Dosar nr. XXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL BUCUREȘTI
SECȚIA A V-A CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1713
Ședința publică de la 15 Octombrie 2012
Completul compus din:
PREȘEDINTE I_____ P______
Judecător M____-S_______ C_____
Judecător G_______ G______
Grefier C______ R______
**************
Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta B__ C______ SPRL – lichidator judiciar al ________________________ DEVELOPMENT MANAGEMENT SRL, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, _________________________ SRL, _____________________ ROMÂNIA SA și J______ M______ K____, împotriva sentinței civile nr.2863/6.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX.
La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de grefier, care învederează Curții lipsa părților, faptul că intimatul J______ M______ K____ a depus la dosar întâmpinare, precum și faptul că recurenta a solicitat judecarea cauzei în lipsă.
Curtea constatând cauza în stare de judecată, o reține spre soluționare.
C U R T E A,
Prin sentința civilă nr. 2863/06.03.2012 pronunțată de Tribunalul București – Secția a VII-a Civilă, judecătorul sindic a respins ca neîntemeiată cererea formulată de lichidatorul judiciar B__ C______ SPRL, în temeiul dispozițiilor articolului 138 litera „a”, „d” și „e” din Legea nr. 85/2006, împotriva pârâtului Jefrey M______ K____ pentru considerentul că reclamanta nu a făcut dovada existenței faptelor invocate și nici a legăturii de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei.
Împotriva acestei sentințe, lichidatorul judiciar, în termenul legal prevăzut de dispozițiile articolului 8 alineat 2 din Legea nr. 85/2006 a declarat recurs pentru soluționarea căruia la Curtea de Apel București – Secția a V-a Civilă la data de 14.08.2012 a fost înregistrat Dosarul nr. XXXXXXXXX( nr. unic XXXXXXXXXXXX).
Recurenta-lichidator judiciar consideră că sentința atacată este nelegală deoarece judecătorul sindic interpretând greșit dispozițiile articolului 138 din Legea nr. 85/2006, a ajuns la concluzia eronată potrivit căreia în cauză nu s-a făcut dovada existenței faptelor.
Intimatul persoană fizică legal citat a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Recurenta solicită admiterea recursului ( articolul 304 punctul 4 Cod procedură civilă ) modificarea sentinței atacate și admiterea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului.
Nu au fost administrate probe noi în sensul dispozițiilor articolului 305 Cod procedură civilă.
Curtea verificând legalitatea lucrărilor dosarul de fond potrivit criticilor formulate, susținerilor părților și dispozițiilor legale incidente în materie constată că recursul este nefondat pentru următoarele motive:
Potrivit dispozițiilor articolului 138 alineat 1 din Legea nr. 85/2006 pentru angajarea răspunderii patrimoniale pentru săvârșirea vreuneia dintre faptele prevăzute la litera a-g nu este suficientă identificarea administratorului societății debitoare ci este nevoie și de administrarea unor probe concludente și pertinente din care să rezulte legătura de cauzalitate dintre pretinsa faptă și starea de insolvență a societății, precum și vinovăția persoanei respective.
În acest context, Curtea consideră întemeiată soluția instanței de fond care constatând că reclamanta nu a administrat probe din care să rezulte fără putință de tăgadă că datorită faptului că intimatul ar fi folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau al unei alte persoane sau că ar fi deturnat sau ascuns o parte din activul persoanei juridice, societatea debitoare ar fi intrat în stare de insolvență, a respins ca neîntemeiată cererea de atragere a răspunderii patrimoniale întemeiată pe dispozițiile articolului 138 lit. a și e din Legea nr. 85/2006.
Simplul fapt că intimatul pârât nu a recuperat anumite sume de bani nu este în măsură să conducă automat la concluzia că acestea au fost folosite în interesul său personal sau al altor persoane, în lipsa dovedirii vinovăției intimatului, atâta vreme cât dispozițiile Legii nr. 85/2006 nu instituie o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina administratorului, ci prevede doar posibilitatea atragerii unei astfel de răspunderi dovedită.
Cum în cauza de față recurenta nu a făcut dovada vinovăției intimatului pârât în apariția stării de insolvență a societății debitoare și nici a raportului de cauzalitate dintre pretinsele fapte și menționata stare de insolvență, Curtea va respinge ca nefondată cererea lichidatorului judiciar de atragere a răspunderii patrimoniale a intimatului în temeiul dispozițiilor articolului 138 lit. „a” din Legea nr. 85/2006.
Aceeași concluzie se impune și cu privire la cererea întemeiată pe dispozițiile articolului 138 litera „e” din Legea nr. 85/2006, considerând că respectivul text de lege devine incident numai în ipoteza în care ar fi existat dovezi din care să rezulte că insolvența debitoarei a fost determinată de deturnarea sau ascunderea unei părți din activul persoanei juridice sau de mărirea în mod fictiv a pasivului acesteia.
În lipsa unor astfel de dovezi din care să rezulte faptul că intimatul pârât a schimbat destinația unor bunuri care aparținuseră persoanei juridice, sau că acesta a ascuns o parte din pasivul debitoarei, sau a dosit bunuri sau drepturi patrimoniale ale societății, Curtea va respinge ca nefondată cererea recurentei întemeiată pe dispozițiile articolului 138 lit. „e” din Legea nr. 85/2006.
Referitor la incidența dispozițiilor articolului 138 litera „d” din Legea nr. 85/2006 Curtea va respinge și această solicitare ca nefondată, considerând că atragerea răspunderii patrimoniale a intimatului pârât în temeiul acestui text de lege nu poate avea loc în lipsa unor probe din care să rezulte legătura de cauzalitate dintre neținerea contabilității în conformitate cu legea și starea de insolvență a debitoarei, simpla invocare a prevederilor articolului 138 nefiind suficientă pentru dispunerea unei astfel de sancțiuni.
Cum, pentru atragerea incidenței dispozițiilor articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 nu este suficientă neținerea contabilității în conformitate cu legea ci mai trebuie dovedit și faptul că prin această omisiune s-a produs starea de insolvență a debitoarei, în practica judiciară s-a reținut în mod constant că asemenea nereguli nu pot angaja răspunderea administratorului în lipsa unor probe certe și concludente din care să rezulte că omisiunea nedepunerii bilanțurilor sau a documentelor fiscale la organele financiare, ar fi determinat starea de insolvență a debitoarei.
Simpla susținere a recurentei, în sensul că intimatul-pârât ar fi săvârșit o astfel de faptă prin pierderile înregistrate de societate datorită unui management defectuos și dezinteresat, nu este deci în măsură să atragă incidența dispozițiilor articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 în lipsa unor probe din care să rezulte îndeplinirea condițiilor prevăzute de acest text de lege.
În consecință, pentru toate aspectele menționate, Curtea în temeiul dispozițiilor articolului 312 alineat 1 Cod procedură civilă raportat la articolul 304 punctul 9 Cod procedură civilă, va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurenta B__ C______ SPRL – lichidator judiciar al ________________________ DEVELOPMENT MANAGEMENT SRL, în contradictoriu cu intimatele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE SECTOR 1, _________________________ SRL, _____________________ ROMÂNIA SA și J______ M______ K____, împotriva sentinței civile nr.2863/6.03.2012, pronunțată de Tribunalul București - Secția a VII-a Civilă, în dosarul nr.XXXXXXXXXXXX, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 15 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
I_____ P______ M____-S_______ G_______ G______
C_____
GREFIER
C______ R______
Red. 22.10.2012 Jud. I.P.
Tehnored. M.D.
2 ex. /
………………………………………………….
Tribunalul București Secția a VII-a Civilă
Judecător : I__ S______