R O M Â N I A Operator 2928

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA

SECȚIA a II-a CIVILĂ

Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA NR. 1670/R

Ședința publică din 11.11.2013

PREȘEDINTE : A___ B___

JUDECĂTOR : P______ M___

JUDECĂTOR : R_____ S____

GREFIER : A_______ T_____

S-a luat în pronunțare recursul declarat de pârâtul M_______ M_____ A___ împotriva sentinței civile nr. 1521/04.07.2013 pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu reclamantul intimat C___ DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA T____ – lichidator judiciar al _____________ Timișoara, având ca obiect angajarea răspunderii membrilor organelor de conducere.

Mersul dezbaterilor și susținerile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 04.11.2013 care face parte integrantă din prezenta decizie, când, la solicitarea reprezentantului pârâtului recurent de a i se acorda posibilitatea să depună concluzii scrise, a fost amânată pronunțarea pentru azi, 11.11.2013.

CURTEA

În deliberare constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 1521/04.07.2013 pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX, s-a admis cererea de antrenare a răspunderii patrimoniale formulată de lichidatorul judiciar C___ DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA T____ Timișoara în contradictoriu cu pârâtul M_______ M_____ A___ în calitate de fost administrator al debitoarei _____________ Timișoara, a fost obligat pârâtul să suporte din averea proprie pasivul debitoarei, până la concurența sumei de 5.055.008,03 lei, conform tabelului definitiv actualizat al creanțelor și, în consecință, a fost autorizat fiecare creditor să-și execute silit creanța în baza prezentei sentințe.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, în ce privește excepția inadmisibilității acțiunii invocată de către pârât, aceasta a fost apreciată ca o apărare de fond, fiind neîntemeiată, întrucât nereținerea în cuprinsul raportului prevăzut de art. 59 din Legea 85/2006 a pârâtului ca persoana vinovată de apariția stării de insolvență nu constituie în opinia instanței un fine de neprimire al acțiunii, care poate fi formulată în termenul de prescripție și care poate fi probată și prin alte mijloace de probă.

Pe fond, analizând probele administrate în cauză, instanța de fond a constatat că procedura insolventei s-a deschis împotriva debitoarei prin sentința civilă. nr. 1208/29.07.2011, fiind desemnat în calitate de administrator judiciar C___ DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA T____.

Prin sentința civilă nr. 1974/08.12.2011 s-a dispus trecerea la procedura falimentului. Prin raportul cu cauzele insolventei s-au semnalat trei aspecte pentru care s-au solicitat debitoarei lămuriri, si anume: recuperarea TVA-ului aferent bunului propriu al debitoarei - teren+construcție; vânzarea bunului mobil - autoturism Mitshubishi Outlander și avansul achitat către furnizorul ____________ în baza contractului de antreprenoriat încheiat cu această societate.

Reclamantul lichidator judiciar a susținut prin acțiunea precizată săvârșirea de către pârât a faptelor prevăzute de art. 138 alin 1 lit. d din Legea 85/2006, potrivit cărora în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere și/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

S-a reținut că procedura insolventei s-a deschis la solicitarea debitoarei, pasivul societății totalizând 5.414.431,69 lei.

Din probatoriul administrat instanța a constatat că debitoarea a încheiat două contracte de antreprenoriat cu două societăți diferite pentru executarea lucrărilor la proiectul Locuință colectivă P+E+M și împrejmuire, ____________ și ____________________.

Către ____________ debitoarea a achitat suma de 1.056.369 lei, în schimb această societate nu a justificat cu facturi și deviz de lucrări acest avans. Din contractul încheiat între părți rezultă că scadența a fost stabilită la 04.08.2009, însă debitoarea nu a putut proba cu înscrisuri justificarea avansului achitat către ____________, societate în care administrator este soția pârâtului M______ M_____ A___, după cum rezultă din certificatul constatator aflat la filele 26-27.

Din declarația de creanță formulată de ____________________ lichidatorul judiciar - a constatat că lucrările la proiectul Locuință colectivă P+E+M și împrejmuire au fost efectuate de către această societate, iar nu de către ____________, contractul de antrepriză nr. 15/31.07.2008 a fost încheiat după 4 luni de la încheierea contractului cu ____________, fără a se mai detalia care sunt lucrările ce formează obiectul contractului, nefiind făcută astfel dovada susținerilor din momentul interogatoriului, în sensul că cele două contracte nu au fost încheiate pentru aceleași lucrări și la un preț mult mai mic decât prețul contractului încheiat cu ____________ (880.405 ron, inclusiv TVA, față de 2.739.838 lei).

Prin nejustificarea sumelor achitate ca avans, în cuantum considerabil de către pârâtul M______ M_____ A___ către o societate unde administrator este soția sa, prin devize de lucrări real executate, facturi de achiziție materiale și procese verbale de recepție lucrări, se prezumă că pârâtul a săvârșit fapta prevăzută de art. 138 alin 1 lit. e, respectiv a deturnat o parte din activul debitoarei ori a mărit fictiv pasivul acesteia, dar și pe cea prevăzută de lit. d, ascunzând documentele contabile care ar fi putut proba realitatea lucrărilor achitate sau neținând contabilitatea potrivit legii.

S-a mai reținut că debitoarea a înstrăinat un autoturism către Salajan L______ C_______ la prețul de 21.589,10 lei fără TVA, astfel cum reiese din factura nr. xxxxxxx/02.2009 la o valoare mai mică decât valoarea contabilă rămasă neamortizată, respectiv 53.760,28 lei fără TVA. Deși pârâtul a arătat la interogatoriu că autoturismul a fost vândut la prețul pieței, acesta nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar - documentele contabile pentru formularea acțiunii în anularea acestei înstrăinări, nefiind nici în măsură să dovedească susținerile conform cărora autoturismul ar fi fost vândut la prețul pieței și că e posibil să fie o eroare în contabilitate privind valoarea contabilă.

În lipsa dovezilor contrare, există prezumția că pârâtul a înstrăinat autoturismul la o valoare mult mai mică decât valoarea reală, în perioada de 3 ani anterior deschiderii procedurii, în scopul prejudicierii creditorilor.

S-a mai reținut că pârâtul nu a pus la dispoziția lichidatorului judiciar documentele contabile pentru a fi posibilă rambursarea sumei de 271.995 lei, reprezentând soldul sumei negative a TVA reportată din perioada precedentă pentru care nu s-a solicitat rambursarea.

În raportul de inspecție fiscală nr. F-TM 628//13.12.2012(f 57-73) s-au reținut în sarcina debitoarei obligații suplimentare de plată către bugetul de stat - impozit pe profit cu dobânzi, majorări de întârziere și penalități și TVA cu dobânzi, majorări de întârziere și penalități.

Lichidatorul judiciar arată că debitoarea nu i-a pus la dispoziție toate documentele contabile, ci doar o parte, deși pârâtul s-a obligat să le predea între 02-05 iulie 2012, astfel cum rezultă din declarația acestuia și a soției sale, dată la 14.06.2012.

Ce s-a predat într-adevăr la 17.07.2012 sunt actele menționate în anexa la procesul-verbal încheiat la această dată, însă în raportul de inspecție fiscală finalizat la 13.12.2012 s-a arătat că nu au fost puse la dispoziția organelor fiscale documentele justificative pentru a se dovedi efectuarea operațiunilor sau intrării în gestiune a achizițiilor de bunuri sau servicii, motiv pentru care societatea debitoare a fost și sancționată contravențional.

De asemenea, tot datorită nepredării actelor contabile solicitate, nu s-a putut rambursa suma de 271.995 care ar fi folosit la acoperirea unei părți a datoriilor.

Potrivit art. 10 alin.1 din Legea contabilității nr.82/1991, "Răspunderea pentru organizarea și conducerea contabilității (...) revine administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are obligația gestionării unității respective".

Faptul că administratorul societății debitoare nu a pus la dispoziția administratorului judiciar toate documentele contabile ale societății, deși cunoștea faptul că legea stabilește în sarcina lui această obligație, prezumă că a fost ținută o contabilitate fictivă, administratorul fie făcând să dispară unele documente contabile, fie încălcând prevederile legale privind modalitatea de ținere a contabilității.

Ținerea unei contabilități fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitatea cu legea, pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active, neefectuarea demersurilor de recuperare a creanțelor de încasat sau plata cu întârziere a unor creanțe datorate, iar neprezentarea documentelor contabile nu urmărește decât ascunderea unor date contabile neavantajoase pentru societate, putându-se prezuma că s-a dorit de către pârât acoperirea neregulilor existente în contabilitate, atât cu privire la bunurile societății, cât și cu privire la modul de ținere a contabilității.

Responsabilitatea civilă a administratorilor este o responsabilitate subsidiară dar integrală atât pentru damnum emergens cât șj pentru lucrum cessans. Sfera persoanelor chemate să răspundă patrimonial pentru ajungerea la starea de insolvență este circumscrisă în prezentul caz la administratorul statutar în funcțiune la data încetării de plăți, ce avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul debitoarei precum și activitățile acesteia, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a dus la prejudicierea creditorilor și atragerea răspunderii acestuia.

Încălcarea unei obligații din contractul de mandat conferit administratorului statutar, mandat cuprins în actul constitutiv, atrage în mod indubitabil răspunderea patrimonială a acestuia.

În cazul încălcării obligației de a ține evidența contabilă în conformitate cu legea există o prezumție de culpă, pentru a ascunde deturnarea activelor evidențiate în bilanțul depus la finele anului.

S-a putut concluziona că faptele săvârșite de administrator atât prin omisiune, cât și cu intenție, se circumscriu faptelor prevăzute de art. 138 alin. 1 lit. d) din lege, iar în condițiile în care contabilitatea societății nu a fost ținută în conformitate cu legea, nu au fost întocmite registrele obligatorii cerute de lege: registrul jurnal, registrul inventar și registrul cartea mare, așa cum impune, în mod imperativ, legislația fiscală, este evident că s-a impus atragerea răspunderii patrimoniale a administratorului;

Pârâtul, în calitate de administrator, avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul debitoarei precum și activitățile acesteia, iar încălcarea culpabilă a acestei obligații a condus la prejudicierea creditorilor societății.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M_______ M_____ A___, solicitând în principal casarea sentinței atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar, modificarea sentinței în sensul respingerii cererii de antrenare a răspunderii patrimoniale a pârâtului, fără cheltuieli de judecată.

În motivare, recurentul arată că pentru admiterea acțiunii de angajare a răspunderii patrimoniale pentru o sumă de mai mult de 5 milioane de lei, reclamanta era obligată să își îndeplinească mai temeinic obligația procesuală de arătare a dovezilor pe care se sprijină fiecare capăt de cerere, iar instanța, în baza rolului activ, ar fi trebuit să solicite administrarea și mai multor probe în dovedirea condițiilor pentru angajarea răspunderii patrimoniale a pârâtului recurent.

Astfel, în ceea ce privește recuperarea TVA-ului aferent bunului propriu al debitoarei constituit din teren - construcție situat în localitatea Dumbrăvita, _______________________. 28, jud. T____, Casei de Insolvență Transilvania Filiala T____ i-au fost predate dosarele de la I la VI, anul 2007 - dosarele VII și VIII, anul 2009 dosarele IX și X, anul 2009 - dosarele XI, XII și XIII, conform anexei la procesul verbal de predare primire FN/17.07.2012. Conform mențiunilor din aceeași anexă dosarele predate conțin facturi, chitanțe, registru de casă, registru jurnal, documente bancare, balanțe, toate în original.

În ce privește vânzarea bunului mobil constând în autoturismul Mitsubishi Outlander 2.O., reclamanta în primul rând nu a făcut dovada existenței unor solicitări adresate recurentului pentru predarea documentelor de înstrăinare a bunului respectiv, iar în al doilea rând, dacă această reclamantă ar fi dorit cu adevărat să introducă o acțiune în anularea convenției de înstrăinare pretins frauduloase, atunci chiar și în eventualitatea unei rele-credințe a pârâtului recurent, manifestată printr-un refuz de predare a acestor documente justificative, respectivele documente ar fi putut fi puse la dispoziția reclamantei de către Serviciul de Evidența a Numerelor și Permiselor de Conducere, iar pentru acest motiv nu poate fi reținută culpa acestuia pentru a justifica atitudinea pasivă de care a dat dovadă administratorul judiciar, cu atât mai mult cu cât nimeni nu poate fi obligat a-și dovedi vinovăția, iar pretențiile administratorului judiciar în ceea ce privește reaua sa credință trebuiau susținute prin mijloace de probă adecvate.

Recurentul arată că la data de 30.10.2012 C___ de Insolvență Transilvania Filiala T____ S.P.R.L. a depus la Tribunalul T____ cerere de antrenare a răspunderii sale și obligarea la suportarea integrală a pasivului societății debitoare Varela SRL, în baza art. 138 alin. 1 lit. d și e din Legea 85/2006.

În motivarea cererii sale, petenta a arătat faptul că prin raportul privind cauzele și împrejurările care au dus la insolvența debitoarei s-au semnalat 3 chestiuni pentru care a solicitat lămuriri debitoarei, respectiv: recuperarea TVA-ului aferent bunului propriu al debitoarei, constituit din teren-l-construcție, situat în localitatea Dumbrăvița, _______________________. 28, jud. T____, vânzarea bunului mobil al debitoarei constituit din autoturism marca Mitsubishi Outlander 2,0 sport și avansul achitat către furnizorul _____________ - în faliment, în baza contractului de antreprenoriat încheiat între aceasta și debitoare pentru finalizarea proiectului "Locuință colectivă P+E+M și împrejmuire".

În conformitate cu dispozițiile art. 138, pe care lichidatorul judiciar își întemeiază cererea "(1) În cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de membrii organelor de conducere si/sau supraveghere din cadrul societății, precum și de orice altă persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului, prin una dintre următoarele fapte:

"d) au ținut o contabilitate fictivă, au făcut să dispară unele documente contabile sau nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea;

e) au deturnat sau au ascuns o parte din activul persoanei juridice ori au mărit în mod fictiv pasivul acesteia."

În temeiul preambulului alin. 1 al art. 138 din legea 85/2006 în cazul în care în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 alin. (1) sunt identificate persoane cărora le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului, la cererea administratorului judiciar sau a lichidatorului, judecătorul sindic poate dispune ca o parte a pasivului debitorului, persoană juridică, ajuns în stare de insolvență, să fie suportată de persoanele vinovate indicate în textul de lege.

Prin raportul întocmit în cauză, în conformitate cu dispozițiile art. 59 din Legea 85/2006, administratorul judiciar al debitoarei. în capitolul V "Răspunderea organelor de conducere", a arătat în mod expres că " Din analiza documentelor contabile de care dispunem și pe baza cărora este întocmit prezentul raport, administratorul judiciar a constatat faptul că starea de încetare de plăti a fost cauzată, în primul rând de conjunctura economică nefavorabilă, din domeniul în care activează debitoarea. Cu privire la managementul defectuos, deși acesta poate fi imputabil administratorilor societății, totuși acesta nu este de natură a atrage răspunderea materială a acestei societăți, neîncadrându-se în niciuna din faptele prevăzute (..). Astfel administratorul judiciar apreciază că faptele descrise în cuprinsul prezentului raport nu sunt susceptibile de a atrage aplicarea dispozițiilor art. 138 din Legea 85/2006. privind antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei."

Faptul că admisibilitatea cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a membrilor organelor de conducere/supraveghere este condiționată de identificarea în raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 al.1 a persoanelor care le-ar fi imputabilă apariția stării de insolvență a debitorului rezultă în mod expres inclusiv din prevederile art. 138 al. 3 din Legea 85/2006, conform cărora, în situația inexistenței raportului prevăzut la art. 59 al.1 administratorul judiciar/lichidatorul nu poate introduce acțiunea în răspundere. Astfel potrivit dispozițiilor art. 138 al. 3 din Legea 85/2006 "Dacă administratorul judiciar ori, după caz, lichidatorul nu a indicat persoanele culpabile de starea de insolvență a debitorului și/sau a hotărât că nu este cazul să introducă acțiunea prevăzută la alin. (1), aceasta poate fi introdusă de președintele comitetului creditorilor în urma hotărârii adunării creditorilor ori, dacă nu s-a constituit comitetul creditorilor, de un creditor desemnat de adunarea creditorilor. De asemenea, poate introduce această acțiune, în aceleași condiții, creditorul care deține mai mult de 50% din valoarea creanțelor înscrise la masa credală."

Ori în cauză, prin raportul întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 59 din lege administratorul judiciar a arătat foarte clar faptul că nu consideră a fi întrunite în speța de față condițiile pentru antrenarea răspunderii administratorului social. De asemenea, nici un alt creditor nu a introdus vreo cerere de antrenare a răspunderii subsemnatului.

Deși, prin raportul administratorului judiciar s-a arătat foarte clar că "faptele descrise în cuprinsul prezentului raport nu sunt susceptibile de a atrage aplicarea dispozițiilor art. 138 din legea 85/2006 privind antrenarea răspunderii patrimoniale a administratorilor debitoarei", lichidatorul judiciar a introdus acțiunea prevăzută de art. 138 al. 1 din lege cu eludarea prevederilor imperative ale preambulului acestui articol. În măsura în care administratorul/lichidatorul judiciar aprecia că recurentul, se face vinovat de apariția stării de insolvență a ________________. trebuia să arate într-un raport, în care să indice cauzele stării de insolvență și să dezvolte aspectele care au condus, în opinia lichidatorului la identificarea recurentului ca fiind vinovat de apariția stării de insolvență.

Petenta mai arată faptul că, în cadrul ședinței adunării creditorilor din data de 19.03.2012, creditorul Alpha Bank S.A. a solicitat să-i fie prezentate demersurile întreprinse pentru recuperarea TVA-ului aferent bunului propriu descris mai sus. Urmare a acestei solicitări la data de 25.04.2012 lichidatorul judiciar a transmis A.F.P. o cerere prin care a solicitat corectarea decontului de TVA pentru Varela SRL, aferent lunii martie 2012, depus în luna aprilie 2012, prin adăugarea pe decont a opțiunii de rambursare a sumei de 271.995 lei, reprezentând soldul sumei negative a TVA reportată din perioada precedentă, pentru care nu s-a solicitat rambursarea. Pentru efectuarea controlului fiscal s-a solicitat administratorului special să pună la dispoziție evidența contabilă pe ultimii 5 ani a debitoarei Varela S.R.L. și registrul unic de control.

Prin cererea de antrenare a răspunderii pârâtului recurent, se arată că, unicul document pus la dispoziția organului de control a fost registrul unic de control, întrucât doar acest document a fost predat lichidatorului judiciar.

Această susținere nu corespunde realității. Astfel într-adevăr, în data de 14.06.2012 s-a încheiat procesul verbal de predare primire FN/14.06.2012 prin care s-a predat lichidatorului judiciar registrul unic de control si adresa nr. 763/14.06.2013 (anexate în copie prezentei). Însă la data de 17.07.2012 s-a încheiat procesul verbal de predare primire FN/17.07.2012 prin care s-au predat lichidatorului judiciar următoarele documente: anul 2007 - dosarele de la I la VI, anul 2007 - dosarele VII și VIII, anul 2009 dosarele IX și X, anul 2009 - dosarele XI, XII și XIII, conform anexei la procesul verbal de predare primire. Conform mențiunilor din aceeași anexă dosarele predate conțin facturi, chitanțe, registru de casă, registru jurnal, documente bancare, balanțe, toate în original.

Având în vedere faptul că așa cum rezultă din procesele verbale semnate și ștampilate de lichidatorul judiciar, documentele contabile ale societății debitoare au fost predate de către reprezentanta societății lichidatorului judiciar nu se poate reține că pârâtul recurent se face vinovat de fapta de a ține o contabilitate fictivă, de a face să dispară unele documente contabile, sau de a nu ține contabilitatea în conformitate cu legea.

Mai mult, chiar dacă administratorul social nu ar fi predat documentele în discuție, această faptă este ulterioară deschiderii procedurii și nu ar fi putut conduce la apariția stării de insolvență a debitoarei.

Lichidatorul judiciar a mai arătat faptul că autoturismul Mitsubishi Outiander 2.0. a fost vândut domnului S______ L______ la un preț mai mic decât valoarea rămasă de amortizat în contabilitate.

Recurentul arată că o atare stare de fapt, chiar adevărată fiind nu se încadrează în faptele prevăzute la art. 138 lit. d și e din Legea 85/2006 pe care lichidatorul judiciar își întemeiază cererea. Astfel, dacă ar fi considerat această vânzare ca fiind făcută în fraudarea intereselor creditorilor lichidatorul judiciar ar fi avut la îndemână calea procesuală a introducerii unei acțiuni în anulare a transferului patrimonial, formulată în temeiul art. 79, 80 din Legea 85/2006. Sancțiunea aplicabilă unei atare stări de fapt, prevăzută de Legea 85/2006 este anularea transferului patrimonial și nicidecum antrenarea răspunderii administratorului social al debitoarei.

Lichidatorul judiciar susține că a solicitat recurentului predarea documentelor referitoare la înstrăinarea bunului de la acesta, însă nu face dovada acestor solicitări.

Mai mult, dacă ar fi apreciat că se impune formularea unei acțiuni în anulare ar fi putut cere documentele de înstrăinare a autoturismului de la autoritățile competente (Serviciul de Evidență a Numerelor și Permiselor de Conducere). În nici un caz nu poate fi reținută susținerea lichidatorului judiciar potrivit cu care a fost împiedicat să promoveze acțiunea prevăzută de art. 79, 80 din Legea 85/2006 de vreo acțiune sau inacțiune a pârâtului recurent.

Mai mult, în orice situație, nu se face dovada faptului că, prin aceste acțiuni sau inacțiuni ale recurentului s-ar fi cauzat starea de insolventă a debitoarei, condiție sine qua non pentru antrenarea răspunderii administratorului social.

Cu privire la avansul achitat către ________________., se arată că nici în această situație nu este îndeplinită condiția imperativă impusă de art. 138 din Legea 85/2006 ca fapta recurentului să fi cauzat starea de insolventă a debitoarei.

Pentru atragerea răspunderii patrimoniale a persoanelor vinovate de ajungerea debitoarei, apreciază că se impune administrarea unui probatoriu complex, în vederea dovedirii comiterii faptelor prevăzute de art. 138 al. 1 din Legea 85/2006, în cauza de față nefăcându-se dovada comiterii de către pârâtul recurent, a vreuneia din faptele expres și limitativ prevăzute de Legea 85/2006.

De asemenea, este obligatoriu să se facă dovada întrunirii condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 998-999 Cod civil, respectiv: stabilirea faptei comise, a prejudiciului cauzat, a vinovăției, precum și legătura de cauzalitate dintre aceste fapte și starea de insolventă a debitoarei. Cum în speța dedusă judecății astfel de dovezi nu au fost prezentate, nefiind indicată prin raportul prevăzut de art. 59 nici o persoană responsabilă de apariția stării de insolventă, recurentul apreciază că nu se poate reține culpa administratorului social față de starea de insolventă a debitoarei.

Prin urmare, având în vedere atitudinea oscilantă a administratorului judiciar, care, în raportul întocmit în baza art. 59 din Legea 85/2006 nu reține că modalitatea în care recurentul a acționat ar fi de natură să atragă răspunderea patrimonială pentru starea de insolvabilitate în care societatea ajunsese, ci acest fapt se datora conjuncturii economice în care societatea a activat, dar apoi introduce totuși o acțiune prin care solicită, este clar că nici reclamanta nu era suficient de convinsă de mijloacele avute la îndemână pentru angajarea răspunderii patrimoniale a recurentului, altfel această decizie ar fi fost luată o dată cu întocmirea raportului despre care făceam vorbire anterior.

Reclamanta nu a adus probe suficiente pentru a dovedi cele susținute, nu a făcut dovada unor solicitări cărora pârâtul recurent să nu le fi dat curs, la fel cum nu a făcut nici dovada vinovăției acestuia, manifestată prin intenția de a frauda interesele creditorilor, în condițiile în care, astfel cum reiese din probele pe care le-a depus la dosar, a depus eforturi de a comunica administratorului judiciar toate actele de care acesta avea nevoie. De aceea, este evident că, în privința prejudiciului pe care administratorul judiciar susține că l-a creat creditorilor, nu au fost aduse dovezi pentru a demonstra că ar exista vinovăție din partea recurentului, sau că ar exista un raport de cauzalitate între acțiunile acestuia și prejudiciu, cu atât mai mult cu cât nu au fost aduse probe suficiente nici pentru a demonstra că acțiunile sale ar fi avut un caracter fraudulos.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, C___ DE INSOLVENȚĂ TRANSILVANIA FILIALA T____ în calitate de lichidator judiciar al _____________ Timișoara, a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței atacate.

În motivare, se arată că motivul invocat de recurent pentru casarea sentinței a fost insuficiența probelor pentru care instanța de fond a pronunțat soluția, motiv care nu se regăsește printre motivele de casare prevăzute de Codul de procedură civilă.

Lichidatorul arată că principalele argumente în solicitarea antrenării răspunderii personale a pârâtului recurent au fost neefectuarea demersurilor privind recuperarea TVA-ului aferent bunului propriu al debitoarei constituit din teren+construcție, situat în loc. Dumbrăvița, ______________________. 28, jud. T____; vânzarea bunului mobil al debitoarei constituit din autoturism marca Mitsubischi Outlander 2,0 sport la un preț inferior decât valoarea rămasă de amortizat din contabilitatea societății debitoare; justificarea avansului achitat către furnizorul ____________ – în faliment – în baza contractului de antreprenoriat încheiat între acesta și debitoare pentru finalizarea proiectului „Locuință colectivă P+E+M și împrejmuire”.

În ce privește modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de chemare în judecată, se arată că aceste cereri nu sunt întemeiate și fondate, recurentul nefăcând dovada îndeplinirii vreunuia dintre motivele care să atragă incidența prevederilor art. 304 C.proc.civ.

Analizând actele și lucrările dosarului raportat la motivele de recurs invocate, în baza art.304 și 304¹ C.p.c., Curtea reține că recursul formulat de pârât este întemeiat și urmează a fi admis pentru următoarele considerente:

Răspunderea reglementată de art.138 din Legea insolvenței nu este o extindere a procedurii falimentului asupra administratorului statutar. Această răspundere este o răspundere personală care intervine numai atunci când prin săvârșirea faptelor enumerate la art.138 alin.1 lit.a-g s-a ajuns la ________________________________ insolvență ceea ce în speța de față nu s-a dovedit de către titularul cererii.

Această răspundere are o natură juridică specială care împrumută cele mai multe din caracteristicile răspunderii civile delictuale ceea ce înseamnă că trebuie dovedită îndeplinirea condițiilor generale ale aceste răspunderi și anume existența faptelor imputabile administratorului statutar, a prejudiciului, a culpei și a legăturii de cauzalitate dintre culpă și prejudiciu.

Pe de altă parte ca particularitate a răspunderii civile delictuale reglementată de dispozițiile legale arătate se impune ca faptele ce impută administratorului să se fi săvârșit în interes personal sau cu intenția de a obține rezultatele prevăzute de textul ce le enumeră ceea ce, iarăși, nu s-a dovedit în speța de față.

Curtea reține de asemenea că disp. art.138 din Legea nr.85/2006 nu instituie prezumția de culpă a persoanelor a căror răspundere patrimonială se cere a fi atrasă ci este necesară și stabilirea măsurii în care ele au contribuit la ajungerea în insolvență ceea ce nu se poate face decât după prezentarea de către titularul cererii a unui probatoriu complet și pertinent. Acest probatoriu are de regulă ca bază de pornire raportul lichidatorului asupra cauzelor și împrejurărilor care au generat insolvența debitoarei, ori prin acest raport lichidatorul a arătat că insolvența debitoarei a fost generată de motive independente de voința pârâtului M_______ M_____ A___, respectiv contextul economico-politic nefavorabil desfășurării activității.

În speță, judecătorul sindic deși cererea având ca obiect antrenarea răspunderii a avut mai multe temeiuri de drept, a considerat că pârâtul se face vinovat de săvârșirea faptei prevăzută de art. 138 alin.1 lit.d) din Legea insolvenței, respectiv a reținut că pârâtul se face vinovat de faptul că atât prin omisiune cât și cu intenție nu a ținut contabilitatea în conformitate cu legea și avea obligația de a gestiona cu atenție patrimoniul debitoarei și activitățile acesteia iar încălcarea acestei obligații în mod culpabil, a condus la prejudicierea creditorilor societății. Pe cale de consecință, judecătorul sindic a apreciat că s-a făcut dovada întrunirii cumulative a condițiilor răspunderii civile delictuale pentru fapta prevăzută de art. 138 alin.1 lit.d) din Legea 85/2006 și a dispus obligarea pârâtului la plata întregului pasiv al debitoarei, totalul creanțelor fiind de 5.055.008,03 lei.

Contrar celor susținute de judecătorul sindic, Curtea reține că săvârșirea faptelor prevăzute de art. 138 alin.1 trebuie făcută cu intenție, ceea ce nu s-a dovedit în speță, iar întrunirea cumulativă a condițiilor răspunderii civile delictuale, de asemenea nu s-a dovedit. Cu precădere, nu s-a dovedit care este legătura de cauzalitate dintre eventuala neținere a contabilității în conformitate cu legea și producerea unui prejudiciu de 5.055.008,03 lei. Fără a minimaliza importanța formulării unei acțiuni în atragerea răspunderii în cadrul unei proceduri a insolvenței, Curtea arată că o astfel de acțiune trebuie să fie temeinic probată în fapt, în această materie neputându-se opera cu prezumții sau cu aprecieri subiective.

Astfel fiind, constatându-se că în cauză nu s-a dovedit săvârșirea de către administratorul statutar al debitoarei a unor fapte prevăzute de legiuitor la art. 138 alin.1 lit.d) din Legea insolvenței, se va admite recursul formulat de pârât, se va modifica hotărârea recurată și se va respinge cererea formulată de lichidatorul judiciar având ca obiect antrenarea răspunderii personale patrimoniale a pârâtului M_______ M_____ A___.

PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII

DISPUNE

Admite recursul formulat de pârâtul M_______ M_____ A___ împotriva sentinței civile nr. 1521/04.07.2013 pronunțată de Tribunalul T____ în dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX.

Modifică sentința recurată și respinge cererea de antrenare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar C___ de Insolvență Transilvania Filiala T____ SPRL.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11.11.2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

dr. A___ B___ dr. P______ M___ R_____ S____

GREFIER

A_______ T_____

RED./PM/27.11.2013

TEHNORED.:AT/27.11.2013

PRIMA INSTANȚĂ : TRIBUNALULTIMIȘ

PREȘEDINTE : C_______ C______