Dosar nr. XXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi XXXXXXXXX)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 762

Ședința publică de la 02 Decembrie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE G_______ VINȚANU

Judecător A__ M____ S____ U________

Judecător D___ A_____

Grefier C_______ M_____

****************

Pe rol judecarea cererii de recurs, formulată de recurenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G______ împotriva sentinței civile nr.25/28.01.2015 pronunțată de Tribunalul G______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți C_____ G_______ și I_____ V______.

La apelul nominal făcut în ședință publică, nu se prezintă părțile.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefiera de ședință, după care:

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și o reține în pronunțare.

C U R T E A

Deliberând asupra apelului, constată că:

Prin sentința comercială nr.369/2009 Tribunalul G______ a dispus deschiderea procedurii insolvenței împotriva debitorului ___________________________, la cererea creditorului _______________ București.

În tabelul creanțelor au fost înscriși creditorii AJFP G______ și ______________ București, cu o valoare a pasivului de 63.544 lei.

Prin sentința comercială nr.183/2010 Tribunalul G______ a dispus trecerea debitorului în faliment.

S-a procedat la inventarierea, evaluarea și lichidarea bunurilor din patrimoniu și la distribuirea fondurilor obținute din lichidare.

Lichidatorul judiciar a întocmit raport final cu propunere de închidere a procedurii, având în vedere încheierea operațiunilor de lichidare.

Creditorul AJFP G______ a formulat cerere pentru atragerea răspunderii patrimoniale a foștilor administratori statutari ai societății, conform dispozițiilor art.138 lit.c și d din Legea nr.85/2006.

Se arată în motivarea cererii, că în urma verificării evidențelor fiscale, s-a constatat că pârâții nu au depus toate declarațiile obligatorii, respectiv declarația 100 pentru unele intervale din perioadele 2010, 2011, 2012 și 2013, declarația 300 pentru unele intervale din anii 2010, 2011 și 2012; nu s-au regăsit unele raportări contabile, din perioada 2005-2012, ceea ce evidențiază faptele pârâților de a nu fi ținut contabilitatea în conformitate cu legea.

Din verificările efectuate de lichidatorul judiciar reiese că pe aproape întreaga durată de funcționare, societatea a realizat profit, prin urmare incapacitatea de plată a intervenit ca urmare a managementului defectuos aplicat de pârâți.

Situația financiară a anului 2009 evidențiază rulaj semnificativ în casă și conturi, cu toate acestea nefiind efectuate plăți la bugetul statului.

Pârâții nu au formulat întâmpinare.

Prin sentința civilă nr.25 din28.01.2015 pronunțată de Tribunalul G______ în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată.

Pentru a pronunța această sentință judecătorul - sindic a reținut că în anul 2009 societatea a achiziționat utilaje destinate obiectului de activitate, în valoare de peste xxxxx euro, a plătit prețul parțial și a înregistrat un debit restant la 28.08.2009 de 94.117,56 lei.

La 04.02.2010 creditorul AJFP G______ a declarat creanța de 20.662 lei, compusă din TVA, impozit pe venit -salarii, impozit pe profit și contribuții, stabilită prin titluri executorii emise în anul 2009 și accesorii conform deciziei emisă la 03.02.2010.

Din înscrisurile anexate declarației de creanță, cu privire la debitul aferent perioadei de activitate a anului 2009, reiese că s-au depus declarațiile 100 și 102.

Potrivit raportului întocmit de lichidatorul judiciar, activele înregistrate în situațiile financiare sunt utilaje și birotică, identificate integral.

Datoriile au fost acumulate în cursul anului 2009, când societatea nu a reușit să achite integral prețul utilajelor achiziționate și, nici datoriile la bugetul statului (nefiind dovezi că au existat resurse de plată care ar fi fost folosite în alte scopuri decât comerțul societății).

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs creditoarea Administrația Județeană a Finanțelor Publice G______, înregistrat pe rolul Curții de Apel București – Secția a V a Civilă sub același număr unic de dosar, prin care a solicitat modificarea sentinței atacate și, pe cale de consecință, admiterea cererii de atragere a răspunderii personale patrimoniale a pârâților C_____ G_______ și I_____ V______, în calitate de foști administratori ai ___________________________ .

Recurenta arată că instanța de judecată în mod eronat a dispus respingerea cererii de atragere a răspunderii patrimoniale, fără să țină cont de motivele invocate, potrivit cărora pârâții se fac vinovați de săvârșirea faptelor prevăzute la art. 138, lit. c) și d) din legea nr. 85/2006.

Nedeclararea în totalitate a debitelor are drept consecință necunoașterea în realitate a cuantumului exact al datoriilor societății față de bugetul statului și, respectiv, sustragerea administratorilor societății atât de la declararea acestora cât și de la achitarea lor.

În drept: art. 299, 304 pct. 9 și următoarele din Cod procedură civilă, Legea nr. 85/2006 .

Deși legal citați, intimații nu s-au prezentat în instanță și nu au formulat întâmpinări.

Analizând sentința atacată, în raport de probele administrate, susținerile recurentei și temeiul de drept invocat, Curtea apreciază că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:

Răspunderea administratorilor pentru ajungerea societății în încetare de plăți este strict limitată de art. 138 din legea insolvenței la săvârșirea faptelor enumerate în acest articol, textul de lege sancționând practic acele fapte care implică o deturnare a activității societății de la scopul comercial în vederea căruia a fost înființată și o utilizare a societății în vederea satisfacerii intereselor membrilor organelor de conducere sau ale unor terți.

Potrivit dispozițiilor art. 138 lit. c din legea 85/2006, judecătorul sindic poate dispune ca o parte din pasivul societății ajunsă în stare de insolvență să fie suportat de către membrii organelor de conducere care au cauzat starea de insolvență a societății prin aceea că a dispus, în interes personal, continuarea unei activități care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.

Textul de lege impune îndeplinirea a doua condiții : existenta interesului personal al organului de conducere și caracterul evident al iminentei insolvabilității societății.

Astfel, nu este suficient ca administratorii societății debitoare să fi dispus continuarea activității societății, ci trebuia probata și împrejurarea că pârâții au dispus în interes personal continuarea activității societății debitoare.

Creditorul ar fi avut posibilitatea propunerii , în vederea administrării , de probe suplimentare pentru a dovedi ca pârâții au dispus în interes personal continuarea activității care a condus în mod vădit persoana juridica în încetare de plăți. Situațiile de fapt reglementate de dispozițiile art.138 lit. c) nu au fost probate în condițiile art.249 C.pr.civ., deși sarcina probei incumbă celui care face o susținere în cursul procesului trebuie să o dovedească.

Legiuitorul nu a instituit o prezumție legală de vinovăție și de răspundere în sarcina conducătorilor societății numai pentru că ar fi dispus continuarea activității societății care ducea în mod vădit persoana juridică la încetare de plăți.

Faptul ca Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice în reprezentarea Administrației Județeană a Finanțelor Publice G______ în calitate de creditor, este în situația imposibilității recuperării sumei cu care a fost înscrisă la masa credală nu constituie o premisa suficienta pentru a determina instanța să oblige pârâții la plata pasivului.

Pentru nerespectarea obligației debitorului aflat în încetare de plăți de a se adresa tribunalului cu o cerere de deschidere a procedurii de reorganizare judiciara și faliment în maxim 30 de zile de la apariția stării de insolvență nu este instituita o sancțiune care să conducă la aplicarea dispozițiilor art. 138 lit. c din legea 85/2006. Aceasta din urma prevedere legala încriminează o fapta distincta de obligația stabilita prin art. 27 impunând condiția continuării activității de către membrii organelor de conducere în interes propriu.

Se invoca de către creditor și săvârșirea de către pârâți a faptei de a nu fi ținut contabilitatea conform prevederilor legale prevăzută de art. 138 lit. d, motivat de nedepunerea la dosarul cauzei a actelor contabile prevăzute la art. 28 din legea 85/2006 a bilanțurilor și raportărilor contabile.

Evidenta contabilă, așa cum este reglementata de Legea 82/1991 cu modificările ulterioare se refera la registrele contabile și situațiile financiare anuale, care trebuie să reflecte întreaga activitate a societății și nu vizează nedepunerea diverselor declarații cu privire la obligațiile de plată către bugetul de stat, care au doar rolul de a stabili cuantumul obligațiilor de plata și care sunt supuse unor sancțiuni distincte, care în nici un caz nu pot cauza ajungerea societății în stare de insolventa.

Pentru a putea fi reținut că pârâții nu au ținut contabilitatea în conformitate cu legea, creditorul trebuia să probeze faptele prin care au fost încălcate prevederile legii contabilității nr. 82/1991 și, mai mult, că aceste nereguli ar fi cauzat insolvența societății debitoare, adică legătura de cauzalitate între faptele pârâților și starea de insolvență a societății. Creditorul nu a arătat în concret care dispoziții din legea contabilității au fost încălcate , prin prisma cărora să se poată retine , raportat la probele administrate în cauza, săvârșirea faptelor prevăzute la art.138 lit. d) din lege în sarcina pârâtei .

Sarcina probei incumbă celui care face o afirmație în fata judecății, iar invocarea art. 138 din lege nu atrage automat răspunderea administratorilor, deoarece legiuitorul nu a înțeles sa instituie o prezumție legala de vinovăție și de răspundere numai pentru nedepunerea la dosar a evidentelor contabile, prevăzând doar posibilitatea atragerii acestei răspunderi, însă numai după administrarea de dovezi în acest sens.

Față de cele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin (1) Cod de procedură civilă Curtea va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE G______ împotriva sentinței civile nr.25/28.01.2015 pronunțată de Tribunalul G______, în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți C_____ G_______ și I_____ V______.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, azi 02.12.2015.

Președinte, G_______ VINȚANU	Judecător, A__ M____ S____ U________	Judecător, D___ A_____
	Grefier, C_______ M_____

Red.Jud.G.V.

Tehnored.A.A.

2 ex./1.02.2016

Tribunalul G______

Judecator Sindic : M______ M________ B_______