PREȘEDINTE,JUDECĂTOR,

L______ CrîngașuMihaela I____ B____-P________

GREFIER,

F_________ D______

Red.Jud.L.C.

Fond: Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă

Președinte: Judecator Sindic — M_____ M______