R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA a II-a CIVILĂ,

DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXX

DECIZIA CIVILĂ NR. 1361

Ședința publică din data de 12 Octombrie 2015

Instanța constituită din:

PREȘEDINTE : G______ A_____ N____

JUDECĂTOR : A______ M____ C________

GREFIER : M______ N_____ D____

S-au luat în examinare apelurile declarate de apelanții ADMINISTRAȚIA JUDEȚEANĂ A FINANȚELOR PUBLICE S____ și C_____ V___ I___, împotriva sentinței civile nr. 779 din 27.05.2015, pronunțate în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului S____, cauza privind și pe intimata __________________, având ca obiect procedura insolvenței – angajarea răspunderii conform disp. art. 38 din Legea 85/2006.

La apelul nominal făcut în cauză constată lipsa părților de la dezbateri.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință care învederează că prezenta cauză se află la primul termen de judecată. Apelul este scutit de la plata taxei judiciare de timbru. S-a solicitat judecarea cauzei și în lipsa părților.

Curtea, în exercitarea prerogativelor instituite prin dispozițiile art. 131 C.pr.civ., coroborat cu dispozițiile art. 8, alin. 1 din Legea nr. 85/2006, astfel cum au fost modificate prin Legea 76/2012 și art. 96, C.pr.civ., constată este competentă general, material și teritorial în soluționarea prezentei cereri și, apreciind că la dosar există suficiente probe pentru justa soluționare a cauzei, declară închisă faza de cercetare judecătorească, deschise dezbaterile iar față de absența părților pentru a pune concluzii, văzând că s-a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 779, pronunțată la data de 27.05.2015 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului S____ s-a admis în parte acțiunea formulată de creditoarea SGRDP Cluj-N_____ - AJFP S____ și în consecință în temeiul art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, s-a dispus ca pasivul debitoarei în valoare de 66.525,12 lei să fie suportată de pârâtul C_____ V___ I___.

Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin încheierea civilă nr. 503/C/4.12.2013, s-a admis cererea debitoarei L__________ SRL, și s-a dispus deschiderea procedurii simplificate de insolvență împotriva acesteia, fiind numit lichidatorul judiciar lichidator judiciar CII R___ Z_____ Dezso.

Invocând incidența prev. art.138 alin.3 din Legea nr.85/2006 creditoarea investit judecătorul sindic cu cererea de angajare a răspunderii materiale a pârâtului apreciind că sunt incidente disp. art.138 lit. a și d Legea Procedurii Insolvenței întrucât din creanța DGRFP suma de 9803 lei reprezintă obligații cu reținere la sursă iar din analiza bilanțului contabil depus de debitoare la 31.12.2012 rezultă că acesta deține stocuri în suma de xxxxx lei care nu se regăsesc în patrimoniul debitoarei .

Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinata de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare că fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar prima condiție de admisibilitate o reprezintă existența uneia din faptele stabilite de legiuitor în conținutul art.138 din Legea Procedurii Insolvenței .

Instanța a reținut că pe calea prezumției judiciare nu poate fi reținută ca dovedită fapta ilicită prevăzută de lit. a) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, anterior citat pe considerentul invocat de reclamantă, potrivit căreia prin nevirarea contribuțiilor la bugetul de stat rezultă că pârâtul și-ar fi însușit suma de 9803 lei reprezentând obligații cu reținere la sursă.

Totodată prin necalcularea, neînregistrarea și nevirarea la bugetul de stat a impozitelor aferente salariilor plătite angajaților societății,precum și a contribuțiilor sociale, nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății, cu consecința apariției stării de insolvență astfel că acțiunea reclamantei este sub acest aspect nefondată.

Pentru clarificarea situației stocului evidențiat în contabilitate –în suma de xxxxx lei instanța a admis cererea în probațiune formulată de pârât dispunând efectuarea unei expertize contabile având drept obiective:

Să se pronunțe expertul daca pentru stocurile evidențiate în contabilitatea L__________ SRL pentru luna noiembrie 2013, în suma de 71.620 lei exista documente din care reiese modul în care bunurile care formează stocul au ieșit din patrimoniul societății.

Precum și - daca este cazul - arătarea valorii bunurilor de la pct. 1 pentru care nu au fost găsite în arhiva L__________ SRL, documente justificative privind modalitatea în care acestea au ieșit din patrimoniul societății.

Expertul desemnat a efectuat lucrarea dispusă concluzionând :

1) bunurile care au ieșit din patrimoniu în luna decembrie 2013 sunt evidențiate prin bonul de consum nr. 12 MIN INV/31.12.2013 prin care s-a înregistrat minusul în gestiune în valoare de 65.975,28 lei .

2) au fost găsite documente justificative pentru toate operațiunile înregistrate în evidenta contabila pe luna decembrie 2013, respectiv pentru minusul în gestiune în valoare de 65.975,28 lei, nota contabila .

Prin notele scrise depuse la dosar lichidatorul judiciar a aratat că Bonul de consum nr. 12 MIN. INV./31.12.2013 la care s-a făcut referire în expertiza nu a fost anexat în probațiune la expertiza și nici predat lichidatorului judiciar, dincolo de faptul ca acest document nu s-ar fi putut întocmi legal decât cu acordul lichidatorului judiciar în condițiile în care acest document inexistent în fapt a fost "întocmit" când societatea era în procedura de faliment și când singura persoana avizata în a întocmi un asemenea înscris era doar lichidatorul judiciar.

Instanța a apreciat că acest document nu justifică, scăderea din patrimoniu a stocului în suma de 65.975,28 lei totodată în cauză există indicii obiective care pot fundamenta prezumția că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a conduce contabilitatea debitoarei în condițiile impuse de lege.

Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor referitoare la situația patrimoniului debitoarei, sunt semne în raport de care se poate deduce că evidența contabilă are caracter fictiv.

Existența unei contabilități fictive (neconforme cu legea) este semnul unei administrări frauduloase a averii debitoarei și constituie o premisă pentru aplicarea prevederilor legii insolvenței în sensul obligării administratorului la suportarea unei părți din pasiv.

Încălcarea obligației de a ține evidența contabilă conform legii constituie un indiciu obiectiv care poate fundamenta prezumția simplă de vinovăție în sarcina administratorului și prezumția simplă că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate, deoarece alcătuirea incorectă a evidenței contabile conduce inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a bunurilor din acest patrimoniu precum și a operațiunilor efectuate în legătură cu activele.

Nefurnizarea de către administratorul statutar a datelor corecte și clare referitoare la patrimoniul debitoarei este un semn în raport de care se poate concluziona că această greșeală de gestiune se află în raport de cauzalitate cu starea de insolvență.

Constatând că, în privința pârâtului sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 138 lit. d) din Legea nr. 85/2006, s-a admis în parte acțiunea formulată de creditoarea SGRDP Cluj-N_____ - AJFP S____ și în consecință în temeiul art. 138 lit. d) din Legea nr.85/2006, s-a dispus ca pasivul debitoarei în valoare de 66.525,12 lei să fie suportată de pârâtul C_____ V___ I___.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel apelanții DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N_____ și C_____ V___ I___.

Prin apelul formulat creditoarea DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N_____ a solicitat admiterea apelului, modificarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii cererii de angajarea aăspunderii administratorilor debitoarei __________________, respectiv a administratorului statutar C_____ V___ I___ în sensul obligării la plata pasivului în valoare totala de xxxxx lei reprezentând creanța DGRFP Cluj-N_____ - AJFP S____.

În motivarea apelului, apelanta a arătat că, consideră criticabilă hotărârea instanței de fond având în vedere faptul că instanța nu s-a pronunțat și asupra sumei de xxxxx lei suma ce reprezintă imobilizări corporale, sumei de 1917 lei - disponibilități bănești și sumei de xxxxx lei creanțe de încasat.

Aceste aspecte rezultând, așa cum a arătat în acțiunea introductiva din bilanțul contabil depus de debitoare la data de 31.12.2012:

- imobilizări corporale în valoare de xxxxx lei;

- disponibilități bănești în suma de 1917 lei;

- creanțe de încasat în suma de xxxxx lei;

De precizat este că nici pâna la data soluționării în fond a acțiunii, disponibilitățile bănești existente în casierie nu au fost puse la dispoziția lichidatorului. Astfel, este de netăgăduit că practicianul nu a intrat decât în posesia unora dintre documentele contabile ale societății debitoare, aceasta atitudine întărind cele susținute și dovedite prin acțiunea inițiala. În practica, s-a considerat că, prin nerecuperarea unor datori de la partenerii de afaceri, ca urmare a stării de pasivitate a administratorului, se ajunge la concluzia ca bunurile persoanei juridice au fost folosite în interesul unor terți, cu atât mai mult cu cât în cauza de față, administratorul statutar nu a contestat aceasta susținere.

În lipsa unei justificări rezonabile din partea pârâtului cu privire la modul de utilizare al acestor disponibilități bănești, a celorlalte elemente pentru care a solicitat antrenarea răspunderii și la situația faptică a stocurilor, apreciază, pe baza unui raționament deductiv, având drept fundament o prezumție simplă, faptul că aceste bunuri, respectiv disponibilități bănești, au fost folosite de către pârâtul administrator în interesul său sau al altor persoane.

Raportul de cauzalitate dintre fapta și prejudiciu se prezuma atâta timp cât există încetarea de plăți și una din faptele enumerate de art.138 din Legea nr.85/2006.

Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență, definită de art. 3 ca fiind acea stare a patrimoniului debitoarei care se caracterizează prin insuficiența fondurilor bănești disponibile pentru plata datoriilor exigibile. Simpla constatare a stării de insolvență constituie o condiție suficientă pentru angajarea răspunderii, dat fiind faptul că are drept rezultat direct neplata datoriilor scadente față de către creditori și implicit prejudiciul acestora.

Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei. Simpla reprezentare a faptului că prin săvârșirea unei fapte din cele enumerate la art. 138 se prejudiciază societatea și creditorii, prin producerea sau numai stării de insolvență este suficientă pentru antrenarea răspunderii. Din modul în care administratorii debitoarei și-au îndeplinit obligațiile, rezultând că aceștia au acționat în detrimentul debitoarei.

Astfel persoanele care au folosit bunurile sau creditele persoanei juridice în folosul propriu sau în acel al unei alte persoane, pot fi obligate la plata pasivului debitoarei.

Menționează faptul că potrivit dispozițiilor Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, administratorii statutari au obligații de administrare, conducere și reprezentare a societății, de a gestiona societatea pentru realizarea obiectului de activitate în condițiile și în limitele legii și actului constitutiv.

Declanșarea demersului judiciar având ca finalitate antrenarea răspunderii membrilor organelor de conducere - administratori, directori, cenzori și orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență impune existența unei proceduri în baza Legii nr. 85/2006.

Răspunderea administratorilor față de societate se circumscrie sferei răspunderii contractuale determinată de limitele mandatului conferit acestora, mandat care include și obligațiile legale instituite în Legea nr. 31/1990, iar răspunderea administratorilor față de terți apare ca fiind întotdeauna o răspundere extracontractuală, o răspundere delictuală, așadar, faptele descrise mai sus se circumscriu în sfera dispozițiilor art. 138 din Legea nr. 85/2006.Obligația și răspunderea administratorilor sunt structurate pe doi piloni, unul care are drept temei prevederile art. 7 teza întâi din Legea societăților comerciale respectiv obligațiile și răspunderea circumscrisă mandatului și cel de-al doilea pilon, constituit de dispozițiile legale, întemeiat pe prevederile art. 72 teza a doua din același act normativ, care constituie în fapt o dispoziție de trimitere la dreptul societăților comerciale. Legiuitorul a instituit cerința cauzării ajungerii debitorului în insolvență fapt care relevă voința legiuitorului de a da valoare cauzală și acelor fapte care, deși nu au determinat direct starea de insolvență, au contribuit la producerea ei.

Instituirea acestui tip de răspundere specială agravată a membrilor organelor de conducere-administratori, directori, cenzori și de orice altă persoană - care au contribuit la ajungerea debitorului în insolvență a urmărit identificarea unei alternative subsidiare, la îndemâna creditorilor, pentru satisfacerea masei credale. Legiuitorul a creat în mod expres această formă de răspundere pentru repararea prejudiciului cauzat creditorilor societății de către membrii organelor de conducere ale persoanei juridice, care prin activitatea lor neloială au condus societatea în stare de insolvență și ca o consecință a acestei stări patrimoniale s-a produs o reducere în valoarea reală a creanțelor pe care o aveau creditorii față de societate.

Prin apelul formulat pârâtul C_____ V___ I___ a solicitat schimbarea sentinței apelate în sensul respingerii în totalitate a acțiunii introductive.

În motivarea apelului, apelantul a arătat că prima instanță a admis parțial cererea formulată de către DGRFP Cluj-N_____ - AJFP S____ de antrenare a răspunderii personale patrimoniale, în calitate de administrator statutar al __________________ - debitoare aflată în procedura insolvenței în temeiul art. 138, lit. d) Legea 85/2006 întrucât instanța a reținut că există o prezumție de fictivitate a evidenței contabile ținute deși această concluzie este contrazisă de expertiza judiciară efectuată în cauză.

Intimata reclamantă DGRFP Cluj-N_____-AFP S____ nu are calitate procesuală activă în formularea prezentei cereri. Intimata are calitatea de unic creditor în cadrul procedurii insolvenței care face obiectul dosarului nr. XXXXXXXXXX13, însă Legea 85/2006, la art. 138, alin. l conferă calitate procesuală activă în cadrul cererii de antrenare a răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere administratorului judiciar sau lichidatorului și, doar în subsidiar, în cazul în care titularul principal al acțiunii nu înțelege să formuleze cererea, în temeiul alin.3, art. 138, creditorii au posibilitatea de a formula această acțiune. în cadrul raportului privind cauzele apariției stării de insolvență a debitoarei, administratorul judiciar/lichidatorul a indicat că este necesară studierea documentelor contabile ale debitoarei înainte de a indica persoanele cărora le este imputabilă apariția stării de insolvență. Astfel că nu sunt îndeplinite condițiile alin.3 al art. 138, practicianul în insolvență nu a hotărât că nu este cazul să introducă prezenta acțiune ci că, după studierea documentelor contabile, dacă va fi cazul, își va îndeplini această atribuție.

În plus, introducerea acțiunii este prematură întrucât pasivul societății aflate în insolvență în dosarul de bază nu este stabilit astfel prejudiciul presupus a fi cauzat prin fapta reținută nu este cert la acest moment. Pentru acest motiv, a solicitat admiterea excepției lipsei calității procesuale active a reclamantei DGRFP Cluj-N_____ - AJFP S____.

Sentința care face obiectul prezentului apel s-a pronunțat anterior stabilirii întinderii pasivului în dosarul de bază având ca obiect procedura insolvenței L__________ SRL dosar nr. XXXXXXXXXX13. Așa cum reiese din textul de lege, prejudiciul care urmează a fi reparat prin antrenarea răspunderii personale patrimoniale a organelor de conducere este "o parte a pasivului debitoarei". In prezenta cauză, instanța a pronunțat sentința pe care a atacat-o anterior stabilirii pasivului societății debitoare prin valorificarea bunurilor din patrimoniul acesteia și încasarea creanțelor.

Pentru aceste considerente, una dintre condițiile esențiale ale atragerii răspunderii delictuale, respectiv prejudiciul, nu este stabilită cu certitudine la momentul pronunțării sentinței pe care o atacăm. Pentru acest motiv, considerând că sentința nr. 779/2015 - dosar nr. XXXXXXXXXX13 al Tribunalului S____ a fost pronunțată cu încălcarea legii și solicitând admiterea excepției prematurității cererii.

Pe fond, a solicitat să se aibă în vedere că prima instanță și-a întemeiat sentința pronunțată pe prezumția că evidența contabilă a societății L__________ SRL are caracter fictiv.

Consideră că această prezumție este neîntemeiată pentru următoarele motive:

Expertul judiciar care a efectuat lucrarea în domeniul financiar-contabil în dosar a reținut că au fost găsite documente justificative pentru toate operațiunile înregistrate în evidența contabilă. Consideră că această reținere a expertului tehnic judiciar este de natură să înlăture orice dubiu al instanței asupra veridicității contabilității L__________ SRL.

In situația în care instanța ar fi avut totuși dubii asupra realității operațiunilor contabile înregistrate în evidențele societății, consideră că, în temeiul rolului său activ, instanța era îndreptățită să administreze un supliment de expertiză contabilă pentru a stabili dincolo de orice îndoială situația de fapt iar nu să pronunțe o sentință întemeiată pe suspiciuni de activitate.

Rolul și obligația instanței este acela de aflare a adevărului, conform art. 22 Cod procedură civilă. Prin pronunțarea unei sentințe când instanța mai avea o suspiciune nelămurite (care, în opinia lui a fost înlăturată prin constatările expertului judiciar) consideră că în prezenta cauză nu s-a "prevenit orice greșeală privind aflarea adevărului".

Instanța a reținut că "există indicii obiective că pârâtul nu și-a îndeplinit obligația de a conduce contabilitatea debitoarei în condițiile impuse de lege" fără a indica care sunt textele legale încălcate de către pârât și care sunt încălcările pentru a ne da posibilitatea de a ne formula apărarea față de această reținere. Astfel, una dintre condițiile pentru atragerea răspunderii civile delictuale - fapta săvârșită, nu a fost indicată.

Instanța nu a indicat nici un act contrar interesului social care să aibă calitatea de cauză sau condiție favorizatoare apariției stării de insolvență a debitoarei. Considerând că atragerea răspunderii administratorului poate interveni doar atunci când se poate dovedi existența unui raport de cauzalitate între așa-zisa fictivitate a evidenței contabile și pasivul debitoarei rămas neacoperit. În prezenta cauză, instanța nu a identificat elementul din contabilitate pe care îl consideră fictiv pentru a putea verifica apoi dacă acesta are calitate de cauză sau condiție pentru starea de insolvență a debitoarei. O simplă eroare culpabilă de contabilitate nu are în orice situație valoarea unei fapte de natură să favorizeze apariția insolvenței.

Instanța nu a indicat modul în care actele asupra cărora are suspiciunea de fictivitate au dus la diminuarea pasivului social și la apariția stării de insolvență a L__________ SRL.

Administratorul societății a predat lichidatorului judiciar toate actele contabile pe care acesta le-a solicitat, inclusiv evidența contabilă a societății începând cu anul 2012, astfel că nu se poate reține ipoteza că unele acte contabile ar fi dispărut.

Atragerea răspunderii personale a administratorului societății aflate în insolvență pentru motivul reglementat la art. 138, lit. d) poate avea loc când instanța constată că s-a ținut o contabilitate fictivă, unele acte contabile au dispărut sau s-a ținut o contabilitate neconformă dispozițiilor legale și, ca urmare a acestor fapte sau fiind favorizată de aceste fapte, s-a instalat starea de insolvență a societății.

Consideră că în prezenta cauză nu sunt îndeplinite condițiile instituite la art. 138 pentru atragerea răspunderii, motiv pentru care a solicitat modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii formulate de către DGRFP Cluj-N_____-AJFP S____.

Pârâtul C_____ V___ I___ a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea apelului formulat de creditoare.(f.42-43)

Analizând actele și lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de apel, Curtea reține următoarele:

Creditoarea a investit judecătorul sindic cu cererea de angajare a răspunderii materiale a pârâtului apreciind că sunt incidente disp. art.138 lit. a și d din Legea nr 85/2006 întrucât din creanța DGRFP suma de 9803 lei reprezintă obligații cu reținere la sursă iar din analiza bilanțului contabil depus de debitoare la 31.12.2012 rezultă că acesta deține stocuri în suma de xxxxx lei care nu se regăsesc în patrimoniul debitoarei.

Prin sentința civilă nr. 779, pronunțată la data de 27.05.2015 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului S____ s-a admis în parte acțiunea formulată de creditoarea SGRDP Cluj-N_____ - AJFP S____ și în consecință în temeiul art. 138 lit. d din Legea nr.85/2006, s-a dispus ca pasivul debitoarei în valoare de 66.525,12 lei să fie suportată de pârâtul C_____ V___ I___. S-a retinut incidenta art 138 al 1 lit d din Legea nr 85/2006. Instanța a reținut că pe calea prezumției judiciare nu poate fi reținută ca dovedită fapta ilicită prevăzută de lit. a) a art. 138 din Legea nr. 85/2006, pe considerentul invocat de reclamantă, potrivit căreia prin nevirarea contribuțiilor la bugetul de stat rezultă că pârâtul și-ar fi însușit suma de 9803 lei reprezentând obligații cu reținere la sursă. Totodată prin necalcularea, neînregistrarea și nevirarea la bugetul de stat a impozitelor aferente salariilor plătite angajaților societății, precum și a contribuțiilor sociale, nu s-au diminuat fondurile bănești ale societății, cu consecința apariției stării de insolvență astfel că acțiunea reclamantei este sub acest aspect nefondată.

Pentru clarificarea situației stocului evidențiat în contabilitate – în suma de xxxxx lei prima instanța a admis cererea în probațiune formulată de pârât dispunând efectuarea unei expertize contabile pentru a stabili daca pentru stocurile evidențiate în contabilitatea L__________ SRL pentru luna noiembrie 2013, în suma de 71.620 lei exista documente din care reiese modul în care bunurile care formează stocul au ieșit din patrimoniul societății.

Curtea constată că acuzația de fraudă se referă, în primul rând, la neconformitatea ținerii contabilității. Evidențele contabile trebuie să reflecte o imagine fidelă a patrimoniului. Numai astfel creditorii, direct interesați în reconstrucția promptă și completă a patrimoniului debitoarei, sunt protejați față de datornicii care nu respectă regulile de afaceri privitoare la conducerea evidențelor contabile în mod corect.

Noțiunea de evidențe ale debitorului include orice înscrisuri sau documente, care au destinația să asigure informarea despre starea economică și deciziile persoanei morale. În consecință, răspunderea administratorului pentru acoperirea pasivului intervine și atunci când se poate stabili o legătură de cauzalitate între starea de insolvență și acțiunea de falsificare ori dispariția evidențelor contabile, neavând relevanță dacă este vorba de partea de contabilitate generală, financiară sau de contabilitatea de gestiune-primară.

În mod firesc, se bucură de protecție legală toate înscrisurile care au menirea de a asigura informarea permanentă despre situația patrimonială a entității. Legea insolvenței are în vedere trei modalități alternative de săvârșire ale acestei faptei. Într-o primă variantă, răspunderea pe acest temei operează, dacă se constată existența unui raport de cauzalitate între ajungerea debitoarei în stare de insolvență și faptul tinerii contabilității în mod fictiv.

În al doilea rând, pronunțarea unei decizii de condamnare este posibilă, dacă se constată existența unui raport de cauzalitate între ___________________________________ de plată și dispariția unor documente contabile.

În cea de a treia modalitate intervine conceptul, aparent mai generos, al evidențelor contabile întocmite cu nerespectarea prescripțiilor legale, răspunderea putând fi antrenată dacă se dovedește că starea de insolvență a fost determinată de neconducerea evidențelor societății conform legii.

Ținerea unei evidențe fictive, dispariția unor documente contabile sau neținerea evidenței contabile în conformitate cu legea nu reprezintă activități producătoare de prejudiciu, însă ele pot favoriza starea de insolvență prin ascunderea unor active sau părți din acestea, prin plata cu întârziere a unor creanțe, în măsura în care întârzierea este generatoare de dobânzi sau penalități.

Răspunderea pentru acoperirea pasivului este o răspundere subiectivă fundamentă doar pe culpa intențională dovedită .Utilizarea prezumțiilor simple în mecanismul probațiunii este însă compatibilă cu specificul acestei proceduri.

Prin neconformitatea „lato sensu” a ținerii contabilități a avut loc o disimulare a unor bunuri, valori și elemente ale activului patrimonial, cu atât mai mult cu cât folosirea elementelor de activ în interesul societății ar fi permis stingerea pasivului, având o valoare superioară acestora, cu atât mai mult cu cât este vorba despre debite bugetare, în cazul cărora valoarea accesoriilor este semnificativă.

Prin urmare, creditorii, direct interesați în reconstrucția promptă și completă a patrimoniului debitoarei, au fost prejudiciați neavând acces la înscrisurile sau documentele care aveau destinația să asigure informarea despre starea economică și deciziile persoanei morale și care le-ar fi permis să acționeze în vederea acoperii pasivului sau a limitării acestuia.

Încălcarea obligației de a ține evidența contabilă conform legii constituie poate fundamenta prezumția simplă că între această faptă și ajungerea debitoarei în stare de insolvență există un raport clar de cauzalitate, deoarece alcătuirea incorectă a evidenței contabile conduce inevitabil la necunoașterea modului de administrare a patrimoniului, a bunurilor din acest patrimoniu precum și a operațiunilor efectuate în legătură cu activele.

Nefurnizarea de către pârât, în calitate de administrator statutar al debitoarei, a datelor corecte și clare referitoare la patrimoniul debitoarei fundamentează concluzia că această greșeală de gestiune se află în raport de cauzalitate cu starea de insolvență.

Fapta pârâtului care nu a ținut evidențele contabile în conformitate cu prevederile legale incidente în materie, se află în raport de cauzalitate cu prejudiciul suferit de societate și de creditori deoarece prin această conduită nu pot fi stabilite și verificate informațiile esențiale referitoare la starea patrimonială a societății.

Neapelarea la mecanismul prezumțiilor judiciare ar face imposibilă, în cazul dat, identificarea legăturii dintre diferitele acte privitoare la gestiune socială și consecințele economice financiare care au condus la încetarea plăților. Soluția se întemeiază pe principiul protecției creditorilor instituit prin art.2 din Legea nr.85/2006 și principiul nemo auditur propriam turpitudinem allegans, nimănui nefiindu-i îngăduit să se prevaleze de propria incorectitudine pentru a obține protecția judiciară a unui drept.

Mai mult, pârâtul nu a predat aceste bunuri și nici nu a dovedit modalitatea de ieșire din patrimoniul debitoarei a activelor evidențiate în ultimul bilanț depus.

Nu poate fi validata nici apararea referitoare la lipsa calității procesuale active a creditoarei, art 138 al 3 din Legea nr 85/2006 îndreptățind creditoarea intimată să inițieze demersul judiciar. Nu se pune nici problema unei prematurități în raport de conduita lichidatorului judiciar care nu a înțeles să formuleze acțiunea în angajarea răspunderii și nici în raport de nestabilirea pasivului de vreme ce tabelul definitiv a fost afișat și publicat.

Față de cele ce preced, potrivit art 8 din Legea nr 85/2006 curtea va respinge apelurile declarate de apelanții DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N_____ și C_____ V___ I___ împotriva sentinței civile nr. 779, pronunțată la data de 27.05.2015 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului S____, pe care o va păstra în întregime.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E:

Respinge apelurile declarate de apelanții DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE CLUJ-N_____ și C_____ V___ I___ împotriva sentinței civile nr. 779, pronunțată la data de 27.05.2015 în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX al Tribunalului S____, pe care o păstrează în întregime.

Decizia este definitivă și executorie.

Pronunțată în ședința publică din 12.10.2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR

G______ A_____ N____ A______ M____ C________

GREFIER

M______ N_____ D____

Red.G.A.N./dact. V.R.

7 ex./12.11..2015

Jud. fond:M_____ T______ L____