ROMÂNIA
TRIBUNALUL SPECIALIZAT CLUJ
DOSAR NR. XXXXXXXXXXXXXXXXX
Cod operator date cu caracter personal xxxxx
SENTINȚA CIVILĂ NR. 2528/2015
Ședința publică din data de 29 septembrie 2015
Instanța este constituită din:
JUDECĂTOR SINDIC - S_____ I_______
GREFIER – D______ P__
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra cererii de antrenare a răspunderii materiale formulate de reclamantul C__ B____ D______ C_______ lichidator judiciar al debitoarei ________________ în contradictoriu cu pârâta T____ C_______ M_____, în conformitate cu prevederile Legii nr.85/2014.
Mersul dezbaterilor și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 22.09.2015, care face parte integrantă din prezenta hotărâre, judecătorul sindic reținând cauza în pronunțare.
JUDECĂTORUL SINDIC,
Prin cererea înregistrată la data de 4 mai 2015, lichidatorul judiciar C__ B____ D______ C_______ a chemat în judecată pe pârâta T____ CIREȘICA M_____, solicitând judecătorului sindic obligarea acestuia la plata sumei de 68.364,05 lei reprezentând pasivul debitoarei KOKI COMP SRL, în temeiul prev. art.169 alin.1 lit.a și lit. d din Legea nr.85/2014.
În motivarea cererii lichidatorul judiciar a arătat că prin sentința civilă pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX14 s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în forma simplificată împotriva debitoarei KOKI COMP SRL. Deși pârâta a predat actele contabile solicitate, aceste documente nu au fost de natură să lămurească soldul contului contabil de cheltuieli cu reclama în sumă de 59.784 lei. Ca urmare a informațiilor obținute de la contabilul societății și de la pârâtă, s-a stabilit că suma de 59.784 lei reprezintă marfă aflată în apropierea datei de expirare, care nefiind vândută și fiind perisabilă, a fost folosită, o parte, de pârâtă, iar o parte a fost distrusă fiind stricată. Soldul acestui cont s-a constituit pe o perioadă de aproximativ 5 ani. Deși perisabilitatea produselor este un fapt real, folosirea bunurilor în interesul personal al administratorului statutar reprezintă o vânzare, fără a se plăti prețul, fapt ce a generat venituri neîncasate și o reprezentare necorespunzătoare a patrimoniului societății. Datoriile fiscale au fost generate și de neutilizarea bunurilor societății în interesul acesteia, precum și de neținerea corectă a contabilității.
Pârâta, deși legal citată, nu a formulat întâmpinare în cauză în termenul stabilit de dispozițiile art. 208 C.pr.icv. sub sancțiunea decăderii.
Analizând cererea de angajare a răspunderii formulată de lichidatorul judiciar, având în vedere disp. 169 alin.1 lit. a și lit. d din Legea nr.85/2014, judecătorul sindic reține următoarele:
Prin sentința civilă nr. 2361/14.10.2014 pronunțată de Tribunalul Specializat Cluj în dosarul nr. XXXXXXXXXXXX14 și s-a dispus deschiderea procedurii insolvenței în formă simplificată împotriva debitoarei KOKI COMP SRL, fiind desemnat administrator judiciar C__ B____ D______ C_______. La termenul de judecată din data de 6.01.2015 a fost definitivat tabelul creanțelor împotriva averii debitoarei, la masa credală fiind înscrise creanțe în valoare de 68.364,05 lei.
Pârâta T____ CIREȘICA M_____ a deținut calitatea de administrator al debitoarei de la data înființării societății și până la momentul intrării acesteia în faliment.
În completarea raportului întocmit în conformitate cu dispozițiile art. 97 din Legea nr. 85/2014(f.6) lichidatorul judiciar a reținut, în urma verificării documentelor contabile ale debitoarei, că soldul contului „stocuri” a fost de 129.597 lei la sfârșitul anului 2013, că în anul 2014 s-au obținut din vânzarea mărfurilor venituri de 32.206,61 lei, iar în contul „cheltuieli cu reclama” exista un sold de 59.784 lei(f. 9). Această sumă reprezintă, în realitate, marfă aflată în apropierea datei de expirare, care nefiind vândută și fiind perisabilă, a fost folosită, o parte, de pârâtă, iar o parte a fost distrusă fiind stricată. Această stare de fapt a fost prezentată lichidatorului judiciar de către contabilul societății și de către pârâtă. Soldul acestui cont s-a constituit pe parcursul unei perioade de aproximativ 5 ani.
Cazurile de responsabilitate sunt limitate la comiterea faptelor prevăzute în aliniatul 1 al art.169 lit.a-h din legea nr. 85/2014. Natura juridică a răspunderii membrilor organelor de conducere și control decurge din natura raporturilor dintre aceste persoane și societate, fiind vorba de o răspundere civilă, patrimonială, iar sursa obligației încălcate determină natura răspunderii, în timp ce încălcarea unei obligații decurgând din contractul de mandat – cuprins în actul constitutiv – atrage răspunderea contractuală a administratorului, iar încălcarea unei obligații legale atrage răspunderea delictuală a administratorului.
În cazul în care administratorii încalcă dispozițiile prevăzute de Legea nr.31/1990 sau alte legi incidente ori săvârșesc în exercitarea mandatului fapte de natură a crea prejudicii, suntem în prezența unei răspunderi civile delictuale. În situația în care administratorii nu-și îndeplinesc sau își îndeplinesc în mod necorespunzător mandatul încredințat de acționari prin actul constitutiv sau prin hotărârile adunărilor generale se va putea angaja răspunderea acestora pe tărâm contractual.
Antrenarea răspunderii membrilor organelor de supraveghere și conducere, presupune constatarea îndeplinirii unor condiții, respectiv prejudicierea creditorilor, existența raportului de cauzalitate dintre faptă și prejudiciu și respectiv culpa personală a celui față de care se antrenează răspunderea.
Prejudiciul creditorilor constă în imposibilitatea încasării creanțelor scadente din cauza ajungerii debitoarei în insolvență.
Referitor la raportul de cauzalitate, dispozițiile art.169 din Legea nr.85/2014, impun condiția ca fapta membrilor organelor de supraveghere și conducere ori fapta oricărei alte persoane să fi contribuit la ajungerea societății în stare de insolvență, prejudiciind astfel societatea și indirect creditorii săi, în unele situații fiind prezumată, atât culpa, cât și legătura de cauzalitate între faptă și prejudiciu.
Vinovăția poate îmbrăca forma culpei sau a intenției și trebuie să fi existat la data săvârșirii faptei.
În conformitate cu dispozițiile art. 169 alin. 1 lit. a din Legea nr. 85/2006 judecătorul sindic poate dispune ca pasivul debitoarei să fie suportat de membrii organelor de conducere, precum și de orice persoană care a cauzat starea de insolvență a debitorului prin faptul că a folosit bunurile persoanei juridice în folosul propriu sau a unei alte persoane.
În balanța aferentă lunii septembrie 2014 în contul „cheltuieli de protocol și reclamă” este înscrisă suma de 59.784,48 lei. Lichidatorul judiciar a susținut, pe baza informațiilor obținute de la pârâtă și de la contabilul societății, că această sumă reprezintă contravaloarea mărfurilor perisabile care nu au putut fi valorificate, motiv pentru care o parte a fost folosită de administratorul statutar, iar o altă parte a fost distrusă. Susținerea lichidatorului judiciar în sensul că pârâta ar fi trebuit să plătească contravaloarea produselor folosite în scop propriu este întemeiată, însă raportat la starea de fapt invocată, nu se poate stabili care a fost valoarea acestor produse și în ce măsură această faptă a fost de natură să determine apariția stării de insolvență a debitoarei, cu atât mai mult cu cât această sumă a fost acumulată într-un interval de timp de 5 ani.
În cazul în speță, în sarcina pârâtei a fost invocată de către lichidatorul judiciar și săvârșirea unor faptei reglementate de art.169 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2014, respectiv faptul că nu a fost ținută în conformitate cu dispozițiile legale. Deși, se poate reține că pârâta nu a evidențiat în mod corect în contabilitate suma de 59.784 lei, nu s-a dovedit în ce măsură această faptă a generat starea de insolvență a debitoarei. Prezumția relativă a culpei și a existenței legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu nu poate fi reținută în prezenta cauză deoarece dispozițiile art. 169 alin. 1 lit. d din Legea nr.85/2014 au în vedere situația în care nu sunt predate actele contabile ale debitoarei, pârâta îndeplinindu-și această obligație.
Față de considerentele mai sus reținute, judecătorul sindic apreciază că cererea formulată în temeiul dispozițiilor art. 169 alin. 1 lit. a și lit. d Legea nr. 85/2014 este neîntemeiată și se impune a fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ș T E :
Respinge ca neîntemeiată cererea de chemare în judecată formulată de lichidatorul judiciar C__ B____ D______ C_______ în cadrul procedurii insolvenței debitoarei KOKI COMP SRL în contradictoriu pârâta T____ CIREȘICA M_____ CNP xxxxxxxxxxxxx cu domiciliul în Cluj-N_____, _________________, _________________.
Cu drept de apel în termen de 7 zile de la comunicare, apel care va fi depus la Tribunalul Specializat Cluj.
Pronunțată în ședința publică din 29.09.2015.
JUDECĂTOR SINDIC, GREFIER,
S_____ INVĂNESCU D______ P__
Red./Dact. S.I.
4 ex./19.10.2015