Cod ECLI ECLI:RO:TBSAR:2016:012.xxxxxx

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXXX

R O M Â N I A

TRIBUNALUL SPECIALIZAT ARGEȘ

,,,

SENTINȚA Nr. 74/F

Ședința publică de la 21 Ianuarie 2016

Completul compus din:

PREȘEDINTE: D______ T____, judecător sindic

Grefier : E____ N_____

Pe rol pronunțarea asupra cauzei formulată de reclamantul Cabinet I_________ de Insolvență M___ M____, cu sediul în Curtea de Argeș, ____________________, județul Argeș, în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. Total Auto Kit 2007 SRL, cu sediul în Câmpulung, ___________________. 224, corp A, județul Argeș, CUI xxxxxxxx, JXXXXXXXXXX, împotriva pârâtului V_____ C_________, domiciliat în Câmpulung ___________________. 224 jud. Argeș, administrator al societății aflată în insolvență, având ca obiect angajarea răspunderii conform art.138 din Legea 85/2006 .

Dezbaterile asupra cauzei au avut loc în ședința publică din data de 14.01.2016, când instanța a rămas în pronunțare asupra cererii de antrenare a răspunderii . Având nevoie de timp pentru deliberare, instanța a amânat pronunțarea la 21.01.2016, încheierea de ședință din 14.01.2016 făcând parte integrantă din prezenta hotărâre.

După deliberare,

JUDECĂTORUL SINDIC :

Asupra cererii de față, constată:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul acestei instanțe la data de 12.03.2015, reclamantul Cabinet I_________ de Insolvență M___ M____ în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. Total Auto Kit 2007 SRL , cu sediul în Câmpulung, ___________________. 224, corp A, județul Argeș, CUI xxxxxxxx, JXXXXXXXXXX, a chemat în judecată pe pârâtul V_____ C_________, domiciliat în Cîmpulung ___________________. 224 jud. Argeș, CNP xxxxxxxxxxxxx, în calitate de asociat și administrator al debitorului falit, pentru a fi obligat, în temeiul art. 24 lit. a și 138 alin.1 lit. d) din Legea nr.85/2006 să suporte masa pasivă a debitorului în sumă de 217.518 lei , parte din suma stabilită prin tabelul de creanțe.

În motivarea cereii s-a arătat că prin sentința nr. 553/F/22.04.2013 s-a deschis procedura generală a insolvenței față de debitoare, a fost numit administrator judiciar, provizoriu, CII M___ M____, cu atribuțiile prevăzute de art.20 din lege , ulterior, prin sentința nr. 840/F/17.06.2013 s-a dispus _______________________ procedură simplificată a debitoarei și a fost confirmat lichidatorul judiciar .

Conform raportului, întocmit în temeiul art.59 din Legea nr.85/2006, astfel cum a fost completat, pârâtul, în calitate de administrator al debitorului, se face vinovat de ________________________ debitorului, întrucât nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Cererea a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 138 alin.1 lit d din Legea nr. 85/2006.

Raportul inițial , nr. 226/06.06.2013, depus la filele 55 și urm . dosar, evidențiază faptul că societatea a desfășurat „comerț cu piese și accesorii pentru autovehicule” fiind înființată în anul 2007 de doi asociați, V_____ C_________ și V_____ M____ C_____ (soți), fiind administrată în fapt de pârâtul V_____ C_________ .

Activitatea a fost profitabilă până în anul 2012, când profitul s-a redus cu 68% față de anul precedent, situație în care agentul economic nu a mai avut posibilitatea achitării datoriilor. Potrivit actelor contabile, debitorul deținea mărfuri în valoare de 727.714 lei și creanțe de recuperat în sumă de 624.411 lei.

Prin raportul completator , nr. 139/09.03.2015, lichidatorul judiciar a precizat că, pe baza documentelor puse la dispoziție de administratorul pârât, nu s-au putut identifica acei clienți de la care societatea avea de recuperat creanțe în valoare de 217.518 lei, ( nu s-au prezentat fișe de evidență, facturi întocmite potrivit reglementărilor fiscale, semnate de clienți, pe baza cărora să se efectueze demersurile în vederea recuperării creanțelor ) . Lichidatorul a precizat în raport că „faptul că nu s-a ținut contabilitatea în conformitate cu legea, rezultă și din constatările organelor fiscale, care au efectuat verificări încrucișate la mai multe societăți ...”

Pârâtul , legal citat, a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca neîntemeiată, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legale pentru angajarea răspunderii în condițiile reglementate de art. 138 din legea insolvenței.

S-au solicitat probe cu înscrisuri, interogatorii și expertiză contabilă.

La termenul din data de 10.09.2015, pârâtul a invocat excepția tardivității cererii, susținând că de la deschiderea procedurii insolvenței , până la formularea cererii în temeiul art. 138 din lege, s-a împlinit termenul de prescripție, de 2 ani.

Pronunțându-se asupra excepției, în condițiile reglementate de art. 137 alin.1 Cod procedură civilă aplicabil speței, instanța a respins-o , cu următoarea motivare :

Potrivit art. 139 din legea insolvenței „ Acțiunea prevăzută la art. 138 se prescrie în termen de 3 ani. Prescripția începe să curgă de la data la care a fost cunoscută sau trebuia cunoscută persoana care a cauzat apariția stării de insolvență, dar nu mai târziu de 2 ani de la data pronunțării deschiderii procedurii.”

S-a reținut că prin sentința nr. 553/F/22.04.2013 s-a deschis procedura generală a insolvenței față de debitoare, iar din interpretarea textului art. 139 din lege, rezultă că termenul de prescripție, de trei ani , prevăzut obiectiv de lege , curge de la data identificării persoanei în sarcina căreia se rețin elemente de răspundere , prin raport cauzal .

În speță, raportul cauzal completator, nr. 139, în care au fost reținute elemente care să conducă la formularea acțiunii prevăzută de art. 138 din lege, a fost depus la data de 09.03.2015 , anterior împlinirii datei limită, de 22.04.2015 ( doi ani de la data deschiderii procedurii ) , cererea de chemare în judecată a fost înregistrată la data de 12.03.2015, iar termenul de prescripție a dreptului material la acțiune se împlinește la 22.04.2018.

Termenul de prescripție prevăzut de lege se raportează la data la care lichidatorul judiciar – ca persoană căreia i se recunoaște calitatea procesuală în promovarea acțiunii - a cunoscut persoanele vinovate de ajungerea în insolvență iar nu de la data săvârșirii pretinselor fapte.

Examinând probele administrate în cauză, instanța reține în fapt următoarele:

Împotriva debitorului, a fost deschisă procedura generală a insolvenței, și ulterior a fost aprobat raportul administratorului judiciar privind ________________________ procedura simplificată a societății debitoare.

Conform tabelului definitiv de creanțe împotriva debitorului, masa pasivă a acestuia se compune din creanțe în sumă de 753.250,19 lei , iar potrivit raportului cuprinzând cauzele și împrejurările ce au dus la apariția insolvenței, întocmit în condițiile art.59 din lege, astfel cum a fost completat, pârâtul, în calitate de administrator al debitorului, se face vinovat de ________________________ debitorului, întrucât nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea .

La termenul din data de 01.09.2015, instanța a luat act de renunțarea pârâtului la proba solicitată, privind efectuarea unei expertize contabile.

În drept, instanța reține că, natura juridică a răspunderii administratorului este cea a unei răspunderi speciale, care împrumută caracteristicile răspunderii delictuale.

Activitatea de administrare, apreciată dăunătoare, este pentru creditori, un fapt juridic „stricto sensu”, pretins prejudiciabil, în raport de care răspunderea patrimonială presupune identificarea tuturor elementelor răspunderii pentru faptul juridic ilicit cauzator de prejudicii, reglementat de art. 998-999 Cod civil.

Astfel, antrenarea răspunderii administratorilor presupune îndeplinirea următoarelor condiții : prejudiciul creditorilor , fapta să se încadreze în cazurile prevăzute de lege ,raportul de cauzalitate dintre faptă și încetarea plăților , culpa persoanei a cărei răspundere se antrenează sub forma intenției sau a culpei .

Conform art. 138 literele d din legea insolvenței, temei juridic dedus din motivarea în fapt a cererii formulate, „ În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte :

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea; „ (...)

Potrivit art. 138 lit. d din Legea 85/2006 – dispoziții aplicabile în speță, răspunderea administratorilor se poate dispune dacă aceștia au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea. Simplul fapt că administratorul falitului nu a ținut contabilitatea conform legilor contabile, atrage răspunderea acestuia, deoarece nu există posibilitatea de a se analiza activul patrimonial, modul cum a fost gestionat acesta, dacă debitorul a respectat dispozițiile legale privind inventarierea bunurilor .

În dreptul civil operează două reguli principale: prima că răspunderea delictuală operează pentru cea mai ușoară culpă și a doua că indiferent de gravitatea vinovăției obligația de reparare a prejudiciului cauzat este integrală, în sensul că , cuantumul despăgubirii depinde de cantitatea prejudiciului și nu de gravitatea vinovăției.

În cazul de față indiferent de faptul că administratorul falitului a încălcat din culpă sau cu intenție normele de drept care îi impuneau ținerea corectă a contabilității și gestionarea cu atenție a patrimoniului și activității, acesta se face vinovat de încălcarea legii (contabilității în cazul de față) situație care a determinat prejudicierea creditorilor.

În temeiul art. 144 ind.2 alin.2 din Legea nr. 31/1990 R și art. 1 din Legea contabilității, nr. 82/1992, pârâtul, în calitate de administrator de fapt , avea obligația să țină contabilitatea în conformitate cu legea, în sensul prevăzut de OMFP 2861/2009, privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii .

În temeiul actului normativ, administratorul statutar avea obligația inventarierii elementelor de activ și pasiv, cel puțin o dată pe an, cu ocazia încheierii exercițiului financiar.

Creanțele și obligațiile în legătură cu terții nu au fost inventariate, verificate și confirmate pe baza extraselor soldurilor debitoare și creditoare, ale conturilor respective sau pe baza punctajelor reciproce scrise.

Art. 20 din Norma privind organizarea și efectuarea inventarierii elementelor de natura activelor, datoriilor și capitalurilor proprii , aprobată prin OMFP 2861/2009, stabilește că pentru obligații incerte, ori în litigiu se întocmesc liste de inventar distincte /situații analitice, după caz.

În speță, astfel de documente nu au fost prezentate lichidatorului judiciar , în scopul verificării acestora și pentru a fi introduse acțiuni de recuperare a creanțelor înregistrate și readucerea în patrimoniul societății a sumelor înregistrate în ultima evidență contabilă , astfel că evidența contabilă nu a fost condusă conform legii.

Chiar dacă în raportul cauzal s-a apreciat că nu au fost identificate persoane vinovate de insolvența debitorului, completarea depusă la dosar nu vine în contradicție cu prima constatare a lichidatorului, întrucât , în primul raport se rețin creanțe de recuperat, ulterior, înscrisurile pe baza cărora lichidatorul să promoveze cereri de recuperare a creanțelor , nu au mai fost prezentate de administratorul de fapt al societății debitoare.

Din interogatoriul administrat pârâtului rezultă că acesta s-a ocupat de administrarea societății, că în bilanțul din 31.12.2013 au fost reținute creanțe în valoare de cca 200.000 lei, conform actului, că nu a fost operată o evidență analitică pe clienți, iar cu privire la deținerea documentelor necesare formulării cererii de recuperare a datoriilor a precizat că nu poate să răspundă , având contabil autorizat pentru ținerea evidenței contabile.

Faptele reținute în sarcina pârâtului , în raport cu textul de lege de mai sus, se încadrează în prevederile articolului menționat.

În ceea ce privește prejudiciul, în condițiile unei mase pasive, fără posibilitatea acoperirii din activele agentului economic, se apreciază că și acest element trebuie reținut , în limita sumei menționate în bilanțul din 31.12.2013.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE

Admite acțiunea formulată de reclamantul Cabinet I_________ de Insolvență M___ M____, cu sediul în Curtea de Argeș, ____________________, județul Argeș, în calitate de lichidator judiciar al debitorului S.C. Total Auto Kit 2007 SRL, cu sediul în Câmpulung, ___________________. 224, corp A, județul Argeș, CUI xxxxxxxx, JXXXXXXXXXX, împotriva pârâtului V_____ C_________, domiciliat în Câmpulung ___________________. 224 jud. Argeș, administrator al societății aflată în insolvență.

Obligă pârâtul să aducă la masa credală a debitorului suma de 217.518 lei.

Definitivă și executorie.

Cu recurs în termen de 7 zile de la comunicare.

Pronunțată în ședința publică , azi, 21.01.2016 la Tribunalul Specializat Argeș.

	Președinte, D______ T____
	Grefier, E____ N_____

Red./Dact .D.T.

Ex.3/ 29.01.2016

E.N. 21 Ianuarie 2016