Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 1031/2013)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIA CIVILĂ Nr. 1098/2013

Ședința publică de la 23 Mai 2013

Curtea compusă din:

PREȘEDINTE C_____ M______ N________

JUDECĂTOR M______ P______

JUDECĂTOR A____ C_____

GREFIER C_______ G_______ MIGLEȘ

********************

Pe rol soluționarea recursului formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G_______ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6 împotriva sentinței civile nr.782/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți V_______ G_____ E______, V_______ I_____ C_____ și V_______ M_______.

La apelul nominal făcut în ședința publică nu au răspuns părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier , după care,

Curtea, din oficiu, invocă excepția lipsei calității procesuale active în recurs în raport de dispozițiile art.138 alin.6 din Legea nr.85/2006 și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă conform art.242 pct.2 Cod procedură civilă reține cauza în pronunțare.

C U R T E A

Asupra recursului de față;

Prin sentința civilă nr.782/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX a fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta D.G.F.P. BUCUREȘTI – IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6, privind atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților V_______ G_____ E______, V_______ I_____ C_____ și V_______ M_______, întemeiată pe dispozițiile articolului 138 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut că:

În ce privește săvârșirea faptei prevăzute de lit.c) din lege, se constată că reclamanta-creditoarea nu a făcut proba principalei condiții de existență a faptei ilicite imputate pârâților, și anume că pârâții, cunoscând dificultățile financiare ale societății și creșterea pasivului societății, ar fi dispus cu rea-credință și în interes personal continuarea activității comerciale a debitoarei, respectiv în scopul obținerii de avantaje patrimoniale/nepatrimoniale pe seama și în detrimentul societății. Reclamanta nu a precizat și dovedit care au fost acele acte și operațiuni, dispuse de pârâți în cursul activității societății, din care să rezulte interesul vădit al acestora de a-și procura foloase sub acoperirea societăți.

Fapta pârâților de a fi dispus continuarea activității neprofitabile a debitoarei, în lipsa dovedirii interesului personal urmărit de pârâți în toată această perioadă, poate fi apreciată cel mult ca management defectuos care însă, nefiind enumerată între faptele ilicite, cauzatoare de insolvență, prevăzute limitativ de art.138 alin.1 din lege, nu poate conduce la atragerea răspunderii patrimoniale a organelor de conducere ale debitorului și obligarea lor la suportarea pasivului debitorului.

Instanța mai reține că reclamanta nu a probat împrejurarea că presupusele fapte săvârșite de pârâți ar fi cauzat în mod nemijlocit starea de insolvență a debitoarei. Instanța are în vedere că, în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate dintre faptele respective și apariția stării de insolvență a societății, numai împrejurarea săvârșirii de pârâți a faptelor ilicite în discuție nu poate conduce la angajarea răspunderii patrimoniale și obligarea lor la suportarea pasivului societății.

În cuprinsul motivării cererii, reclamanta invocă o ________ dispoziții din materia mandatului comercial și prezumții privind existența faptelor ilicite și legătura cauzală dintre aceste fapte și starea de insolvență a debitoarei, or aceste dispoziții și prezumții nu sunt incidente în cauză, deoarece răspunderea organelor de conducere instituită de art.138 alin.1 din lege nu este de natură contractuală față de debitoare, ci de natură delictuală față de creditori, ceea ce implică obligația celui care pretinde atragerea răspunderii în discuție de a dovedi toate condițiile de existență ale unei astfel de răspunderi civile.

În consecință, instanța reține că reclamanta nu a probat săvârșirea de către pârâți a unor fapte ilicite care să poată fi încadrate în dispozițiile art.138 alin.1 lit.c) și nici că pârâții, prin săvârșirea acestor ipotetice fapte, ar fi cauzat starea de insolvență a debitoarei, sens în care, nefiind întrunite toate condițiile de existență cumulative ale răspunderii patrimoniale prevăzute de art.138 alin.1 din lege, a respins cererea analizată ca neîntemeiată.

Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta DIRECȚIA G_______ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6 care a criticat-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând în esență în motivele de recurs că în speță, sunt îndeplinite condițiile pentru atragerea răspunderii patrimoniale a pârâților V_______ G_____ E______, V_______ I_____ C_____ și V_______ M_______, respectiv fapta ilicită, prejudiciul, culpa care este prezumată potrivit articolului 1082 Cod civil, aflându-ne pe tărâmul răspunderii civile contractuale și legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciul cauzat societății prin ajungerea acesteia în încetare de plăți.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare.

Examinând recursul declarat de către reclamanta creditoarea DIRECȚIA G_______ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6 în raport cu actele și lucrările dosarului, cu dispozițiile articolului 304¹ Cod procedură civilă, cu calitatea procesuală a persoanei care a declarat recursul, de dispozițiile Legii nr. 85/2006 și ale Legii nr.169/14.07.2010 pentru modificarea și completarea legii nr.85/2006 privind procedura insolvenței, Curtea reține următoarele: în speță, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a V_______ G_____ E______, V_______ I_____ C_____ și V_______ M_______ a fost formulată de creditoarea DIRECȚIA G_______ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6.

Potrivit dispozițiilor articolului 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006 modificată prin Legea nr.169/14.07.2010 în cazul în care s-a pronunțat o hotărâre de respingere a acțiunii introduse în temeiul alin. 1 sau, după caz, alin. 3, administratorul judiciar/lichidatorul care nu intenționează să formuleze recurs împotriva acesteia va notifica creditorii asupra intenției sale.

În cazul în care adunarea generală sau creditorul care deține mai mult de jumătate din valoarea tuturor creanțelor decide că se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie să formuleze calea de atac, potrivit legii.

Întrucât cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a pârâților întemeiată pe dispozițiile articolului 138 lit. d din Legea nr. 85/2006 a fost formulată de către reclamanta DIRECȚIA G_______ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6, iar recursul a fost declarat în speță tot de către DIRECȚIA G_______ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6, față de dispozițiile legale mai sus-menționate, reglementate de articolul 138 alin. 6 din Legea nr.85/2006, modificată, raportat și la data pronunțării hotărârii atacate, 29.01.2013, Curtea reține că DIRECȚIA G_______ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI ÎN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6 nu are calitate procesuală activă în recurs.

Pentru considerentele expuse în temeiul articolului 312 alin. 1 Cod procedură civilă raportat la articolul 138 alin. 6 din Legea nr. 85/2006, Curtea urmează să respingă recursul ca fiind formulat de către o persoană fără calitate procesuală activă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Cu majoritate:

Respinge recursul formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G_______ A FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI BUCURESTI IN REPREZENTAREA ADMINISTRAȚIEI FINANTELOR PUBLICE SECTOR 6 împotriva sentinței civile nr.782/29.01.2013, pronunțată de Tribunalul București Secția a VII-a Civilă în dosarul nr.XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimații pârâți V_______ G_____ E______, V_______ I_____ C_____ și V_______ M_______, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă.

Cu opinia separată a doamnei judecător M______ P______ în sensul:

Respinge excepția lipsei calității procesuale active ca neîntemeiată.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din data de 23 mai 2013.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

C_____ M______ M______ P______ A____ C_____

N________

GREFIER

C_______ G_______ MIGLEȘ

Red. Jud. C.M.N.

Tehnored. I.N.

2 ex.

30.05.2013

…………………..

Tribunalul București Secția a VII-a Civilă,

Judecător-sindic: S____ C______ V_____

Motivarea opiniei separată a doamnei judecător M______ P______:

Contrar opiniei majoritare, în ceea ce privește recursul formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București in reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector6, am considerat că excepția lipsei calității procesuale active este neîntemeiată pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 138 alin. 6 din legea nr. 85/2006, „in cazul in care cererea de angajare a răspunderii membrilor organelor de conducere sau altor persoane care au cauzat starea de insolvență a debitoarei este respinsa, administratorul si lichidatorul care nu intenționează sa formuleze recurs va notifica creditorii asupra intenției sale. In cazul in care adunarea generala decide ca se impune introducerea recursului, administratorul judiciar trebuie sa formuleze calea de atac.”

In cauza, lichidatorul judiciar, deși nu a formulat recurs, nu a procedat la notificarea adunării generale a creditorilor, astfel încât recursul a fost promovat de către persoana care a formulat si acțiunea de răspundere, respectiv Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector 6, in calitate de creditor.

In aceasta situație, in care administratorul/lichidatorul nu formulează recurs si nici nu ii notifica pe creditori apreciez ca interpretarea prevederilor art. 138 alin.6 in Legea nr. 85/2006, in sensul ca recurenta, deși a avut calitate de parte in proces nu este îndreptățită sa formuleze recursul încalcă principiile accesului liber la justiție al creditorului si egalității părților din proces, recunoscute de Convenția Europeana a Drepturilor Omului, in art. 6 pct. 1, care prevede dreptul oricărei persoane la un proces echitabil :”Orice persoană are dreptul de a-i fi examinată cauza în mod echitabil, public și într-un termen rezonabil, de către un tribunal independent și imparțial, stabilit prin lege, care va hotărî fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor cu caracter civil”.

Articolul 20 din Constituția României stabilește că interpretarea și aplicarea drepturilor și libertăților cetățenești se fac în concordanță cu prevederile tratatelor internaționale la care România este parte și că reglementările internaționale din domeniul drepturilor omului, cuprinse în tratatele ratificate de România, au prioritate față de reglementările interne în cazul în care între ele există neconcordanțe.

Prin Legea nr.30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenția Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului .

În acest mod, conform art.11 și 20 din Constituție, Convenția și protocoalele ei adiționale au devenit parte integrantă a dreptului intern, izvor de drept intern obligatoriu și prioritar, ceea ce are drept consecință imediată aplicarea convenției și protocoalelor de către instanțele judecătorești române.

Exercitarea dreptului de acces la justiție presupune asigurarea dreptului oricărei persoane de a avea acces concret si efectiv la un tribunal instituit de lege, adică garantarea unei proceduri judiciare în fața căreia să se poată realiza, efectiv, acest drept.

Pornind de la premisa ca drepturile fundamentale trebuie garantate _______________________ si reala, iar nu iluzorie si teoretica, imposibilitatea concreta de sesizare a unei instanțe de control judiciar de către persoana interesata, _________________ drept care consacra principiul dublului grad de jurisdicție, constituie o încălcare a dreptului acesteia de acces la justiție.

In jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului se subliniază ca, deși articolul 6 alin.1 nu obliga statele membre ca in materie extrapenală sa asigure accesul la dublul grad de jurisdicție, totuși, in măsura in care dreptul de a ataca o hotărâre este prevăzut, garanțiile instituite de text trebuie respectate. (cauza Delcourt contra Belgiei).

Astfel, o interpretare făcuta de jurisdicțiile interne unei reguli procedurale, ce are drept consecința privarea părții de dreptul de acces le justiție, sub forma imposibilității de exercitare a unei cai de atac reprezintă o încălcare a art. 6 .

Dispozițiile art. 138 alin.6 din legea nr. 85/2006 interpretate de maniera în care creditorul majoritar (cum e cazul în speță, f.58 dosar fond), deși poate introduce acțiunea, nu poate formula calea de atac, îngrădesc dreptul părții care a formulat cererea de angajare a răspunderii materiale, de a exercita calea de atac a recursului împotriva hotărârii prin care aceasta a fost respinsa, deși aceasta cale de atac este prevăzuta de lege, ea este recunoscuta sau condiționata de notificarea unei persoane – administratorul sau lichidatorul judiciar după caz, care nu justifica un interes si care in anumite situații, in ipoteza in care procedura insolventei a fost închisă nu mai are nici dreptul de a acționa, fiind descărcat de orice atribuții. De altfel în speță nu există dovada unei astfel de notificări, pentru ca creditorul să fi putut solicita lichidatorului formularea căii de atac.

De altfel, tot în respectarea art. 6 CEDO precitat, dacă este prevăzută în genere calea de atac într-o materie (cum e cazul recursului pentru toate acțiunile incidente din procedura insolvenței), suprimarea acesteia pentru toate părțile sau vreuna dintre părți ar trebui să fie expresă.

Or, textul indică faptul că „administratorul si lichidatorul care nu intenționează să formuleze recurs va notifica creditorii asupra intenției sale”, care creditori pot, în urma Adunării Creditorilor să-i solicite să introducă o astfel de acțiune, deci o obligație procedurală a unui participant la procedura insolvenței, menită a atenționa pe ceilalți cu privire la o atitudine procesuală pasivă, posibil vătămătoare, urmată de posibilitatea de a-l obliga la acțiune pe acesta (lichidator), motivată inclusiv de faptul că, de obicei, ar trebui să cunoască cel mai bine datele speței, iar nu faptul că creditorul majoritar nu poate ataca hotărârea de fond. Interpretarea în sensul că doar lichidatorul judiciar sau administratorul poate formula recurs reprezintă o interpretare extensivă a textului, posibilă strict din punct de vedere al metodelor de raționament juridic acceptate, dar nepermisă în materia suprimării căilor de atac (limitării dreptului de acces la instanță).

Pentru aceste considerente, am considerat excepția lipsei calității procesuale active a recurentei Direcția Generală a Finanțelor Publice a Municipiului București, în reprezentarea Administrației Finanțelor Publice Sector6 ca neîntemeiată.

JUDECĂTOR

M______ P______

Red. /Jud. P.M

Tehnored. P.M

2 ex. /23.05.2013