Dosar nr. XXXXXXXXXXXXXXX (Număr în format vechi 66/2015)

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL BUCUREȘTI

SECȚIA A V-A CIVILĂ

DECIZIE Nr. 127/2015

Ședința publică de la 18 Februarie 2015

Completul compus din:

PREȘEDINTE D___ A_____

Judecător M_______ H_____

Judecător A__ M____ S____ U________

Grefier L____ V______ V_____

Pe rol fiind soluționarea cererii de recurs formulate de recurenta reclamantă DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, împotriva sentinței civile nr. 3125/14.10.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov Secția Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât N______ P____.

La apelul nominal făcut în ședință publică nu se prezintă părțile.

Procedura de citare este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care:

Curtea invocă din oficiu, ca motiv de ordine publică, excepția inadmisibilității cererii de angajare a răspunderii potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Nemaifiind alte cereri de formulat sau probe de administrat și având în vedere că s-a solicitat judecarea cauzei în lipsă, Curtea constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.

C U R T E A

Prin cererea înregistrată la data de 20.06.2014, reclamanta Direcția G_______ Regională a Finanțelor București, în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, în calitate de creditor majoritar al ________________________, a formulat cerere în vederea angajării răspunderii patrimoniale a pârâtului N______ P____, în calitate de administrator al ________________________, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. 1 lit. c din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 3125/14.10.2014, pronunțată de Tribunalul Ilfov Secția Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, cererea a fost respinsă ca neîntemeiată, reținându-se în esență că reclamantul a făcut doar afirmații generice referitoare atât la continuarea activității în interes personal, cât și la dezinteresul arătat față de respectarea condițiilor și normelor legale, fără a indica, în concret, elemente care să ducă la concluzia îndeplinirii condițiilor prevăzute la art. 138 lit. c din lege. Calitatea pârâtului de asociat și administrator al debitorului nu poate duce la concluzia că acesta a săvârșit fapte care să poată fi încadrate în dispozițiile art. 138 lit. c din lege, pentru a se putea atrage răspunderea, în lipsa unor probe certe. De asemenea, răspunderea pârâtului nu se poate atrage dacă acesta nu a formulat cererea de deschidere a procedurii în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență, întrucât aceasta este o faptă ulterioară apariției insolvenței, or dispozițiile art. 138 din lege reglementează o răspundere specială, care se poate angaja pentru fapte anterioare apariției insolvenței și care au cauzat starea de insolvență.

În ceea ce privește fapta prevăzută la art. 138 lit. d din lege, s-a reținut că aceasta cuprinde trei ipoteze. Primele două ipoteze se referă la faptul că pârâtul a ținut o contabilitate fictivă și a făcut să dispară unele documente contabile, însă reclamantul nu a probat cele afirmate. Cea de-a treia ipoteză prevăzută de lit. d a art. 138 din lege se referă la faptul că pârâtul nu a ținut o contabilitate în conformitate cu legea. Împrejurarea că debitorul nu a depus la dosar actele prevăzute de art. 28 din Legea 85/2006 în termenul prevăzut de art. 35 din lege, ori că nu a depus toate raportările contabile la organele fiscale ori la ORC, nu poate fi asimilată cu neîndeplinirea obligației de a ține contabilitatea în conformitate cu legea, în lipsa unor probe certe.

Oricum, în ceea ce privește obligația pârâtului de a ține registrele cerute de lege, condiția impusă de legiuitor este ca neîndeplinirea acesteia, adică neținerea unei contabilități în conformitate cu legea, să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență. Așadar, simplul fapt că pârâtul nu ar fi ținut contabilitatea potrivit legii române nu este de natură să ducă la angajarea răspunderii în lipsa dovedirii raportului de cauzalitate între această faptă și ajungerea societății în stare de insolvență. Or, în speță, reclamantul nu a făcut dovada acestui raport de cauzalitate.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, cauza fiind înregistrată sub nr. XXXXXXXXXXXXXXX (66/2015) pe rolul Curții de Apel București Secția a V-a Civilă.

În motivare, se arată că prin continuarea unei activități ineficiente, reprezentantul debitoarei a încălcat dispozițiile art. 27, care instituie obligativitatea acestora de a se adresa tribunalului cu cerere pentru a fi supusă dispozițiilor acestei legi, în termen de 30 de zile de la apariția stării de insolvență.

Prin încălcarea acestor dispoziții legale se dovedește faptul că prin continuarea activității societății care se afla în încetare de plăți, administratorii societății nu au făcut altceva decât să adâncească pierderile debitoarei (art. 138 lit. c). Societatea a acumulat în decursul timpului datorii semnificative, care nu au putut fi achitate, dovadă fiind datoriile acesteia către bugetul de stat.

În acest context, partea apreciază că dispozițiile art. 138 lit. c reprezintă o sancțiune care trebuie aplicată administratorului care a încălcat dispoziții imperative ale legii, care impun obligația de a solicita stabilirea stării de insolvență, cu mențiunea că interesul acestuia este prezumat, datorită faptului că mandatul în baza căruia a condus societatea comercială este unul comercial, prezumat a fi oneros (art. 72 din Legea nr. 31/1990 rep.).

Se mai arată că fapta administratorului debitoarei de a nu depune documentele contabile cu ocazia lichidării evidențiază prin ea însăși că acesta a acționat contrar dispozițiilor legii, nu a permis verificarea situației fondurilor bănești și ale bunurilor societății astfel încât imposibilitatea constatării exacte a situației patrimoniale a debitoarei sub aspectul activului și pasivului, în evoluția cronologică pe toată durata societății, este cauzată de conduita pârâtului, care a prevăzut consecințele atitudinii lui și, chiar dacă nu le-a urmărit, le-a acceptat, consecința fiind aducerea în stare de faliment a societății și fraudarea creditorilor prin neputința de a-și recupera creanțele din activul patrimonial al societății falite.

Apelanta consideră că răspunderea pe care o reglementează dispozițiile art. 138 din legea insolvenței este o răspundere contractuală. Astfel, administratorul este considerat culpabil, fără a mai produce alte dovezi împotriva acestuia, cu excepția aceleia de a se face constatarea, de către judecătorul-sindic, a ajungerii societății la stadiul de încetare de plăți.

Neîndeplinirea obligațiilor legale menționate mai sus creează o prezumție în legătură cu folosirea bunurilor și creditelor societății debitoare de către pârât în alte scopuri, dovedește culpa acestuia în ajungerea societății debitoare în incapacitate de plată.

De asemenea, din actele cauzei rezultă că mai multe categorii de obligații la bugetul de stat nu au fost vărsate la termenele prevăzute de lege, acumularea acestora precum și a dobânzilor și penalizărilor de întârziere aferente constituind cu siguranță unul din motivele pentru care debitoarea a ajuns în încetare de plăți. Astfel, responsabilitatea pentru manifestarea acestor încălcări ale dispozițiilor legale revine cu certitudine administratorului debitoarei, față de prevederile art. 138 alin 1 lit. d din Legea nr. 85/2006 privind procedura insolvenței.

Se consideră, în esență, că fapta ilicită a asociaților și administratorului societății constă în exercitarea unui management defectuos, în sensul că a dispus continuarea unei activități care ducea în mod vădit societatea debitoare în starea de insolvență, iar dovada acesteia rezultă implicit din simpla ajungere a debitorului în incapacitate de plată. Cu privire la prejudiciul cauzat creditorilor, acesta derivă din starea de insolvență a debitorului și constă în imposibilitatea recuperării integrale, în condiții normale și la scadență a datoriilor, astfel cum rezultă din tabelul obligațiilor debitoarei.

Legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu constă în dezinteresul arătat în ceea ce privește funcționarea normală cât și în condiții de legalitate a societății.

În drept, se invocă dispozițiile art. 466 și art. 480 alin. 2 și 3 Cod procedură civilă, coroborate cu cele ale Legii nr. 85/2006 privind procedura insolvenței și ale Legii nr. 31/1990 privind societățile comerciale, cu modificările și completările ulterioare.

Intimatul pârât, legal citat, nu s-a prezentat în instanță și nu a formulat întâmpinare.

La termenul de judecată din 18.02.2015, Curtea a dispus recalificarea căii de atac drept recurs, față de dispozițiile art. 12 alin. 1 și art. 8 alin. 1 din Legea nr. 85/2006, în forma în vigoare anterior intrării în vigoare a Legii nr. 76/2012, formă aplicabilă având în vedere data promovării cererii de deschidere a procedurii insolvenței, respectiv 24.09.2012.

În complet legal constituit de recurs, la aceeași dată, Curtea din oficiu, în temeiul art. 306 alin. 2 C.p.civ., a invocat ca motiv de ordine publică excepția inadmisibilității cererii de angajare a răspunderii potrivit art. 138 din Legea nr. 85/2006.

Analizând sentința atacată sub aspectul motivelor de recurs și a excepției invocate din oficiu, ce se circumscriu art. 304 pct. 9 și art. 3041 C.p.civ., Curtea constată următoarele:

Reclamanta creditoare a formulat cererea de atragere a răspunderii patrimoniale a asociatului și administratorului debitoarei ________________________, întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. 1 lit. c și d din Legea nr. 85/2006, ulterior închiderii procedurii insolvenței, acest aspect nefiind contestat prin recurs. Astfel, procedura insolvenței a fost închisă prin sentința civilă nr. 2879/11.10.2013, iar cererea de atragere a răspunderii a fost introdusă la 20.06.2014 (conform vizei de primire, fila 1 din dosarul asociat).

Curtea reține că, în raport de dispozițiile art. 138 alin. 1 și 3, art. 140, art. 142 din Legea insolvenței, cererea de atragere a răspunderii patrimoniale nu poate fi formulată decât până la închiderea procedurii, ulterior acestui moment fiind posibilă doar executarea silită a hotărârii pronunțate în temeiul art. 138 din lege.

Deși Legea nr. 85/2006 nu conține prevederi exprese în acest sens, din întreaga reglementare a acestui act normativ și în special a Cap. IV – Răspunderea membrilor organelor de conducere, reiese că cererea de atragere a răspunderii membrilor organelor de conducere reglementată de art. 138 este o cerere aferentă procedurii insolvenței și care poate fi formulată atât timp cât societatea debitoare este supusă acestei proceduri, iar nu și după închiderea acesteia și radierea debitoarei, cum este cazul în speță.

Curtea are în vedere, în acest sens, că art. 138 conține prevederi referitoare la atribuții și obligații ale administratorului judiciar și ale lichidatorului, ceea ce presupune, implicit, faptul că societatea debitoare este supusă procedurii prevăzute de Legea nr. 85/2006, câtă vreme, potrivit art. 136, prin închiderea procedurii administratorul judiciar/ lichidatorul este descărcat de orice îndatoriri sau responsabilități cu privire la procedură.

La fel, art. 141 prevede posibilitatea ca odată cu formularea cererii de atragere a răspunderii, administratorul judiciar/lichidatorul sau, după caz, comitetul creditorilor, să ceară judecătorului-sindic să instituie măsuri asiguratorii, fiind astfel din nou cât se poate de evident că legiuitorul privește această cerere ca fiind una aferentă procedurii insolvenței.

De asemenea, potrivit art. 142 alin. 2, „după închiderea procedurii falimentului, sumele rezultate din executarea silită vor fi repartizate de către executorul judecătoresc, în conformitate cu prevederile prezentei legi, în temeiul tabelului definitiv consolidat de creanțe pus la dispoziția sa de către lichidator”. Din interpretarea per a contrario a acestei dispoziții legale reiese că, după închiderea procedurii, se poate realiza doar operațiunea repartizării sumelor rezultate din executarea silită a hotărârii prin care s-a admis cererea de atragere a răspunderii, nu și formularea cererii.

Totodată cererea de atragere a răspunderii trebuie soluționată în primă instanță de judecătorul-sindic învestit cu soluționarea procedurii insolvenței debitoarei. Or, după închiderea procedurii, judecătorul-sindic este dezînvestit, fiind ilogic a i se solicita acestuia soluționarea unei cereri ce ar fi trebuit să fie incidentală în cadrul (implicit și în timpul desfășurării) procedurii insolvenței.

Ca urmare, față de cele de mai sus, Curtea apreciază că soluția primei instanțe este incorectă, întrucât exercitarea acțiunii civile sau a unui aspect al acesteia este inadmisibilă în condițiile în care legea nu prevede respectiva modalitate de exercitare, în cadrul procesual ales.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.1, 2, 3 rap. la art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă și art. 8 din Legea nr. 85/2006, Curtea va admite recursul și va modifica în tot sentința atacată în sensul că, admițând excepția inadmisibilității potrivit art. 137 alin. 1 C.p.civ., va respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca inadmisibilă, apreciind de prisos a mai analiza celelalte motive de recurs, invocate de recurenta reclamantă, față de soluția pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursul formulat de recurenta reclamantă DIRECȚIA G_______ REGIONALĂ A FINANȚELOR PUBLICE BUCUREȘTI, în reprezentarea ADMINISTRAȚIEI JUDEȚENE A FINANȚELOR PUBLICE ILFOV, împotriva sentinței civile nr. 3125/14.10.2014, pronunțate de Tribunalul Ilfov Secția Civilă în dosarul nr. XXXXXXXXXXXXXXX, în contradictoriu cu intimatul pârât N______ P____.

Modifică în tot sentința atacată în sensul că:

Respinge cererea de atragere a răspunderii patrimoniale ca inadmisibilă.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică azi, 18 februarie 2015.

PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR

D___ A_____ M_______ H_____ A__ M____ S____

U________

GREFIER

L____ V______ V_____

Red. Jud.D.A.

Tehnoredactat:I.N.

2 ex.

7.05.2015

………………….

Tribunalul Ilfov – Secția Civilă

Judecător sindic: S____ F_________ I___