Acesta nu este document finalizat

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL IAȘI, Județul IAȘI

SECȚIA II CIVILĂ-F_______

Ședința publică din 28 Octombrie 2015

Instanța constituita din

PREȘEDINTE - C_____ - B_____ M______

GREFIER – I____ M_____

SENTINȚA CIVILĂ Nr. 1649/2015

Pe rol fiind solutionarea cererii formulate de către reclamanta D.G.R.F.P. IAȘI – ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI în contradictoriu cu pârâtul F______ M___ J___, având ca obiect angajarea raspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

Dezbaterile pe fondul cererii au avut loc in sedinta publica din data de 21.10.2015 concluziile partilor fiind consemnate in incheierea de ședinta din acea data, cand instanta din lipsa de timp pentru a delibera si in temeiul disp. art. 396 alin. 1 din Codul de Procedură Civilă a amânat pronuntarea

T R I B U N A L U L

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 05.11.2014 reclamanta D____ Iasi - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași a solicitat atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului Franache M___ J___, domiciliat în Franța, loc. Dourdan, Rue Aramis _________________. 8, în sensul de a fi obligat la plata pasivului neacoperit al debitoarei Depotec S.R.L. IAȘI, cu sediul în Iași, _____________________, ________________, înmatriculată la ORC sub nr. J22/1460/13.06.2006, CUI xxxxxxxx.

În fapt, reclamanta a arătat că prin sentința civilă nr. 331/S/19.02.2014 a Tribunalului Iași s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței și ______________________ debitoarei Depotec S.R.L. IAȘI, cu sediul în Iași, _____________________, ________________, înmatriculată la ORC sub nr. J22/1460/13.06.2006, CUI xxxxxxxx, procedură în cadrul căreia s-a înscris la masa credala cu suma de 279 855 lei, creanță care a rezultat din activitatea debitoarei sub directa administrare a reprezentanților săi legali .

Pârâtul a avut calitatea de administrator al debitoarei în perioada creării debitelor și este ținută direct răspunzător de îndeplinirea obligațiilor pe care legea sau actul constitutiv le impun în sarcina societății, conform art. 73 din Legea 31/1990.

În ceea ce privește vinovăția, consideră reclamanta că răspunderea operează și pentru cea mai ușoară culpă. Culpa administratorului constă în aceea că, la momentul în care debitoarea a ajuns în imposibilitatea de a-și mai achita datoriile, nu a suspendat activitatea și nu a anunțat creditorii despre aceasta, contribuind astfel la cumularea de noi datorii.

Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovat de fapta reglementată de art. 138 lit a, datorită faptului că din analiza realizată de personalul de specialitate din cadrul AFP asupra dosarului fiscal, s-a constatat că ultimele raportări au fost depuse pentru data de 31.2.2012, că în anul 2010 societatea deținea stocuri de 550 857 lei si creanțe de recuperat de 96 968 lei, iar la 31.12.2012 erau evidențiate în patrimoniul debitoarei creanțe de 3800 lei și stocuri de 157 lei, dar nici unul dintre aceste bunuri nu au fost predate spre valorificare în procedura insolvenței.

Susține că debitoarea a avut capacitatea de plată a datoriilor sale, deoarece in anii analizati existau active care putea fi valorificate în acest scop.

Consideră reclamanta că pârâtul se face vinovată si de fapta reglementată de art. 138 lit c.

Astfel, prin nedepunerea cererii de intrare în insolvență, în termenul de 30 de zile, administratorul a acceptat tacit creșterea obligațiilor debitoarei către bugetul consolidat al statului și indirect a dispus în interes personal continuarea activității debitoarei, împovărând situația precară a acesteia prin adăugarea de accesorii la debitele deja existente. Administratorul a dat dovadă de un management neperformant și de utilizarea resurselor societății în interes personal.

De asemenea, mai arată reclamanta că societatea nu s-a mai preocupat de ținerea contabilității, obligația fiind a pârâtului în calitate de administrator statutar.

Susține reclamanta că pârâtul este vinovat și de săvârșirea faptei de la art. 138 lit d, deoarece obligația ținerii contabilității îi revenea conform art. 10 din Legea 82/1991.

Omisiunea informării organelor fiscale denotă intenția pârâtului de a păstra în clandestinitate operațiunile derulate și veniturile încasate, existând prezumția desfășurării activității în interes personal(138 lit a și c).

În drept, se invocă art. 138 lit a, c și d.

Cererea este scutită de plata taxelor de timbru, potrivit dispozițiilor art. 30 din OUG 870/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Pârâtul, legal citat, nu a depus întâmpinare.

Analizând actele și lucrările dosarului, instanța reține cele ce urmează:

Prin sentința civilă nr. 331/S/19.02.2014 a Tribunalului Iași s-a dispus deschiderea procedurii simplificate a insolvenței și ______________________ debitoarei Depotec S.R.L. IAȘI, cu sediul în Iași, _____________________, ________________, înmatriculată la ORC sub nr. J22/1460/13.06.2006, CUI xxxxxxxx.

Conform relațiilor furnizate de Oficiul Registrului Comerțului, pârâta figurează ca și administrator statutar al debitoarei.

Din raportul cauzelor întocmit de lichidatorul judiciar, rezultă că starea de insolvență se datorează unor cauze obiective și majoritatea externe societății. Apreciază lichidatorul judiciar că în cauză nu ar exista premisele aplicării art. 138.

În drept, pentru a fi atrasă răspunderea personală a administratorului unei societăți în baza dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006 cu modificările ulterioare, este necesar ca partea interesată să facă dovada îndeplinirii condițiilor art. 998 Cod Civil, respectiv a existentei unui prejudiciu, a unei fapte ilicite, existentei unui raport de cauzalitate între fapta ilicita și prejudiciu și a vinovatei celui care a cauzat prejudiciul respectiv. Caracterul special al reglementarii invocate in cauza constă in aceea ca aprecierea culpei persoanei chemata sa răspundă este făcută in concreto, cerându-se o cauzalitate specifica intre fapta si prejudiciu, respectiv faptele enumerate, in măsura in care au fost săvârșite culpabil si au cauzat un prejudiciu, sa fi fost in măsura sa contribuie la ajungerea societății debitoare in insolvența.

Răspunderea instituită prin textul art. 138 alin. 1 lit. a-g din Legea nr. 85/2006 nu este o răspundere contractuală, pe temeiul contractului de mandat al administratorilor sociali, așa cum eronat susține reclamanta, ci o răspundere delictuală specială, de sine stătătoare, cu reguli proprii, derogatorii de la dreptul comun specifice, pe baza unei reglementări proprii, ea derivând nu din neîndeplinirea sau îndeplinirea necorespunzătoare a mandatului dat organului de conducere de către societate, ci din săvârșirea faptelor mai sus enumerate care nu au nici o legătură cu mandatul primit.

Textul de lege menționat cu privire la răspunderea membrilor organului de conducere nu instituie o răspundere obiectivă pentru prejudiciul reprezentând totalul creanțelor creditorilor participanți la procedura insolvenței, ci o răspundere în care faptele imputate trebuie dovedite, atât în fapt, cât și în drept, sub aspectul condițiilor generale ale răspunderii civile delictuale reglementate de dispozițiile art. 998-999 Cod civil, cât și sub aspectul condițiilor speciale prevăzute în textul legii pentru fiecare dintre faptele enumerate, condițiile generale ale răspunderii civile delictuale urmând a dobândi particularități specifice în funcție de cazul reglementat în textul legii.

Nu există instituită prin lege o „prezumție legală de vinovăție și răspundere” în sarcina administratorului societății debitoare.

Analizând condițiile răspunderii delictuale speciale, se reține:

Reclamanta, prin cererea sa, impută pârâtului săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 lit a, c și d din Legea insolvenței, respectiv:

• 138 lit. a: a folosit bunurile și creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în cel al unei alte persoane
• 138 lit.c: a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetarea de plăți
• 138 lit. d: a ținut o contabilitate fictivă, a făcut să dispară unele documente contabile sau nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

In speta una dintre faptele imputate pârâtei este cea prevazuta de dispozitiile art 138 lit a din LPI, potrivit cărora antrenarea raspunderii civile delictuale a unei persoane presupune întrunirea a doua conditii: folosirea bunurilor sau creditului unei persoane juridice si crearea unui profit în folosul administratorului sau al unei alte persoane.

Sub acest aspect judecătorul sindic retine faptul că, situația de fapt invocată ca temei al acestei răspunderi de către reclamantă, constând în reducerea elementelor de activ din patrimoniul debitoarei în anii anterior ultimei raportări contabile, reducere care nu ar fi coroborată cu stingerea datoriilor debitoarei, nu poate constitui temei pentru o atare formă de răspundere.

Astfel, din împrejurarea că elementele de activ din patrimoniul debitoarei au scăzut de-al lungul timpului, nu se poate naște concluzia că acestea au fost folosite în interes propriu de către pârât. O atare împrejurare trebuia dovedită în concret de către reclamantă, răspunderea pârâtului neputând fi întemeiată pe simple prezumții.

Mai mult se observă că valoarea datoriilor debitoarei a scăzut de la 408 839 lei ( la sfârsitul anului 2010) la 86 703 lei , la sfârșitul anului 2012..

Referitor la celelalte fapte imputate paratului de care reclamant, respectiv cea prev de art 138 al 1 lit c și d LPI, constand in nesesizarea instantei pentru declanșarea procedurii de insolvență și nepredarea documentelor contabile si in nedepunerea lor la organele abilitate, judecatorul sindic retine ca acestea nu sunt întemeiate.

Nesesizarea instanței pentru ______________________________ art. 27 este susceptibilă de aplicarea unei sancțiuni penale, fiind infracțiunea de bancrută reglementată de art. 143 din Legea insolvenței, dar nu reprezintă element al faptei de la art. 138 lit c sau a.

În plus, se cere ca fapta săvârșită să producă starea de insolvență, or nedeclararea acestei stări este ulterioară apariției ei.

Nu s-a probat de către reclamant că, într-adevăr, pârâtul „a ținut o contabilitate fictivă” sau că „nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea în condițiile în care însuși lichidatorul judiciar susține în raportul cauzal că, în baza actelor contabile analizate, insolvența s-a datorat unor cauze obiective.

Faptul că nu s-ar fi depus indicatorii financiari nu este de natură decât a determina o prezumție simplă de neîndeplinire a unor obligații legale referitoare la obligațiile de îndeplinire a formalităților impuse de legislația specială fiscală, prezumție care prin ea însăși nu este suficientă pentru reținerea săvârșirii faptei prevăzute de dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. d.

H O T Ă R Ă Ș T E

Respinge cererea formulată de reclamanta D____ Iasi - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Iași, cu sediul în Iasi, _______________. 26, privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâtului Franache M___ J___, domiciliat în Franța, loc. Dourdan, Rue Aramis _________________. 8, pentru pasivul neacoperit al debitoarei Depotec S.R.L. IAȘI, cu sediul în Iași, _____________________, ________________, înmatriculată la ORC sub nr. J22/1460/13.06.2006, CUI xxxxxxxx.

Executorie.

Cu apel în 30 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică de la 28 Octombrie 2015.

Judecător Sindic, Grefier,

C_____- B_____ M______ I____ M_____

Red/tehnored.jud.B.C.M/Gref.I.M

4ex/14.01.2016